Lăutarii de ieri şi de azi: cartea săptămânii


Să le mulţumim că ne-au păstrat muzica, această comoară,

ce abia acum o preţuim; numai dânşii ne-au dezgropat-o,

au trecut-o şi au dat-o în păstrare din tată în fiu,

cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: cîntecul.

BARBU   LĂUTARII DE IERI ŞI DE AZI, aceasta este cartea săptămânii, scrisă de Viorel COSMA despre virtuozii lăutari români. În lunga existenţă a poporului român, muzica ea fost tovarăşul lui de viaţă cel mai apropiat. Lăutarii, exponenţii cei mai vechi ai profesionalismului muzical, au purtat din generaţie în generaţie pe calea cântecului, istoria apăsărilor nedrepte şi a luptelor de veacuri, au înveselit la nunţi, botezuri, chefuri şi petreceri de ţărani, au uimit prin dibăcia lor înnăscută, au dus faima cântecului şi jocului românesc până departe, peste hotarele ţării.

Termenul de lăutar a avut înţelesuri diferite de-a lungul secolelor, provenit din cuvîntul „lăută” el s-a împătimit odată cu pătrunderea primelor influienţe occindentale în ţara noastră. Şirul marilor lăutari români începe să apară după 1780. Barbu Lăutaru, Angheluţă, Năstase, Nicolae Parasciv, Nănescu se impun prin arta lor şi deschid calea figurilor de lăutari ce vor intra în istoria muzicii noastre ca mari virtuozi. Muzica lăutărească dinpunct de vedere al conţinutului a variat după epocă, după regiune, şi după stăpânul care a pretins-o. Lucrarea de faţă are în general are un caracetr de popularizare, autorul Viorel Cozma a evitat analizele tehnice muzicale, exemplele muzicale, terminologia de specialitate pentru a nu îndepărta cititorul neiniţiat. Pentru a atrage tinerii către arta muzicală, autorul îi face cunoscuţi marelui public reprezentanţii cîntecul popular de ieri şi să-i apropie, să-i îndrăgească.

Prezentarea fiecărui lăutar a fost privită ca o schiţă monografică aparte, urmărind cronologia vieţii odată cu activitatea sa creatoare. Cartea cuprinde mai multe personalităţi ca: Barbu Lăutaru – născut în 1870, Nicolae Picu – născut în 1789, Nica Iancu Iancovici – născut în 1821, Petrea Creţul Şolcan – născut în 1810, Grigore Vindireu – născut în 1830, Sava Pădureanu – născut în 1848, George N. Ochialbi, Cristache Ciolac – născut în 1870, Nicolae Buică – născut în noiembrie 1855, Grigoraş Dinicu – născut în 1810, Fănică Luca – născut la Bucureşti în 1894, George Boulanger, Petrică Moţoi – născut în februarie 1897, Nicu Stănescu – născut în 1903, Victor şi Nicuşor Predescu – născut la Ploieşti la 7 august 1912, Ionel Budişteanu – născut la 8 octombrie 1919. Pe măsura scurgerii timpului, rolul şi locul muzicii lăutăreşti în procesul de dezvoltare şi afirmare al muzicii noastre populare începe să se contureze cu limpezime. Prima concluzie ce se desprinde din genealogia mariloe lăutari români constă în faptul că în istoria muzicii noastre profesioniste se constată existenţa unor dinastii artistice care depăşesc 3 – 4 generaţii de instrumentişti virtuozi, succesiunea depăşind adeseori 100 – 150 de ani de permanenţă în meşeteşugul artei sunetelor.

Lăutăria nu se învaţă în şcoli, ci se transmite din tată în fiu. Generaţiile din sec. XIX-lea cântau după ureche, pe când cele din sec. XX-lea notele muzicale nu mai reprezentau nici un secret pentru majoritatea lăutarilor. Apariţia lăutarului – compozitor de muzică cultă, capabil de a-şi nota gândurile pe portativ, reprezintă o etapă nouă în statutul muzicantului popular modern. Piesele tipărite au perpetuat şi numele autorilor până în zilele noastre. Sigur că prezenta suită de portrete de muzicieni populari trebuie să continue în alte volume. Drumul străbătut de aceşti înzestraţi interpreţi de la Barbu Lăutaru până la Ionel Budişteanu nu reprezintă doar parcursul istoric de la sclavul boieresc, până la lordul muzicii populare, ci întregul proces de schimbare în artist profesionist. Figurile de muzicieni surprinse în paginile acestui volum se constituie în modele, iar uneori (Barbu Lăutaru, Grigoraş Dinicu) timpul le transformă în adevărate mituri. Se spune că legendele şi miturile populare nu mor niciodată…  BARBU1

 

3 gânduri despre &8222;Lăutarii de ieri şi de azi: cartea săptămânii&8221;

  1. Mihai zice:

    Sunt interesat sa cumpar aceasta carte. Daca stie cineva unde as putea sa o gasesc, va multumesc anticipat.

    • biblioart zice:

      Biblioteca a primit-o donație de la Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași în urma parteneriatului instituțional, poate că o găsiți în librării dar mai sigur în România. Dar o puteți consulta/împrumuta/copia de la Biblioteca de Arte „T. Arghezi”, vă așteptăm cu drag.

  2. Mihai zice:

    Va multumesc pentru raspuns, sunt din Bucuresti, sunt interesat sa o cumpar, iar in anticariate nu o gasesc. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s