Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru scriitori”


A luat naștere un nou proiect, o nouă platformă de promovare a creației scriitorilor autohtoni, a dialogului literar dintre comunitatea cititoare a capitalei și scriitori. Proiectul este coordonat de Uniunea Scriitorilor din Moldova în parteneriat cu BM „B.P. Hasdeu”. Însuflețitorul proiectului și a activităților organizate este scriitorul Ivan Pilchin, traducător, refactor-șef al revistei „BiblioPolis”, vice președinte al USM, care de fiecare dată vine cu informații și lămuriri despre rolul acestei platforme de comunicare între comunitate și actorii ei, scriitorii, dar și despre viziunea proiectului în timp. Proiecte de acest gen se practică și în orașele mari ale Europei, în care sunt atrași scriitorii. Rolul și implicarea lor în comunitate constă în formarea unei imagini pozitive a orașului în care trăiesc, din toate aspectele – istoric, social, cultural, tradițional prin scrierea cronicilor despre oraș. USM dorește să aplice la asemenea practici.

Ne-am angajat în activitatea dată, realizând la 10 iunie a.c. un Dialog literar cu genericul „Contribuția scriitorilor la crearea în conștiința publicului larg a imaginii de capitală culturală a Chișinăului”, la care au participat invitați din domeniul culturii – scriitori, redactori, profesori, actori, bibliotecari și cititori. Dialogul s-a axat mai mult pe prima parte a proiectului, „scritorii pentru capitală”, unde a fost relatată contribuția pentru capitală a fiecăruia în plan literar, și anume cărți scrise pe parcursul anilor. [Acest fapt a prilejuit ocazia, ca autorii să doneze bibliotecii cărți]. Evenimentul a fost moderat de scriitoarea Nina Soroceanu, care ulterior a menționat rolul bibliotecilor în acțiunile de propogare a culturii scrise și a scriitorilor de la noi, care sunt într-un număr impresionant, și deci, în cadrul proiectului dat vor fi realizate multe manifestații. În continuare discursurile au derulat, după cum urmează, fiecare din vorbitor spunându-și opinia/problema. Dialogul propriu-zis s-a construit din mici microistorii despre Chișinău, povestite cu multă pasiune de vorbitori în cadrul evenimentului… ne-am adunat aici nu ca să consacrăm ode orașului, dar să-l redescoperim prin problemele și frământările pe care le are, prin istoriile de succes sau insucces [N. Soroceanu].

Ce face un scriitor pentru Chișinău?

Credem că fiecare din cei prezenți au avut multe de spus, reiterându-și astfel creația literară sau publicistică. Dar scriitorii au și idei de îmbunătățire, proiecte pe care doresc să le implementeze, ele trebuie identificate și înaintate grupurilor de lucru care îndeplinesc funcții publice în instituțiile administrarive ale orașului.

Un subiect de început a fost cel al denumirii străzilor orașului.

Alexandru Cosmescu, poet, traducător, redactor. A fost întrebat ce emoții îl cuprinde atunci când aude de strada din Chișinău, care poartă numele tată-lui său? Ce înseamnă strada „Alexandru Cosmescu” pentru Chșinău? Ce cunosc chișinăuienii despre acest nume?

Mă cuprind emoții pozitive, pentru că m-a făcut să mă simt mândriu că sunt fiul lui Alexandru Cosmescu și că taică-meu a fost iubit de mulți: m-a făcut să-mi simt locul meu comunitate, ba mai mult, să fiu privit ca parte organică a acestei comunități… dar mi-a provocat și multă tristețe. Numele nou al străzii a fost primit după 1990, când era primar Nicolae Costin, înainte se numea strada „Șciors”, numele unui comandant de oști de origine rusă. Desigur, locatarii erau deprinși cu această denumire și n-au primit cu entuziasm numele nou, au fost multe frustrări, peste noapte numele era șters. De ce? Pentru că oamenii n-au fost întrebați, dacă sunt de acord, de aici și s-au pornit niște nemulțumiri. Deci acest mod de acțiune (indicații) nu este agreat de toți, trebuie de luat în considerație istoria. Este dureros când se opune rezistență, istoria trebuie de reconsiderat și atunci lucrurile merg de la sine.

Vasile Căpățână, poet, traducător, actor, academician la două instituții academice – Academia din Cehia (specialitate de informatică) și Academia din Kiev, Ucraina.

În perioda după anii 90 a fost deputat în Consiliul Municipal Orășenesc (1990-1994), a fost ales președinte pe partea de nvățământ în domeniul cultelor în municipiu. A fost primul, care a venit cu propunerea și convingerea de a-l alege ca primar al Chișinăului pe Nicolae Costin. – Am votat pentru inteligență! În alte subtexte vorbitorul a povestit despre multe episoade din acei ani, când se ducea o luptă înverșunată pentru revenirea la valorile naționale. Fiecare propunere care urma să fie înaintată se facea cu mari dezbateri – spre exemplu, evacuarea monumentului lui Lenin din centrul capitalei și găsirii unui loc de aflare; organizarea claselor mixte din învățământ și separarea lor după principiu lingvistic; decizia de redenumire a străzilor de pînă la 1940; dificultățile în publicația lucrării „7 poieți tineri”, o antologie a autorilor moldoveni, care a făcut economie de 7 titluri de ISBN ; apariția lucrării „Basarabia decapitată” de Valentina Sturza, apariția volumului „Izvoarele luminii” și alte micropoeme scrise de Domnia sa. În calitate de editor a publicat colecția „Ideal”, în total 150 titluri de carte. Constată cu regret, că datorită împrejurărilor de care a avut parte, debutul literar a fost în limba rusă.

Ion Anton, scriitor și publicist, redactor

Îmi pare bine că particip la o asemenea șezătoare de cultură despre Chișinău. Noi, trăitorii de astăzi și de ieri suntem toți veniți aici, în oraș, care cu drag ne-a adăpostit. Chișinăul a făcut mult pentru mine ca cetățean – mi-am întemeiat o famile, am învățat și studiat aici, am un serviciu la care țin tare mult.

Dar ce am făcut eu personal pentru oraș?

Sunt redactorul revistei „Florile dalbe” pentru copiii și adolescenții țării, inclusiv și ai Chișinăului. Fiind invitat la această întâlnire am venit cu emoții de bucurie, sunt marcat profund de proiectul la care doresc să mă implic. Merită toată atenția scriitorilor, să contribuim prin activități în școli și biblioteci pentru a contribui la imaginea culturală a capitalei. Observ în ultimul timp schimbări în gestionarea pozitivă a orașului. Am venit și cu unele noutăți să le împărtățesc aici, în incinta Bibliotecii tare dragă mie, care îi poartă numele poetului ARGHEZI. Urmăresc de la distanță activitățile bibliotecii, apreciez ce se face acum aici. Am participat la Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, ediția a XXXIX-a de la Târgu-Jiu, România (23-26 mai 2019), pentru care mi s-a acordat Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru promovarea operei marelui poet român. Oamenii de acolo știu de existența acestei biblioteci [Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi] din Chișinău, unică de la noi și din România. Am venit și cu un set de cărți să le donez bibliotecii. Menționez din acestea un volum recent, apărut la București în 2020 în care mi-am scris rezultatul cercetărilor mele de-a lungul anilor „Marele Nanu sau stejarul genealogic Dicescu” (roma-cronică). Am pornit să scriu acest roman fiind încă student. Scriitorul Victor Teleucă a fost îndrumătorul meu. Am scris-o îndelung, fiindcă este o istorie concretă a familiei/dinastiei Dicescu, activiști pe timpul imperiului rus, dar cu mare impact în evoluția culturii basarabene, în deosebi prin activitatea muzicală a Anastasiei Dicescu, cântăreață de operă, profesoară din Basarabia (prima jum. a secolului XX).

Alexandra Badiu, pedagog pe parcursul a mai bine de 50 de ani lucrați la Liceul „Ion Creangă” din Chișinău, soția regretatutului Vasile Badiu, critic ți istoric literar, critic de teatru. Tot ce s-a făcut după decesul soțului dumneaiei, și anume faptul că o stradă din Chișinău a fost redenumită în „Vasile Badiu”, se datorează dn. Alexandrei Badiu. Au fost făcute multe drumuri și insistențe în cadrul ședințelor de la Consiliul Municipal, în care se vehicula ideea că tot ce s-a făcut până acum se datorează fostei administrații sovietice a orașului, și nu sunt motive reale să fie schimbate denumirile stăzilor . Dar Vasile Badiu a făcut mult mai puțin pentru familia sa, decât pentru orașul Chișinău și cultura lui, a stat în permanență cu cartea în mână, cu documente de arhivă aflate prin diferite subsoluri, în condiții precare, scoțând din anonimat zeci de oameni dați uitării, care au făcut fapte luminoase pentru Chișinău. A scos l-a suprafață creația și activitatea lui Constantin Stere, a ridicat din anonimat cele șase volume ale savantului, revoluționarului și scriitoprului C. Stere, inaugurând în Chișinău strada „Constantin Stere”; a scos din anonuimat opera scriitoarei Magda Isanos, i-a dedicat o carte, inaugurând și o stradă în Chișinău cu numele „Magda Isanos”, a inaugurat și o stradă cu numele scriitorului Gheorghe Madan. Toate aceste străzi purtau nume necunoscute nouă, moldovenilor. Eu, la rându-mi, m-am ocupat pentru a volorifica măcar o mică parte din cele ce a făcut Vasile Badiu în acest domeniu pentru oameni, am stăruit pentru a-i face o memorie, pentru a-i readuce un nume bun pentru capitală, am pledat să-i i se facă o placă comemorativă (cu mult greu), am inaugurat o stradă cu numele „Vasdile Badiu” (fosta „Severnaa”) din Chișinău. Recent am reușit să editez prin contribuția dn. Vasile Malanețchi, istoric literar, redactor și muzeograf cartea cu titlul Vasile Badiu. Pagini de publicistică, colecția Restituiri. Doresc să continui această muncă grea, Vasile Badiu merită apreciere din partea chișinăuienilor.

Galina Lazarenco, actriță.

De această bibliotecă în care mă aflu astăzi la un eveniment foarte important pentru orașul Chișinău, mă leagă un trecut încă din anii ’80, unde noi, studenții de la Arte, eram obligați să fim abonați la ea. Citesc de atunci, nu pot să exist pe dimensiuni paralele cu scriitorii, ci invers, nu pot trăi fără a citi ce scriu ei. Scriitorii trebuie să scrie cărți, iar actorii, prin vocea lor, să deie miros și culoare textelor scrise. Sunt încântată de această inițiativă, trebuie să conlucrăm împreună prin lecturi sonore, avem atâtea posibilități prin intermediul activităților pe care le fac bibliotecile, prin intermediul rețelelor sociale ș.a.

Ion Gorgan, scriitor, animator al activităților culturale la Bibluioteca de Arte „Tudor Arghezi”

E o temă foarte actuală și importantă. Sunt de acord să particip cu mult drag la acest proiect. Timp de patru ani am gestionat cenaclul literar „Tudor Arghezi”, am coordonat activități ample cu mari personalități de la noi. A fost o perioadă intensă și interesantă pentru mine personal, dar și pentru chișinăuieni. Dar, pentru a fi oarecum satisfăcuți de tot ce se face, trebuie să explicăm unele nedumeriri ce țin de denumiri ale unor locuri publice, care s-au înrădăcinat în toponimie și în conțtiința populară, dar nu corespund valorilor noastre. Exemplu cu Cimitirul Armenesc din Centrul orașului, care se află pe strada „Alexei Mateevici”, sunt pentru rezolvarea acestor neconformități. De asemenea am întrebări față de APL cu referire la denumirea „Parcul Afgan”. Sunt niște lucruri, care vor dispărea în timp, însă ele umbresc intr-un fel aserțiunea națională pentru generațiile viitoare. Multe denumiri de străzi poartă numele unor personalități care fac parte din cultura altor popoare, și nu au avut o oarecere influiență asupa vieții și culturii noastre. Am făcut o mică analiză a acestor realități și cred, că ele merită atenția din partea administrației orașului. Deși am avut un debut literar la o vârstă înaintată, eu continui să scriu atât pentru copii cât și pentru oamenii de vârsta a treia. În scrierile mele eu pledez pentru păstrarea și autenticitatea tradițiilor naționale.

Nina Suruceanu. Au fost expuse aici păreri diferite, unele subiective, altele personale și emotive. Dar înțelegem că am ales să discutăm despre o temă foarte actuală și importantă. Cheia rezolvării constă în conjugarea eforturilor nu numai a scriitorilor, dar și a oamenilor de bună credință. Iar bibliotecile merită mult mai multă apreciere din partea comunității, aici se face totul pentru a promova proiectele ce vin din inițiativa oamenilor care doresc să transforme Chișinăul într-o capitală europeană prin cultură.

Au fost făcute unele completări din partea bibliotecii referitor la Proiectul lansat de BM „B.P. Hasdeu” în anul 2011 în contextul aniversării de 575 de ani ai Chișinăului. Atunci scopul a fost cunoașterea capitalei prin proiecte de cultură – literatură, pictură, teatru, film, muzică. Volumul, elaborat de către echipa „Hasdeu” se numește antologia literară „Chișinăul în literatură” , apoi ghidul „Chișinău în pictură, studiile „Chișinău în teatru”, „Chișinău în filme”, și Ghidul enciclopedic „Chișinău: bulevarde, străzi, piețe, parcuri”. În timpul evenimentului au fost prezentate cărțile are au avut tangență directă cu tema pusă în discuție – Chișinăul în literatură” și Ghidul enciclopedic „Chișinău: bulevarde, străzi, piețe, parcuri”.

În continuare propunem un text scris de Ecaterina Iurcu-Urâtu, poetă, publicistă, jurnalistă, participantă la eveniment.

În oraşul drag, cu parfum de amintiri.

Sub egida proiectului salutar „Scriitorii pentru capitală, capitala – pentru scriitori”, elaborat de poetul Ivan Pilchin, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, ne-am întrunit la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” din municipiul Chişinău. În cadrul mesei rotunde, moderate iscusit de poeta Nina Slutu-Soroceanu, au rostit alocuţiuni autorul proiectului Ivan Pilchin, scriitorii Vasile Căpăţînă, Alexandru Cozmescu, Ion Anton, Ion Gorgan, Ecaterina Iurcu-Urâtu, actriţa Galina Lazarenco, profesoara Alexandra Badiu. Luările de cuvânt n-au fost de natură ordinară, încadrate în chenarele clişeelor plictisului, în
majoritate deţinând o aură memorialistică valoroasă, deci necesită a fi înmănuncheate într-o viitoare carte, ce ar deschide noi orizonturi pentru publicul cititor. Pentru mine, personal, au fost ca un izvor de descoperiri, consolidându-mi gândul asupra necesităţii de a ne extinde constant spaţiul cognitiv-informativ prin lecturi asidue, sistematice, dar şi prin fructuoasă comunicare pe viu. Perindam imaginar prin Chişinăul amintirilor, îndrăgit din anii studenţiei, pe care mi-l doresc încă mai frumos, original şi atractiv sub diverse aspecte, inclusiv arhitectonic, să respire, să palpite de spiritualitate, care ar scrie zi de zi istorie în sensul veritabil al cuvântului. Parcă îi vedeam aievea vorbind înflăcărat, militând pentru adevărul istoric, arzând pe baricade pe scriitorii tribuni Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Ion
Vatamanu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă şi alţii, deşteptând masele la mitingurile din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care s-au revărsat într-o puternică mişcare de eliberare şi renaştere naţională din anii 1988-1989, încununată de izbândă. Desigur, mulţi maeştri ai cuvântului şi-au scris opera pe paginile istoriei literaturii române, iar faptele de patriotism militant vor fi inserate pe filele istoriei românilor. Opera lor va rezista timpurilor, fiind citită de posteritate. Cu sentimentul de mândrie oamenii îşi vor purta paşii pe străzile din Chişinău şi alte localităţi, care le-ar eterniza numele scriitorilor iubiţi strălucind în ochii luminii. Deoarece şi remarcabila poetă, neînfricata luptătoare Leonida Lari rămâne o veşnică floare de dor în inima de soare a Basarabiei, consider că ar fi adecvat ca strada Florilor să-i poarte merituosul nume..
Capitala are multe străzi cu nerelevante denumiri de plante, care nu spun nimic. Datoria scriitorilor faţă de contemporani şi urmaşi este de a le implanta în suflet prin intermediul cărţilor şi altor modalităţi gândul că păstrarea memoriei şi transmiterea ei este un lucru sfânt. Parte a acestui capitol este şi urgentarea redenumirii unor străzi, biblioteci etc. în cinstea scriitorilor. Importanţa bibliotecilor în săvârşirea actului de cultură este incontestabilă. Colaboratorii ospitalieri găzduiesc frecvent în incinta lor cenacluri literare, lansări de carte şi alte manifestări culturale, dăruite de scriitori publicului cititor pasionat de literatura artistică. Preocuparea majoră a artiştilor condeiului este de a apropia, oamenii de Măria sa Cartea, care deţine supremaţia în opera de făurire a personalităţii de succes, inteligente, descătuşate, cu o gândire profundă, cu spirit creativ şi imaginaţie – calităţi indispensabile pentru activitatea ulterioară în orice
domeniu. În fond, scriitorii se străduiesc să apropie omul de divinul ceresc prin intermediul cărţilor, dăruindu-le suflet din suflet, lumină din lumina cugetului, înălţare spirituală. Poezia, armonizată pe note, pe aripile cântecului se înfrăţeşte mai uşor cu lumea, încălzind inimile audienţilor de radio, telespectatorilor, oamenilor în sălile de concerte. Cântecele duc faima Moldovei la festivalurile internaţionale, cucerind locuri premiante. Pe baza dramaturgiei, ce dezvăluie subiecte general-umane, cu pondere moral-estetică, se îmbogăţeşte repertoriul teatrelor, care deţin menirea de a contribui la aprofundarea culturii spirituale, poziţiei civice şi la fortificarea prestanţei de public civilizat.
Conştienţi de faptul că atingerea unui select grad de civilizaţie al personalităţii umane ar fi cea mai eficientă în cazul în care culturalizarea ar fi iniţiată de la cea mai fragedă vârstă, în sânul familiei, cu asigurarea ulterioară a continuităţii ei în instituţiile preşcolare, licee etc. , scriitorii se implică în mod
voluntar în acest proces, organizând întâlniri cu cititorii, promovând cartea pe viu. Un om citit e un om cult, un om care gândeşte, cu alese însuşiri umane, nu poate fi pretat manipulărilor, nocive pentru el, societate şi plaiul moldav. Nu cred că există semeni care nu s-a fi gândit măcar o dată la neuitare, căci
ea, de fapt, are rădăcini milenare. Omul de calitate nu-şi poate duce anii vieţii fără a nutri bucuria descoperirilor, satisfacţia activităţii de succes şi faptelor memorabile. Scumpa noastră Moldovioară deţine un tezaur de personalităţi din diverse domenii, care merită cu pregnant neuitarea posterităţii. Intervin cu sugestia de a se edita Cărţi ale memoriei despre personalităţile valoroase conform domeniilor în care au activat fructuos: literatură cultură, ştiinţă, medicină, sistem educaţional etc. Doar ele se încadrează perfect în istoria contemporaneităţii. Tergiversarea poate deveni soră cu uitarea, căci generaţiile care vin ar putea puncta cu totul alte accente, alte priorităţi şi valori. Ca nu cumva să rămână valorile umane doar în memoria ţărânii, în singurătatea uitării, în oraşul drag, cu parfum de amintiri.
Ecaterina Iurcu-Urâtu,
publicistă, poetă

Text și comentarii de Anastasia Moldovanu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s