Tricolor_Republica_Moldova

Independenţa


De fapt independenţa noastră, adică lupta pentru existenţa şi dezvoltarea liberă are un început care durează de secole în şir. Ea este emanaţia populară, exprimată în diferite moduri de către  elitele culturale ale timpurilor. Independenţa vine din probeme şi greutimg_3445ăţi, atunci când ele sunt conştientizate. Încă din secolele de mijloc s-a cerut dreptul la scrierile pe înţelesul poporului, adică cărţi de învăţătură în limba populaţei băştinaşe. Apoi unirea celor de-o limbă şi-o gândire pentru un drept comun, împotriva unui duşman comun. Emanciparea naţională s-a înfăptuit cu biruinţă pentru poporul român în secolul al XIX-lea, dar nu şi pentru teritoriile dintre Prut şi Nistru (cu mici exepţii, când are loc „Mica Unire” de 22 de ani de la 1856 a celor trei judeţe din sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad şi Ismail cu Moldova de peste Prut). Aici lupta continuă şi în secolul XX. Prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991 se închee perioada de dobândire  a independenţei şi suveranităţii naţionale şi formarea unui al doi-lea stat românesc Republica Moldova.  Adevăraţii luptători pentru ea au fost oamenii de cultură, care prin arma cuvântului, a cânecului, a ecranului, a pensulei,  a daltei şi a faptelor au trezit masele largi la lupta pentru eliberarea naţională. Regretaţii poeţi Grigore Vieru, Leonida Lari, Lidia Istrati, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, legendarul cuplu muzical Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi încă mulţi alţii ca ei, care au ars pe altarul libertăţii noastre pot fi consideraţi în deplinul sens al acestui cuvânt – martiri ai Independenţei.independenta-moldovei

…după aproape un sfert de secol…

Percepţia despre independenţa noastră s-a schimbat pentru unii, pentru alţii a rămas aceiaşi.

Quo vadis, Moldova? (2012, din arhiva personală a pegizorului şi cineastului Victor Bucătaru)O istorie a Basarabiei-600x600

Grigore Vieru: Secretul păstrării vieții lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritelor. La noi ea este călcată în picioare. Nu am nimic cu al doilea stat românesc… cu condiția ca aici să mi se lase limba strămoşilor mei, istoria românilor, datina strămoților mei… voi continua să trăiesc în al doilea stat românesc…  în caz contrar  voi continua să lupt… ca mine gîndesc astăzi zeci, sute, zeci de mii de tineri, elevi, studenți

Ion Ungureanu: Nu adversarii noștri au câștigat bătălia, ci noi am pierdut-o. Lecția care ni s-a dat, noi n-am insușit-o… avem o trăsătură a noastră, batem unul în altul până pierdem

Dumitru Matcovschi: Marii poeți vin din durerile neamului. Noi nu avem poeţi mari, căci ne batem unul pe altul…

 

Laboratorul de creaţie „Handmade”


13942625_1328266870535863_1438794484_n

Duminică la bibliotecă s-au realizat două master-class-uri. Au fost învăţate noi tehnici de lucru cu lutul polimeric. În cadrul primului master-class cu genericul Broderie cu lut polimeric s-a însuşit tehnica  filigree, modelarea manuală a lutului şi adăugirea cu acul, confecţionându-se un inel personalizat. În acest caz nu se folosesc elemente de pictură. 20160822_105306

Deoarece ne aflăm în ajunul sărbătorilor naţionale, în cadrul celui de-al doilea master-class participanţii au  confecţionat accesorii cu motive simbolice, folosind culorile drapelului ţării – roşu, galben şi albastru,  care pot fi uşor anexate la ţinuta vestimentară. Ele au fost confecţionate în tehnicile cunoscute deja, prin simpla modelare a materialului şi uscarea la o temperatură anumită. Autorii produselor realizate au comentat implicarea în aceste şedinţe prin motivul:  Am să port inelul şi inima Tricolorului de Ziua Independenței şi Ziua  Limbii Române.

Instruirea a fost susţinută de către instructorul Rodica Bivol, care nu este la prima s-a realizare de acest gen în cadrul bibliotecii şi reprezentant FIMO, Mirodiţa Marandici. Panoul lucrărilor artistice din bibliotecă s-a completat cu încă două lucrări aristice, realizate manual de către utilizatorii noştri.

Master class bijuterii handmade-1_1471796458651

 

Sergiu Puică – „un artist care priveşte lumea cu zâmbet”


16006440_big1470905534Artistul plastic, graficianul, caricaturistul, pictorul-ilustrator de carte, Sergiu Puică s-a născut la 11 august 1956, în comuna Selişte, raionul Nisporeni. Satul natal, codrii Seliştei au inspirat încercările sale de a aşterne pe hîrtie primele desene.

Această pasiune frumoasă i-a îndreptat paşii spre Şcoala Republicană de Arte plastice„I. Repin” (actualmente Colegiul Republican  de Arte Plastice „Al. Plămădeală”) din Chişinău. Activitatea profesională a început-o în calitate de profesor de desen liniar la Şcoala medie din satul Bardar.  Apoi a fostBOBOCEI înrolat in rândurile Armatei Sovietice. Imediat după demobilizare, a lucrat la Teatrul Poetic „A. Mateevici” în calitate de scenograf.. A mai colaborat şi cu Studioul „Moldova-Film”,în echipa regizorului Valeriu Jereghi, cu Palatul Naţional, cu Filarmonica Naţională.  Grafica de carte a însuşit-o la perfecţie fiind  redactor artistic la Editura „Lumina”.

Sergiu Puică este laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale. În 2004 a obţinut Diploma „Andersen”.  În acelaşi an, la Congresul 29 al IBBY, care a avut loc la Cape Town, Africa de Sud,  au fost incluse în lista celor mai bune cărţi din lume 2 cărţi pentru copii din R. Moldova: nominalizarea ”Autor” – Arcadie Suceveanu pentru cartea „Ştiuca la şcoală” (Editura „Prut Internaţional” şi nominalizarea „Ilustrator” –  Sergiu Puică, pentru ilustraţiile la colecţiile de  dicţionare bilingve român-francez, român-englez, rom
ân-rus, român-găgăuz, român-bulgar. “Carte pentru bobocei“ de Arcadie Suceveanu, Valentina Lungu, Sergiu Puică (Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău) a obţinut Premiul “Cartea anului” 1997, acordat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii, Chişinău

În anul 2001 a devenit Membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova (2001).

thumb-79265Sergiu Puică – ilustrator de carte

Odata cu angajarea sa la Editura „Lumina”, s-a consacrat in totalitate graficii. De-a lungul carierei sale, a ilustrat peste 100 de carti: ale lui Grigore Vieru – „Scrieri alese” (1984) si „Frumoasa-i limba noastra” (1996), Nicolae Esinencu – „Roman de dragoste” (1985), Arcadie Suceveanu – „Rata si Arhimede” (2003), Aureliu Busuioc – „Marele ratoi Max” (2007), Nichita Stanescu – „Fluturele si curcanul” (1996) s.a. A ilustrat prima carte editată în grafia latină „DE CE şi ABC: pentru băieţi isteţi şi fetiţe cu cosiţe”, autori Valentina Lungu şi Sergiu Puică. Cartea a văzut lumina tiparului în iunie 1989 într-un tiraj de 10 mii de exemplare.

“Ilustraţiile lui sunt nişte poveşti în imagini. Căci numai poveştile pot purta o asemenea încărcătură de bunătate, sinceritate, optimism, încredere în forţele proprii”( Leo Bordeianu).

În 2012 s-a învrednicit de Premiul „Igor Vieru” pentru întreaga activitate în domeniul ilustraţiei de carte pentru copii.

 8graficaSergiu Puică – grafician.

Conform propriilor afirmaţii, În arta grafică Sergiu Puică este adept al şcolii academice, tradiţionale, în care se lucra mai mult asupra compoziţiei. Totodată, este un inovator în abordarea noilor tehnologii, uimeşte privitorii prin valenţele nebănuite, obţinute cu ajutorul calculatorului.

Ciclurile Oameni şi păsări, Octogenarii, Prim-plan, lucrate în perioada 1999-2010, oferă o imagine de ansamblu asupra creaţiei artistului.

Cu o deosebită  plăcere lucrează asupra portretului. “Mă interesează aspectul psihologic al persoanei fizice…..Pot s-o fac (să lucrez) săptămîni în şir, pînă îi găsesc nervul” (Sergiu Puică)

 Sergiu Puică – caricaturist

20131226151656 O parte din activitatea sa de artist plastic Sergiu Puică a dedicat-o caricaturei şi  şarjei, obţinînd şi în acest domeniu succese remarcabile. A devenit Laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură : Premiul I la Festivalul Național al Umorului (2003); Premiul I la Concursul „Caricatura contra corupției” (2004); Premiul Special la Salonul Național al Caricaturii de Presă (2008); Premiul II (caricaturi) la Concursul de fotografii și caricaturi pe tematica drepturilor omului (2009, 2010). Sergiu Puică este cofondator al Clubului Caricaturiștilor „Sentus” din Chișinău (2004).

Expoziţii:

  • 2000-2006 – expoziţii de grup în Moldova, România;
  • 2004 – Festivalul Internaţional al Umorului “C. Tănase”,
  • Vaslui, România;
  • 2004 – Galeria “Sorin Postolache”, Bucureşti;
  • 2005 – Sala de Arte a Bibliotecii Naţionale, Chişinău;
  • 2005 – Expoziţia Clubului Caricaturiştilor Sentus,Chişinău
  • 2006 – Centrul expoziţional “Brîncuşi”, expoziţia
  • jubiliară;
  • 2008 – Salonul Naţional al Caricaturii de Presă, sala de
  • expoziţii IVAS Art Center, Galaţi
  • 2009-2010 – Salonul “EuroFotoArt”, Chişinău

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Balada merelor domnești: Grafică / Sergiu Puică; [design: V. Coroban]. – Ch.: Bons Offices, 2011. – 79 p.: il.

Girafele din grădina lui Onofrei / Sergiu Puică; il.: deautor. – Ch.: Bons Offices, 2011. – 89 p.: il.

Busuioc, Aureliu. Marele Rățoi Max / Aureliu Busuioc; il.: Sergiu Puică. – Ch.: Prut Internațional, 2006. – 24p.: il.

Cosmin, Cezar. Lupul de foc şi prinţesa sciţilor: poveste-epos / Cezar Cosmin; il.: Sergiu Puică. – Ch.: Mediastil Grup, 2014. – 76 p.: il.

Deleanu, Liviu. Un vagon de jucării / Liviu Deleanu; il.: Sergiu Puică. – Ch.: Museum, 1996. – 12 p.: il. – (Micile Americi).

Dumbrăveanu, Victor. Plânsul  jucăriilor stricate /Victor Dumbrăveanu; des.: Sergiu Puică. – Ch.: Bons Offices, 2011. – 64 p.: il.

Mânăscurtă, Ioan. Primul meu dicționar: românfrancez= Mon premier dictionnaire roumain-français / Ioan Mânăscurtă, Sergiu Puică; trad.: Călin Sobietsky-Mânăscurtă. – Ch.: Princeps, 2003. – 80 p.: il.

Romanciuc, Vasile. Copilul cu aripi de carte / Vasile Romanciuc; il.: Sergiu Puică. – Ch.: Prut Internațional, 2006.– 32 p.: il.

Spătaru, Nicolae. Pisicul informatician / Nicolae Spătaru; il.: Sergiu Puică. – Ch.: ARC, 2012. – 24 p.: il.

Suceveanu, Arcadie. Rața și Arhimede: poezii pentru (când suntem) copii / Arcadie Suceveanu; prez. graf.: Sergiu Puică. – Ch.: Prut Internațional, 2000. – 32 p.: il.

Ţurcanu, Ianoș. O girafă supărată / Ianoș Țurcanu; il.:Sergiu Puică. – Ch.: Prut Internațional, 2008. – 32 p.: il.

Vieru, Grigore. Frumoasă-i limba noastră / GrigoreVieru;  il.: Sergiu Puică. – Ch.: Museum, 1996. – 12 p.: il. –(Micile Americi).

Referinţe critice

[Sergiu Puică] // IBBY Honour List 2004 / catalog preparation: Rebecca Page. – Basel, 2004. – P. 45.

Altaev, Alexandru. Hudožnik, ne rasstavšijsâ s detstvom / Alexandru Altaev, Stepan Bezloșainen // Panorama. – 2011. – 27 dec. – P. 4.

Roibu, Nicolae. Sergiu Puică: „Codrii Seliștei au fost primii mei învățători” / Nicolae Roibu // Timpul. – 2011. – 11aug. – P. 8.

O lună jubiliară


a7bf37ec7697ed924fd4c83bdd943fdd  hqdefault    dsc03099    Без названия

c7e0fe5a88ed8fcdeb60a7f7548cf429         Без названия (2)         i       Без названия (1)

imgpsh_fullsize      puica_photo
Pentru mulți oameni merituoși din cultura națională luna lui august 2016 consemnează un jubileu de la anul nașterii. Ei sunt oamenii talentului și al erudiției, vin din lumea frumosu
lui, a imaginarului, a ritmului și a armoniei. Noi mai spunem și altfel – teatru, plastică, muzică. În cadrul instituţiilor de cultură  şi a mass-mediei aceste jubilee sunt consemnate ca şi evenimente importante. Pentru bibliotecile publice ele constituie tema discuţiilor pentru luna august cu utilizatorii. Vă propunem să faceți cunoștință cu unele personalităţi artistice care au adus şi aduc contribuţii artistice de valoare în patrimoniul cultural al comunităţii şi al ţării. În colecţia bibliotecii puteţi să consultaţi materiale de referinţă pe diferite suporturi despre activitatea următoarelor personalităţi artistice.

Artişti şi jubilee…

La 4 august s-ar fi împlinit 60 de ani ai lui Tudor Cataraga, sculptor moldovean, dacă stupidul accident rutier nu i-ar fi curmat viața în decembrie 2012.

Un jubileu de 70 de ani la 5 august l-a marcat Anatol Răzmeriță, actor de teatru și film, exelent interpret al cîntecelor folk la nedespărțita sa chitară.

La 5 august s-au împlinit 75 de ani a cunoscutului om de artă Ion Zaharia, flautist, compozitor și profesor universitar.

S-au împlinit 80 de ani de la naștere a compozitorului Oleg Negruța, pedagog, instrumentist.

Grafician, pictor și pedagog, artistul plastic Sergiu Puică a împlinit 60 de ani la 11 august

Actorul care impresionează tăcând, cavalerul modern și veteranul scenei naționale moldovenești, actor de teatru și cinema, regizor, Vitalie Rusu, a împlinit 75 de ani la 12 august.

La 15 august maestrul Ion Daghi, pictor, artist-decorator, profesor universitar a împlinește 80 de ani

Ion-Gheorghe Șvitchi, actor, regizor, critic de treatru și publicist împlinește 60 de ani de la naștere la 16 august.

Florentin Leancă, artist-decorator, Pictor, tapisier, grafician și professor împlinește 50 de ani la 29 august

125 ani de la naștere a maestrului emerit în artă din Republica Moldova,  dirijor de cor, profesor Moise Kononenko, (28. VIII. 1891 – 6. V. 1972)

imgpsh_fullsize (10)

Referințe

Interpreţi din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460-1960) Chişinău 1996.

Literatura si arta Moldovei. Enciclopedie, vol. I-II Chişinău, 1986;

https://bibliomusic.wordpress.com/2013/04/24/ion-zaharia-flautist-compozitor-si-profesor-universitar/

https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2016/08/12/actor-de-teatru-si-cinema-regizor-artist-al-poporului-din-republica-moldova-la-75-de-ani/

https://biblioart.wordpress.com/2016/08/12/anatol-razmerita-artistul-cu-chitara-magica/

https://biblioart.wordpress.com/2016/08/10/florentin-leanca/

https://biblioart.wordpress.com/2016/08/04/un-talent-exceptional-un-destin-neimplini/

https://bibliomusic.wordpress.com/category/oleg-negruta/

https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2016/08/16/artistul-plastic-ion-daghi-80-de-ani-de-la-nastere/

https://biblioart.wordpress.com/2016/08/17/vitalie-rusu/

https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2016/08/16/artistul-plastic-ion-daghi-80-de-ani-de-la-nastere/

 

Vitalie Rusu


Actor de teatru și cinema, regizor. Născut la 12 august 1941 în s. Plopi, r. Donduşeni.Veteran și hqdefaultcontemporan al scenei teatrale moldovenești.

Pregătire profesională. Absolvent al Conservatorului „Gavriil Musicescu” din Chişinău (1960-1964), specialitatea Actor de teatru şi film.  Anii 1977-79. Stagiere la Teatrul Academic de Dramă din oraşul Moscova V. Maiakovski la maestrul A. Goncearov,  Artist al Poporului din fosta URSS, profesor, prim-regizor al teatrului.

Experienţă profesională. Din 1963 lucrează ca actor, apoi din 1985 ca regizor principal la Teatrul Naţional M. Eminescu. Colaborare cu alte teatre din republică.

Actorie. Actorii mari au fost mari prin roluri mari, dar nu e cazul lui Vitalie Rusu, pentru că el nu joacă orice, de dragul măririi. Mai bine zis, prin vorba criticului de teatru, Ion Proca, el este actorul de tranziție, care trăiește în trecut și privește prezentul, care trăiește în prezent și vede viitorul, care trăiește în viitor și scrutează prezentul. v_rusu_uo_1aEl întruchpează personaje sublime și personaje ridicole. În actoria lui sălăşluiesc laolaltă  prototipurile lui Shakespeare,  Chehov, Caragiale, Gogol, Creangă, Sebastian, Popa, Solomon, Aristofan… Vitalie Rusu este actorul care râde cu ochii trişti, nu este o vedetă, care și-ar juca rolurile, nu este actorul de o clipă, ci artistul care prelungește în ecouri dramatice stările noastre sufletești. În cariera sa artistică a muncit peste cinci decenii pentru a presta în faţa spectatorilor roluri de rezonanţă, începând cu cele de comedie şi trecând spre cele cu consistenţă dramatică şi de o mare intensitate  de natură  psihologică. Iată doar câteva dintre ele: Hlestakov din „Revizorul” de N. V. Gogol, Mercuţio din „Romeo şi Juli eta” de W. Shakespeare, Alecu din „Iaşii în carnaval” de V. Alecsandri, Gheorghe din „Soacra cu trei nurori” de I. Creangă, Simion din „Nu mai vreau să-mi faceţi bine” de Gh. Malarciuc,  Rică Venturiano din  „O noapte furtunoasă” şi Ion din „Năpasta” de I. L. Caragiale, Take din „Take, Ianche şi Cadâr” de V. I. Popa, Zurico din „Eu, Ilico, bunica şi Ilarion” de N. Dumbadze, Cicikov din „Suflete moarte” de Gogol, Puşkin din „Paşii comandorului” de V. Korîstîliov, Faust, Albert, Moţart,  Don Juan şi Prinţul din „Micile tragedii” de A. Puşkin, Teofil Augustinovici din „Cântec de leagăn pentru bunici” de D. Matcovschi, Ştefan cel Mare din „Oltea” lui A. Strâmbeanu ş.a. Actorul foloseşte din plin mijloace de expresie, este plin de surprize interioare şi exterioare. Realitatea înconjurătoare îi serveşte drept ficţiune şi improvizaţie.v_rusu_cdl1

Repertoriul actual al actorului sunt piesele „Casa mare” de I. Druţă, „Cântec de leagăn pentru bunici” de D. Matcovschi, Take, Ianke şi Cadâr de I.L. Caragiale şi „Hronicul găinarilor” de A. Busuioc.

 

Regie. Montează spectacolele „Piciul şi Carlson” de A. Lindgren, „Amintiri din copilărie” după I. Creangă, „Zborul” de V. Kin, „Odochia” de I. Puiu, „Actori din provincie” de C. Stamati-Ciurea, „O întâmplare cu haz” de C. Goldoni.

Experienţă cinematografică. Se filmează din 1976 cu următoarele roluri în filmele:

Filip Guţu în „Nimeni afară de tine”, soţul Anei,  în „Ţipăt”(1981), soldat de pe front, în„Trece lebăda pe apă” (1982), Găitan în   „Prietenia bărbătească” (1982)

Teatrul lui Vitalie Rusu este un farmec retro pe scena Naţionalului. A avut mule încercări şi ispite, dar le-a trecut şi l-au îmbiţionat şi mai mult. Datorită armelor sale secrete – firescul şi naturaliteţea.  Rusu nu vânează trofee, are o mare valoare, cu o profundă şi adâncă personalitate.

Titluri, Menţiuni, Diplome şi decoraţiuni: Artist al Poporului, Ordinul Republicii, Premiul Naţional de Stat.

Premii:  Unional(1973), Naţional (1993,1997, 1998), de exelenţă (2011), Gala Premiilor UNITEM (2010,2011), Medalia „Constantin Constantinov” (2010)

Referinţe:

Cemortan, L. Prietenul nostru teatrul. – Ch., 1983. – 248 p. (sel.); Literatura şi arta Moldovei. Enciclopedie – [in 2 vol.]. – vol. 2. – Ch., 1986. – P. 221; Pelin, P. Ce dragoste veche – actorii. – Ch., 1998. – 200 p. (sel.); Pavel Proca.  Cititor de om şi lume : [despre actorul Vitalie Rusu] / Proca, P. // Şi noi eram o ceată tristă… – Ch. – 2012.– P. 45-48

http://tnme.md/vitalie-rusu

4c7e28a2fe475f7fb36b64c70ba62b87

ANATOL RĂZMERIŢĂ – “ARTISTUL CU CHITARA MAGICĂ”


 

Cunoscutul actor şi interpret Anatol Răzmeriţă s-a născut la 08 august 1946 în  satul Găuzeni, Şoldăneş
ti.

Între 1964-1969 urmează Institutul de Artă dramatică Lunaciarscki din Moscova, Facultatea de Actorie, Teatru si Cinema. Pe timpurile fostei Uniuni Sovietice era una din cele mai solicitate iPomul vietii_actorii Anatol Razmerita_Viorica Chirca (2)nstituţii de învăţământ superior. După absolvire, Anatol Răzmeriţă este angajat la Teatrul Moldovenesc Academic „A. S. Puşkin” (astăzi Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”)., căruia a consacrat 20 de ani de viaţă actoricească. Rolurile jucate de Anatol Răzmeriță se impun prin precizie caracterologică şi capacitatea de a pătrunde în esenţa socială a personajelor, în simţul ritmului scenic: Dic („Al patrulea” de C. Simonov), Mercuţio („Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare), Guliţă („Două fete şi-o neneacă” de V.Alecsandri), Fimca („Tata” de D.Matcovschi), Inchizitorul („Ciocîrlia” de J. Anuille), Terinte Merişor („Pe-o gură de rai” de I. Podoleanu), Solianic („Oştenii” de A.Dudarev). Majoritatea din rolurile interpretate au intrat în Fondul de Aur al Teatrului Naţional.  Fiind apreciat la nivelul cel mai înalt, în anul 1986 i sa conferit  titlul onorific de „Artist Emerit al Poporului”.

Distinctul actor a fost solicitat de către faimoşii regizori moldoveni Emil Loteanu,  Vasile  Pascaru, Anatol Codru pentru a se  filma în  „Podurile”, „Trînta”, „Dulcea şi tandra mea fiară”, ş.a.

“Artistul cu chitara magică ”,  Anatol Răzmeriţă,  a fost present în continuu în emisiuni radiofonice şi televizate, în care a recitat şi cîntat versurile poeţilor noştri Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu,800000001 şi ale Marelui Eminescu. Chitara domniei sale a devenit o alinare sufletescă şi o sursă de renaştere spirituală  pentru tinerii participanţi la cenaclui “Luceafărul”.

„Cîntarea lui Anatol a redăruit Chişinăului poezia lui Arghezi, Minulescu, Topîrceanu, Bacovia, Blaga, Sorescu, Stănescu… anulîndu-ne o grea pauză din memoria istorică. Dar nu numai atît. Cîntecele sale ne menţineau coloana sufletului, solidarizîndu-ne în libertatea noastră, fie şi camerală, dar care ne ajuta să supravieţuim” (P.Proca).

În 1990 emigrează mai întâi în Toronto, apoi în Vancouver (Canada).  În anul 1999 compatriotul nostru a trecut frontiera canadiană şi s-a stabilit cu traiul în Los Angeles, SUA  unde își desfasoară activitatea de actor, jucând în roluri diverse în filme americane (X-Files/Tungusca, X-Files/Terma, X-Files/Patient-X, precum si The Net, Xes-Dinner, Millennium Plague, Frankie and Hazel S.A.

La 8 ianuarie 2006 Anatol s.a unit destinul cu Victoria Ioxa, în biserica ortodoxă Sf. Treime din Los Angeles.

De menţionat că mulţi începători pasionaţi de melosul chitarei au luat învăţăminte de la Anatol Răzmeriţă. Anume el a fost acela care i-a destăinuit farmecele chitarei tânărului de atunci Ion Aldea Teodorovici, care a devenit un virtuoz chitarist, compositor şi interpret.

 

Bibliografie selectivă:

RĂZMERIŢĂ, ANATOL. “Nu cred că m-am simţit vreodată undeva mai bine ca aici”.: [Interviu cu actorul A.Răzmeriţă, stabilit în SUA] / Consemnare: Nina Josu // lit. şi arta. – 2004. – 15 iul. – P.4   image002

RĂZMERIŢĂ, ANATOL. Omul nostrum de la Hollywood: [Interviu cu  Anatol Răzmeriţă, actor basarabean, stabilit în SUA] / Consemnare: Ion Proca // Glasul naţiunii.-2004.-8 iul.-P.12.

RĂZMERIŢĂ, ANATOL. …”Şi nici n-am să mor până nu se face Unirea”: [Interviu cu actorul şi folkistul  A.Răzmeriţă, invitatul rubricii “Începe ziua cu Flux”] / Consemnare: Liliana Popuşoi. // Flux: Cotid. Naţ. – 2004. – 7 iul.-P.4.

RĂZMERIŢĂ, ANATOL. “Se cânta despre Basarabia atunci când nimeni nu  îndrăznea să o facă”.[ Interviu cu actorul  şi poetul: Preluare din rev. “Clipa”, Los Angeles /Consemnare: Grigore Vieru // Lit. şi arta.-2003.-6mart.-P. 4-5.]

PELIN, PAVEL. Cântecele lui Răzmeriţă// Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. – Chişinău, 1998. – P.105-106

PREPELIŢĂ, MIHAI. Un tânăr cu chitara //Prepeliţă, Mihai. Constelaţia tinerilor talente. – Chişinău, 1982. – P. 58-63.

PROCA, PAVEL. Baladă în ocean:  [Actorul şi bardul  A.Răzmeriţă] // Săptămîna. – 2003. – 22 aug. – P.11.

RĂZMERIŢĂ, ANATOL// Literatura şi arta Moldovei: Encicl.: În 2 vol. Vol.2. – Chişinău, 1986. – P.223.

 

Zi de informare – intrări noi la Filiala de Arte


 

Stimaţi utilizatori!

De curând am primit noi documente în colecţia noastră şi suntem bucuroşi, să imgpsh_fullsize (7).jpgVă informăm despre aceste achiziţii. Ele sunt diverse – cărţi multiaspectuale din domeniile care Vă interesează, cărţi pentru copii pentru lectura suplimentară (colecţia „Lecturi şcolare”), proză şi poezie din literatura română şi universală, critică literară românească şi unversală, albume de artă şi despre colecţii ale muzeelor, documente electronice.

Artă.  O nouă publicaţie la acest capitol – Rugă pentru neam de autorul Pavel Bălan, om de artă, cultu
ră şi ştiinţă din ţara noastră, bine cunoscut şi peste hotarele ei. Ediţia bilingvă face referire la arta moldovenească medievală, veacurile XIV-XX. Cartea este un ghid al locurilor sfinte – biserici, mănăstiri, cetăţi, care prin prezenţa lor actuală atestă bogăţia spirituală a neamului nostru şi frumuseţea deosebită a acestor locaşuri, exprimată în sculptură, pictură muralăimgpsh_fullsize (6), fresci, icoane, broderii. O bogăţie inestimabilă sunt şi manuscrisele aflate în aceste locaşuri, despre prezenţa cărora ne relatează mai multe autorul.

Muzică. Cunoscutul muzicolog Victor Ghilaş completează studiile sale cu o nouă publicaţie  Dimitrie Cantemir – în contextul culturii universale, lucrare aprobată şi rimgpsh_fullsize (5).jpgecomandată de Institutul Patrimoniului Cultural al AŞ a Republicii Moldova. În studiul dat importanţa figurii proeminente a lui Dimitrie Cantemir este oglindită în contextul universal muzical, aducând drept argument şi existenţa istoriografiei muzicale din secolul al XVIII-lea despre D. Cantemir.   Tot la capitolul muzică a parvenit o lucrare pentru studiul instrumentelor muzicale: Tudor Nistor. Metodă de contrabas, o primă lucrare de acest gen în limba română, predestinată pentru cadrele didactice, dar şi pentru elevi. Domeniul muzicii tipărite a fost completat cu un suport electronic, DVD, despre descrierea bibliografică – Documente muzicale şi audiovizuale, editura BNR.

Teatru. Cu referire, am dori să comunicăm că am primit noi cărţi din domeniul teatrului, mult solicitat de cadrele didactice, studenţi şi profesori. Cititorii vor avea posibilitate să facă cunoştinţă cu opera dramatică integrală a scriitorului Ion Băieşu în trei volume, în care se regăsesc unele texte publicate pentru prima dată; cu o selecţie de piese a dramaturgului George Ghinoiu în cartea sa Teatru. Domeniile Marvilla şi cu o antologie teatrală în cartea Teatru, care cuprine operele mai multor scriitori români. Vă veţi întâlni deasemenea cu numele dramaturgului francez Victor Valgard, un nume literar, descendent al teatrului modern parabolic. Cartea Teatru = Theatre în traducere românească de Petru Creţia şi Irina Mavrodin cuprinde piesele Lupoaicele, o comedie antică şi burgheză şi Vânătoarea de balene.imgpsh_fullsize (2).jpg

Critică literară. Vom nominaliza doar unele, cu aspet general: Sonetul românesc în secolul al XIX-lea, o monografie de C.M
. Necula şi Romanul sau viaţa. Prozatori europeni, un studiu de Geo Vasile. Farmecul discret al manuscriselor, o carte scrisă de I. Ene, care ne vobeşte despre arhivele scriitorilor ca un tezaur important în istoria literaturii. Sumarul cărţii ne prezintă o listă a scriitorilor români, ale cărorimgpsh_fullsize (1) arhive personale  se flă în posesia Muzeului Literaturii Române, dar şi despre faptul că încă multe perle literare nu sunt cunoscute publicului, ele rămânând ferecate sau se aslă în posesia colecţionarilor. La acest subiect am primit două cărţi, ediţii bibliofile – manuscrisele lui Tudor Arghezi şi Alexandru Macedonski.

Folclorul este prezent în această rundă de achziţii printr-un dicţionar pentru elevi de Tudor Colac – Dicţionar de ghicitori, Colinde româneşti de I. Herţa şi Colinde. Cântece de stea, pluguşor, Vicleim…, ediţie îngrijită de I. Ene. Respectiv, colecţiile pe domenii au primit cărţi noi de istorie cu referire la importanţa personalităţilor (Ion Ghica), despre istoria holocaustului  pe teritoriul ţării noastre – File din istorie de Sergiu Nazaria ş.a. Încheiem relatarea noastră cu o serie de DVD ce ne ghidează în călătoria imaginară în locurile exotice, de mare taină şi istorie ale contenentelor globului pământesc.

Stimaţi utilizatori şi cititori ai bibliotecii noastre, aceasta este doar o simplă trecere în revistă a achiziţiilor noi de care ne bucurăm, în realitate ele sunt mult mai multe, un motiv în plus pentru care merită să veniţi la bibliotecă, să Vă regăsiţi în lumea cărţilor preferate.

Comentariu de A. Moldovanu

Florentin Leancă


Artisi.jpgt-decorator, tapisier, pictor, grafician, născut la 29 august 1966 în orăşelul Floreşti.

Studii: Şcoala Republicană de Arte Plastice l. Repin, Chişinău (1982-1986), actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală, Institutul de Arte din Chişinău (1993-1999).

Activitate profesională: profesor la Școala de Pictură pentru Copii din Florești (1989-1992), șef al secției expoziții a U.A.P. (din 2000), în present – profesor la Colegiul de Arte Plastice A. Șciusev. Este Membru al U.A.P. din 2001 și vicepreședinte al U.A.P. (2001-2009) din Republica Moldova.

Fiind înzestrat cu mai multe talente artistice, Florentin Leancă a făcut obiectul studiului său cu unele din ele, cu altele a dezvoltat activităţi de prestigiu, iar din  celălalte a făcut adevărată pasiune. Studiind la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, având tangenţă cu Facultatea de Arte Plastice şi Design de la Universitatea Redagogică I. Creangă din Chişinău,  se specializează în clasa de tapiserie. A studiat arta de confecționare a covorului moldovenesc ce vine din tradiții multiseculare, care au persistat până aproape de finele secolului XIX, dispărând treptat sub influența altor tradiții neavenite pentru circuitul valoric naţional. Folclorul, coloritul naţional l-au determinat să perceapă mediul înconjurător, frumusețile naturii plaiului nostru preponderent prin limbajul decodificat al tradițiilor populare. De la tapiserie se transferă la un alt gen al artei decorative, omogen cu tapiseria, arta imprimării în culori a țesăturilor, în prezent fiind preocupat îndeose650b290b189831020a6dc70a37f62a65_800bi de imprimeu (batic). De asemenea, a realizat mai multe schițe grafice: portretele lui Haralambie Moraru, Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea, Gicu Chiriță, Tudor Braga ș.a.

Dar cu adevărat F. Leancă este atras de pictură. Este artistul plastician al generaței nouzeciștilor, promotorii mișcării de emancipare națională, abordând în creaţiile sale suflul nou al societăţii. De-a lungul carierei sale a realizat mult peste 150 de lucrări. Face pictură abstractă, iar în ultimul timp tinde spre un impresionism realist. A creat opere în care caută armonia – de la forme abia şoptite până la forme care se vor expresia desăvârşirii. A evoluat ascendent sub semnul   însuşirii a noi mijloace de expresie, de diversificare a modalităţilor de configurare a lucrărilor, inclusiv şl sub forme netradiţionale: prin orgianizarea de expoziţii, concursuri, participări la tabere de creaţie, deplasări de documentare. În pim plan iese  Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei  care îl apropie de sensibilitatea 561-florentin-leanca3.jpgcreatorilor din stânga Prutului, prin articulările de linii, gesturi de tuşe, brîuri uşor nuanţate chromatic, dând dovadă de voință a unui om prins până la limită de valul creației. Protagonistul este autor al expoziţiilor de grup şi personale.    A participat la mai multe expoziții reprezentative din R. Moldova, România, Italia și alte țări. În 2001 cîştigă Premiul „Virtuosus” pentru originalitate în creație, în 2002 se învredniceşte de Premiul pentru tineret al UAP din Moldova. Anul 2006 îi aduce Premiul „Dan Hatmanu”, pentru pictură la Salonul Național de Artă N. Tonitza, ediția VIII din Bârlad, România. În 2000, la Sala cu Orgă a avut prima expoziție personală, iar în 2011, la Centrul Expozițional „C. Brâncuși” – expoziția cu genericul „Urme și umbre”.

  1. Leancă a făcut o adevărată pasiune pentru pictura tematică cu genericul Vechiul oraş Chişinău, dorind să demonstreze adevărata latură a localităţii – frumusețea orașului. Picturile sale despre Chișinău cu imprimeuri cromatice, persistent în alb, de parcă ar justifica denumirea ”Orașului Alb”, cu umbrele de nostalgie, postate în calea demolării istoriei, se fac deosebite. Ele imortalizează vechile căsuţe pe care le-a mai surprins ochiul pictorului, dar care dispar treptat. Fie­care pic­tură a clă­di­ri­lor şi uli­cioa­re­lor ora­şu­lui vechi este făcută în natură. În martie 2016 la Galeria de Artă a Ambasadei Ungariei la Chișinău a fost vernisată o expoziție a pictorului alcătuită din 36 de lucrări despre Chișinăul vechi, oraşul de altădată cu ulicioarele, stradelele istorice, cu căsuţe aranjate cu drag. În total pictorul a pictat 60 de lucrări despre orașul vechi, cu titlul unora din ele puteţi face cunoştinţă mai jos:IMG_6792.jpg

Lucări despre Chișinău, colecţie personală: Strada Puşkin. 2005. – P., u. 34×45; Strada A. Bernardazzi. 2006. – P., u. 35×23; Strada Ismail. 2006. – P., u. 24×35; Strada V. Alecsandri. 2006. – P., u. 23×35; Strada V. Alecsandri. 2006. – P., u. 25×40; Strada Vlaicu Pîrcălab. 2006. – P., u. 26×35; Penitenciarul nr. 13. 2007. – P., u. 50×23; Strada Lev Tolstoi. 2007. – P., u. 21×350. – Colecţie personală; Stadionul „Dinamo”. 2007-2008. – P., u. 40,5×50; Hipodromul din Chişinău. 2008. – P., u. 35×50; Strada Mihai Eminescu. 2009. – P., u. 35×50; Strada Sfântul Andrei. 2009. – P., u. 30×40; Strada Zamfir Arbore. 2009. – P., u. 23×35; Stradela Teatrală. 2009. – P., u. 19×33; Ziva corului. Teatrul de Operă şi Balet. 2009. – P., u. 50,5×40; Strada Armenească. 2010. P., u. 30×40; Teatrul de Vară (Teatrul Verde). 2012. – P., u. 30×46,7; Strada Alexandru cel Bun. 2012. – P., u. 23×23; Strada Bălţi. 2012. – P., u. 40×30; Strada Cojocarilor. 2012. – P., u. 30×40; Strada Columna. 2012. – P., u. 16×32; Strada Constantin Stere. 2012. – P., u. 16×32; Strada Mateevici „Teatrul de Vară.”. 2012. – P., u. 47×30; Strada Petru Movilă. 2012. – P., u. 23×25; Strada Sfântul Andrei. 2012. – P., u. 25×23; Strada Serghei Lazo. 2012. – P., u. 32×32; Strada Vasile Alecsandri. 2012. – P., u. 40×30.

Referinţe

Leancă, Florentin : [lucrări] // Chişinăul în pictură : (piesaje, portrete) : Cat.-bibliogr. / Bibl. Municipală „B. P. Hasdeu”, Centrul de Informare şi documentare „Chişinău” ; alcăt. Taisioa Foiu. – Ch., 2012. – P. 64.; Leancă, Florentin : [repere biogr.] // Colesnic lurie. Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plamadeală” : ghid encicl. – Ch., 2008. – P 142.; Leancă, Florentin. Tablouri de azi : [strada Ismail, tablou din seria Chişinăl Vechi] // Timpul. – 2011. – 19 aug. – P 23.; Moraru, Haralambie. Urmele şi umbra din viata noastra : [despre artistul plastic Florentin Leancă] // Lit. şi arta. – 2011. – 8 dec. – P. 6.

Tudor_Cataraga

Un talent excepţional – un destin neîmplinit


Tudor Cataraga s-a născut pe 4 august 1956, în satul Selişte, raionul Nisporeni. A absolvit şcoala medie din satul natal.A urmat Cursuri de pregătire in atelierele de sculptură la Academia de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg, Rusia, iar în 1990 a absolvit Academia de Arte Frumoase, secţia sculptură, clasa profesorului Serghei Kubasov, Sankt-Petersburg, Rusia.

Deşi activitatea îi este completată şi de lucrări în domeniul picturii şi al graficii, pasiunea lui T. Cataraga rămâne sculptura. În cei 15 ani de creaţie sculptorul Tudor Cataraga a experimentat cu materiale dintre cele mai diverse, de la lemn, piatră, teracotă la marmură şi metal, îmbinîndu-le în mod original. S-a inspirat din opera lui C. Brîncuşi, din arta arhaică exotică sau autohtonă şi din sculptura populară.

Este autorul monumentului lui Ion Dumeniuc, Îngerul de veghe (piatră, 1995, Cimitirul Central Ortodox, Chişinău) şi Mihai Eminescu (bronz, 1996), monumentului lui Ştefan cel Mare din Nisporeni, Tron Medieval, Început şi sfîrșit, toate argumente vizuale ale unei identităţi spirituale şi istorice precise. Sculptorul Tudor Cataraga este autorul Monumentului Libertăţii dedicat evenimentelor din 7 aprilie 2009, care urma să fie instalat în faţa Parlamentului Republicii Moldova ce, cu regret, nu s-a întâmplat.

De asemenea a realizat o serie de lucrări de mici dimensiuni–“Arheologie “ (bronz, piatră, 1990);”Cuget “(bronz, 1991); “Sihastru enigmatic “(metal, 1991); “Idol” (bronz, 1992),

O a doua direcţie de activitate a sculptorului Tudor Cataraga, cu articulaţii ale formulelor neoexpresioniste, poate fi identificată printr-o serie de lucrări experimentale ale ultimilor ani:” Femeia-arbaletă” (bronz, lemn, 1994); “Om-pasăre” (bronz, granit, 1994);” Maternitate” (bronz, granit, 1998),” Geneză” (lemn, metal, 2000); “Capodoperă” (lemn, metal, 2000).

A fost membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Pe parcursul vieţii a participat cu lucrări valoroase la foarte multe expoziţii din Sankt-Petersburg, Chişinău, Tbilisi, Bucureşti, Bacău, Dusseldorf, Budapesta, Strasbourg. Printe ele se numără:

Expoziţii personale în republică:
2003 – Cercetări. Sculptură. Pictrură. Grafică. Centrul Expoziţional „C.Brancuşi”, Chişinău

Expoziţii personale în străinătate:
1998 – Sculptura, Casa Americii Latine, Bucureşti, România.
2000 – Sculptura, Casa „Vasile P003ogor”, Iaşi, România

Expoziţii colective în republică:
1990-2002 – „Saloanele Moldovei”, Centrul Expoziţional „C.Brancuşi”, Chişinău
2002 – Sculptura, Centrul Expoziţional „C.Brancuşi”, Chişinău
2002 – Sculptura, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Chişinău

Expoziţii ale artiştilor plastici din Moldova în străinătate:
1987, 1988, 1989 – Sankt Petersburg, Federatia Rusă
1996 – Pictura, Dusseldorf, Germania
1997 – Pictura, Budapesta, Ungaria
1999 – Sculptura, Strasbourg, Franta

Expoziţie – experiment:
1986 – Palatul Tineretului, Sankt Petersburg, Federaţia Rusă

Participări (ateliere, tabere, simpozioane):
1992 – Tabăra de Sculptură, Alba-Iulia, România
1994 – Tabăra de Sculptură , Centrul de Cultură si Artă „George Apostu”, Bacău, România
1998 – Simpozion de Sculptură mică în bronz, Chişinău
1999 – Simpozion de Sculptură mică în bronz, Chişinău
2000 – Simpozion de Sculptură, Ungheni, Republica Moldova
2001 – Simpozion Internaţional de Sculptură, Changchun, China
2002 – Tabăra de Sculptură, Ungheni, Republica Moldova

Lucrările sculptorului sînt prezente în mai multe colecţii publice ale Muzeului de arte Plastice, Chişinău; Muzeul de Literatura „M. Eminescu”, Iaşi; Centrul „George Apostu”, Bacău; Uniunea Artiştilor Plastici din România, Sala Parlamentului din România.

Lucrări de referinţă amplasate în muzee: Meşterul Manole (1990, şamotă); Femeia-arbal
et
 (1994, bronz, lemn);Centaur muribund (1996, gresie); Întoarcerea fiului risipitor (1993, granit); Capodoperă (2000, lemn, metal);Personaj (1998, granit); Arca lui Noe (1998, bronz, lemn); Recvi
em
 (1999, 2000, bronz), Arbore trunchiat (2000, bronz); Autoportret (2002, bronz); Portretul lui E. Coşeriu (2001, ghips patinat); Compoziţie pe verticală (2003, lemn metal), Egipteancă (1998, bronz), Hyperion (1998, bronz, granit); Dialog între două forme (1992, bronz, gresie), Arbore (1998, bronz), Om-pasăre (1994, bronz, granit); Proiect pentru monumentul lui M. Eminescu(1996, ghips, metal), Levitaţie (1994, bronz, lemn) etc. Lucrările se află la Muzeul Naţional de Artă; la Muzeul Literaturii Române M. Kogălniceanu, Chişinău; Muzeul de Literatură M. Eminescu, Iaşi; Centrul Gheorghe Apostu, Bacău, România.

Lucrări monumentale în for public: Îngerul de veghe (omagiu lui Ion Dumeniuk, piatră, 002Cimitirul Central de pe str. Armenească, Chişinău); Tron Medieval (2000, gresie, Ungheni); Mihai Eminescu (1996, bronz, granit scuarul Teatrului Naţional, Chişinău); Început şi sfârşit (2001, granit, Changchun, China); Întâlnire în spaţiu (2002, lemn, gresie, Ungheni); Sfânta Treime (1996, gresie, Pererâta, Briceni) etc.

Graţie talentului şi muncii depuse, în anul 1998 Tudor Cataraga a fost distins cu Premiul Uniunii Plasticienilor din România, în anul 2000 cu Medalia „Eminescu”, acordată de Preşedinţia României, iar în anul 2001 a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, titlu de Comandor.

Artistul plastic Tudor cataraga şi soţia sa a decedat într-un grav accident rutier la 27 decembrie 2010.

Bibliografiecataraga-album.jpg

CATARAGA, TUDOR. Sculptură: [Reprod., note biogr., Reflecţii asupra creaţiei sculptorului]. – Chişinău: ARC, 2003. –55 p.

CATARAGA, TUDOR. Între Răsăritul şi Apusul vieţii: [Interviu] // Consemnare: Aneta Grosu // Flux: Ed. de vineri. –2001. – 26 oct. – P. 7.

CATARAGA, TUDOR. Poetul nepereche: [Interviu cu T. Cataraga, aut. monumentului “M. Eminescu”] // Dialog. –1998. – 15 ian. – P. 4.

CATARAGA, TUDOR. Un demon resemnat (?)…: [Interviu cu sculptorul T. Cataraga] // Ecoul Chişinăului. – 1996. –8 noiemb. – P. 8.

CATARAGA, TUDOR. Old Man with a Child: [Reprod. sculpturii “Început şi sfârşit” din Parcul Mondial al Sculpturii din China] // A Brief Introduction to 2001: China Changchun International Sculpture Symposium. – Changchun, 2001. – P. 9.

BUJOR, DRĂGOSTIŢA. Eminescu în piatra Eternităţii: [Sculptură de T. Cataraga] // Mesagerul. – 1997. – 10 ian. – P. 5.

BUTNARU, LEO. Tudor Cataraga: Datul esenţial: [Vernisaj] // Moldova. – 1996. – Nr. 5-6. – P. 46-47.

CIOCOI, GHEORGHE. Drumurile, zburând, duc spre Eminescu: [Statuia lui M. Eminescu, lucrare sculpturală de
T. Cataraga] // Curierul de seară. – 1997. – 30 aug. – P. 3.

CIUCĂ, VALENTIN. Un sculptor eminescian – Tudor Cataraga // Basarabia. – 1999. – Nr. 7-12. – P. 182-184.

DABIJA, NICOLAE. Metafore ale văzului: [Tudor Cataraga, portret de creaţie] // Lit. şi arta. – 2004. – 25 mart. – P. 6.

GAFTON, MARCELA. Expoziţia Tudor Cataraga la „Brâncuşi” // Jurnal de Chişinău. – 2003. – 17 mart. – P. 6.

LUPU, ELENA. Tudor Cataraga îşi face publice “Cercetările”: [Expoziţia personală a sculptorului, inaugurată la Centrul Expoziţional „Brâncuşi”] // Flux: Cotid. naţ. – 2003. – 23 sept. – P. 4.

MAHU, RODICA. Ştefan cel Mare şi Sfânt la Nisporeni: [Instalarea statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt] // Jurnal de Chişinău. – 2004. – 2 noiemb. – P. 8.

Tudor Cataraga // www.arta.md/sculptura/tratarea

 

 

 

 

Ion Puiu, scenograf


i_puiuIon Puiu

(01.11.1945 – 25 iunie 2016)

Actor prin formație și regizor prin intuiție. Din vasta operă pe care a lăsat-o se sustrage și experiență cinematografică, în care a zămislit scenografia. Criticii de profesie sunt de părerea, că o analiză mai detaliată a polivalenței artistice a maestrului Ion Puiu se poate face doar din ”interiorul acestui fenomen”. Pentru el lumea teatrului are o imagine combinată din diferite aspecte – pictură, dramaturgie, cinematografie, scenografie, afiș teatral, grafică de carte, poezie. Asupra acestora a meditat, a creat, a luptat, s-a sactificat. Motivaţie artistică. S-a pornit de acasă, dintr-o familie de ţărani din satul pitit între dealuri şi ascuns în verdeaţă, satul Condrăteşti, Ungheni. S-a inspirat din „Mioriţa”, care, răsturnând dogma, a ajuns să resuscite nervul simţului şi a gândirii. Formare profesională. După absolvirea şcolii medii din sat face studii la Institutul de Artă Teatrală A. Lunacearski din Moscova (GITIS), facultatea – actor de teatru şi cinema, în clasa profesoarei Olga Pîjova (1969). În perioada 1978-1980 a făcut cursuri speciale de pictor-scenograf la Teatrul Mossoviet din Moscova, în clasa profesorului Stenberg. După absolvirea Institutului de Artă, tânărul actor lucrează la Teatrul Academic A. S. Puşkin din Chişinău.

Pictor-scenograf. De pictură şi scenografie s-a ocupat încă în anii de studenţie, sub îndrumarea cunoscutului pictor-scenograf moscovit Vinogradov. Îndrăgind mult pictura, se angajează în calitate de pictor-scenograf la Teatrul Luceafărul (1971-1974), unde a semnat decorul pentru o serie de spectacole printre care Păsările tinereţii noastre de I. Druţă şi Fratele Alioşa după romanul ”Fraţii Karamazov” de Dostoievski etc. În calitatea sa de pictor-scenograf a fost distins cu premii ale Ministerului Culturii, precum şi cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1991).

Scenografie. Din anul 1974 lucrează scenograf-şef la Teatrul ”V. Alecsandri” din or. Bălţi, montând aici Astă vară la Ciulimsk de A. Vampilov, Oameni energici de V. Şukşin, Al nouălea cucernic de E. Turandot, Frunza de pe urmă de A. Cibotaru, Despot-Vodă de V. Alecsandri, Oltea de A. Strâmbeanu. În perioada 1978-1980, pe când îşi făcea cursurile la Moscova, este invitat la teatrul ”Andrejs Upits” din or. Riga, pentru a face scenografia la spectacolele Horia şi Doina de I. Druţă. Pe parcursul anilor 1980-1981 este scenograf-şef la Teatrul Academic din Chişinău, creând remarcabilele decoruri la spectacolele Pomul vieţii şi Tata de D. Matcovschi. Din 1981 a activat în calitate de scenograf-şef la Teatrul „V. Alecsandri„ din or. Bălţi. Pe parcursul anilor îmbină în cel mai armonios mod munca de scenograf cu cea de regizor, lansând spectacole din dramaturgia națională.

Cinematografie. Ion Puiu colaborează în calitate de pictor la filmele Luceafărul de Emil Loteanu, Meşterul Manole, Râs şi plâns de Ion Popescu, Miorița de Victor Bucătaru.

Dramaturgie. Stăpâneşte în egală măsură atât arta penelului şi a pensulei, cât şi cea a cuvântului artistic. În acest domeniu a debutat ca dramaturg cu adaptarea scenică în 1978 a piesei Harap Alb, după povestea omonimă a lui I. Creangă, montată iniţial la Teatrul ”Licurici”. La Teatrul ”V. Alecsandri” din or. Bălţi au văzut lumina rampei piesele originale ale lui Ion Puiu Odochia (1980), Osânda (1985) şi Metamorfoza (1993). Piesa Molda, scrisă în anul 1987, este montată la Teatrul ”Luceafărul” în 1988, iar în 1989 – la Teatrul Dramatic din or. Rustavi (Georgia).

Poet. Publică versuri în ”România literară” și ”Luceafărul”, în 1997 editează culegerea de versuri Doriac.

Arta scenografică a lui Ion Puiu cuprinde scenografia a peste 100 de spectacole, montate pe scenele teatrelor din Moldova, Rusia, Ţările Baltice, România, Georgia, unele din ele ar mai fi și Ipolit de Euripide, Omul din Valencia de C. Condrea, Nunta de B. Brecht, Sub castanii din Praga de K. Simonov, Canibala de I. Radoev, Corb la corb de A. Ostrovski, Omul din baie de E. Ionesco, Pragul de A. Dudarev, Sfânta sfintelor de I. Druţă, Păcală şi Tândală, Prostia omenească de I. Creangă ş. a.

Pictură. Şi-a expus lucrările la Chişinău, Bucureşti, Moscova, Riga, Tbilisi. În anul 2000, la Teatrul de păpuşi Licurici, a avut loc o expoziţie jubiliară, care a întrunit peste 100 de creaţii, remarcabile fiind: Hyperion, Amfora, Clovnul timpului, Bălăuţa, care ne duc cu gândul la suprarealism. Picturile sale conţin o încărcătură impresionantă de simboluri şi metafore.

Autonomie. Pregătirea profesională solidă i-a suplimentat talentul artistic. Perioada de activitate a durat pe parcursul a cinci decenii, perioadă în care a reușit să se manifeste ca un artist renascentin în perioada de stagnare și oboseală a căutărilor, prin răbufnirile sale ”disidente”, ce conțineau spectrul exprimării și expresivității inovatoare. A fost un jurat al spațiuluji scenic, în spectacolele sale scenografia ajunge, în sfârșit, personaj central. Or aceasta, conform DEX-ului înseamnă arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol, arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru, arta de a crea ambianța plastică (decoruri, recuzită, iluminat) în teatru, cinematografie, arta de a executa decoruri scenice, tehnică de organizare a spațiului scenei pentru prezentarea spectacolelor. În detrimentul clișeelor și a dogmelor care prevalau pe scena contemporană lui, Ion Puiu a compus spațiul gol prin aventuri plastice fanteziste, a extins limita de sensuri și simboluri, a generalizat conținutul și forma. Este pe drept numit de critici ”creator de simboluri”. El a încetat să mai fie ”făcător de decoruri”. A creat o scenografie a lui, înțesată de poezie, care răspundea solicitărilor regizorilor de pretutindeni – Andrei Băleanu, Veniamin Apostol, Ion Sandri Șcurea, Vitalie Rusu, Anatol Pânzaru, Ion Bordeianu, Titus Jucov, Ion Ciubotaru, Sandu Grecu ș.a.

Este membru a trei uniuni de creaţie: Uniunea Teatrală, Uniunea Scriitorilor şi Uniunea Artiştilor Plastici, eminent al Culturii, Maestru în Artă, deţinător al Medaliei Eminescu (2000).

Surse:

1Cemortan L. Prietenul nostru teatrul. – Chişinău, 1983. – P. 92. 118.  2. Cherdivarenco, S. Театрально-декорационное искусство Молдааии. – Chişinău, 1984. – P. 103.  3. Cimpoi, M. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Chişinău, 1997. – P. 266.  4. Proca I.  Poiana cu heruvimi. – Ch., 2007- – P.48, 119.  5. Proca, P. Notițe pe nojițe. –Ch., 2007. – P. 7-10.  6. Proca, P. Portrete cu jobelenu-n jos. – Ch.,2004. P.– 60-62.  7. Puiu, I. Doriac: Balade, poezii, desene. – Ch., 1997. – 103 p.