Cartea săptămânii: Compoziţia în pictură


Compoziţia în pictură / M. J. Bartos

Compoziţia în pictură / M. J. Bartos

    Cartea săptămânii: Compoziţia în pictură de M.J. Bartos

 Actul de creaţie reprezintă în sine un proces îndelungat, care începând de la origini şi până la momentul devenirii suferă mutaţii, adică schimbări de mentalităţi, de sensibilitate, de filosofie şi de morală.

Cartea Compoziţia în pictură care a văzut lumina tiparului în 2009 la editura Polirom a apărut recent şi pe raftul bibliotecii noastre. Este o carte de succes din motivul abordării profunde a domeniului de studiu al artei prin prisma ştiinţelor sociale. Din aceste considerente dorim să facem cunoştinţă utilizatorilor interesaţi de aspectul dat cu lucrarea mai sus numită. Elaborarea acestui volum a fost motivată din interese practice, din punctul de vedere al creaţiei artistice şi din necesităţi didactice în apariţia unei lucrări generale, dedicată compoziţiei vizual-artistice, dat fiind faptul că compoziţia este expresia modului de alcătuire a unei opere de artă.  Autorul cărţii M. Bartos, profesor, pedagog, pictor şi creator analizează actul de creaţie prin prisma compoziţiei, o apologie, care face ordine şi creează armonie în procesul de creaţie. Odată identificat acest statut al compoziţiei, nu rămâne decât un pas până la lectura istoriei şi a istoriei artei, a sistemelor de gândire, a tipologiilor formale şi stilistice, a victoriilor şi eşecurilor efective sau simbolice. Comentariile făcute la carte în special de către criticul de artă Pavel Şuşară spun, că prin această tratare a compoziţiei autorul îşi permite să facă în mod reuşit un studiu amplu al artei vizuale, analizează parcurgerea traiectoriei până la momentul „ieşirii artei în stradă şi intruziunea realului precar în spaţiul securizat al artei înalte, panica în faţa prostului-gust şi hârjoana adulterină cu kitsch-ul, pornind de la problema discretă şi insesizabilă a compoziţiei”. Studiul dat nu se opreşte numai la referinţe ce vizează interesul unei stricte specializări, dar este şi unul care abordează orizonturi mult mai vaste ale cunoaşterii, fundamentat pe observaţii, teorii şi principii deja cunoscute supuse analizei ştiinţifice, despre aventura imaginarului, despre lumea interioară şi exterioară, despre stările static-dinamic, clasic-modern, transparenţă-opacitate, spaţial-temporal, lumină-întuneric, artă-viaţă. Bartos porneşte chiar de la tablou, care la propriu este opera ce reprezintă o anumită ordine mentală, o anumită atitudine morală, un anumit tip de vibraţie sufletească. În realitate autorul ne vorbeşte despre joncţiunea a două spaţii, cel obiectiv, al pânzei şi al instrumentarului, şi cel interior, al proiecţiilor vizionare. Bartos trece prin actul compoziţiei spre spaţiul plastic, de aici la spaţiul plastic în pictură, în ştiinţe, în psihologie, în filosofie etc. Altfel spus, spaţiul compoziţional este simultan un spaţiu material şi unul mental, unul exterior şi unul interior.  Privită în acest context, compoziţia lui Bartos este o metaforă a realului (P.Şuşară). Identificând, înţelegând şi analizând compoziţia, el analizează dinamica formelor, cronologia esteticilor şi a atitudinilor, curentele de gândire şi gradul de încredere a artistului în forma simbolică. Compoziţia în pictură, compoziţia în artă, compoziţia în viaţă, compoziţia în lume …

res_48af427cc53a1ba51820192386ea9885

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s