Moștenirea artistică a lui Victor Ștefaniuc

 

La 10 aprilie a. c. Biblioteca de Arte Tudor Arghezi a găzduit Conferinţa de comemorare Moştenirea artistică a lui Victor Ştefaniuc, organizată cu ocazia a 70 de ani de la naşterea maestrului, celui care şi-a adus aportul la valorificarea artei şi culturii naţionale. În cei 40 de ani de activitate (1970-2010) a reuşit să se afirme pe mai multe paliere – actor, regizor şi pedagog, fondator, director artistic şi manager al teatrului Municipal Guguţă. La comemorarea artistului alături de critici de teatru au participat colegii de breaslă, actori, scriitori, dramaturgi, compozitori, pictori-scenografi care au lucrat împreună cu Victor Ştefaniuc, actorii Teatrului Guguţă, discipolii lui.

Manifestarea a început cu un colaj de fotografii, în care V. Ştefaniuc a fost surprins în diverse activităţi – în teatru, la repetiţiile spectacolelor, în discuţii cu prietenii şi colegii, în timpul festivalurilor etc. Visa să devină actor dramatic, dar soarta îl aduce în teatrul de păpuşi Licurici, unde în 1965 se organizează o grupă de tineri talentaţi pentru a fi pregătiţi în domeniul artei teatrale. Timp de un an sunt instruiţi de către Ilie Todorov, Petru Baracci, Eugen Platon, Gheorghe Hasso, iar apoi trimişi la studii în capitala de nord a Rusiei oraşul Leningrad, la Institutul de teatru şi film. În această grupă alături de Victor Ştefaniuc mai făceau parte Natalia Ştefaniuc, Nina Clichici (Jucov), Vasile Rusu şi alţii. La Teatrul Licurici Victor Ştefaniuc a creat peste 100 de chipuri dintre cele mai diverse. Critica de specialitate nu o dată a menţionat rolurile create de păpuşarul V. Ştefaniuc: Michiduţă în Dănilă Prepeleac, Iepurele în Scufiţa Roşie, Aladin în Lampa fermecată a lui Aladin, Rică în spectacolul Rică şi Trică de Constantin Condrea, Bătrâna Şapocleac în Ceburaşca şi prietenii lui şi multe altele.

Vasile RUSU actor, regizor, conducător artistic al Teatrului independent Vasilache, unul dintre colegii de breaslă, care şi-a început activitatea alături de V. Ştefanic, a vorbit cu multă pasiune despre anii de studenţie, despre spectacole jucate la Licurici, despre problemele trupei române şi încercările de-a aduce pe scena teatrului spectacole în limba română şi dramaturgia naţională. În mod special s-a oprit la spectacolul Harap Alb (1978), în viziunea dramatică şi scenografică a lui Ion Puiu şi regia lui Titus Jucov, pe care l-a numit un spectacol de zile mari, dar care s-a jucat puţin şi a dispărut foarte repede din repertoriul teatrului… Despre rolul Spânului din acest spectacol Anatol Ciocanu scria „…Spânu, interpretat cu o rară răutate de actorul Victor Ştefaniuc, este un chip memorabil, apariţia lui pe scenă făcând să se zbată împotriva-i toate inimioarele micuţilor din sală” (Licurici pentru mari şi pentru mici).

În 1977 Victor Ştefaniuc împreună cu Ludmila Puiu au fericita ocazie de a prezenta cultura noastră prin mai multe ţări orientale. Anume pentru acest turneu este inventat un studiu plastico-muzical cu Guguţă. Păpuşa Guguţă, creată acum 40 de ani de către Galina Molotov, este prima păpuşă a Teatrului Guguţă, fiind păstrată cu multă dragoste până azi. Actorii teatrului, printre care discipolii lui Ştefaniuc – Lucia Zmuncilă, Oleg Mardari, Alexandru Sâli, au prezentat în faţa audienţei o secvenţă a studiului cu Guguţă.

Anii 80 au fost marcaţi şi de colaborarea cu TVM, unde era invitat pentru roluri de caracter în spectacolele, montate la teatrul televizat Prichindel. În 1987 devine personajul principal al emisiunii Minivideosalon (redactor şi autor Tamara Severin şi regizor Ala Castraveţ). Rolul lui Fofârlică i-a adus şi o popularitate, dar şi o satisfacţie aparte, despre care povestea adesea: „…Când am simţit reacţia pozitivă a copiilor pentru personajul Fofârlică, m-am încărcat cu energie pozitivă, m-am transfigurat, am simţit că mă descurc bine în acest rol şi că nu mă amăgesc pe mine însumi. Mai mult decât atât, îmi place chiar să mă aud poreclit „Iată-l pe Fofârlică… Emisiunea Minivideosalon a fost o emisiune bună, dar după 5 ani de existenţă a dispărut din motive financiare. Acum colaborarea cu televiziunea sunt sporadice, ca să nu zic că lipseşte total”. Tudor MACOVENCO, actor şi regizor al Teatrului Televizat de Păpuşi Prichindel şi-a amintit despre prezenţa lui Victor Ştefanic la Televiziunea moldovenească, despre rolurile create aici.

La 27 noiembrie 1992 visul lui Victor Ştefaniuc se împlineşte – este semnat Decretul despre înfiinţarea Teatrului Municipal de păpuşi Guguţă. Începe o nouă filă în viaţa şi activitatea regizorului Ştefaniuc. Concomitent cu pregătirea sălii pentru spectacole, se ocupa intens şi de repertoriu, dar şi de pregătirea tinerelor cadre care vor constitui nucleul noului colectiv artistic al teatrului Guguţă. Printre actorii primei generaţii care şi-au legat viaţa mai mult sau mai puţin de teatrul Guguţă se numără Viorica Vicol, Vasile Palea, Ruslan Lungu, Lucia Zmuncilă, Maria Timofti şi desigur Gabriela Lungu, care n-a părăsit teatrul nici pentru o zi. După care au mai urmat încă patru generaţii de actori-păpuşari pregătiţi de Victor Ştefaniuc.

Spectacole ce au lansat o nouă viziune asupra teatrului de păpuşi au fost Evoluţie, Hârzobul, apoi Pasărea pre limba ei piere, Lampa fermecată a lui Aladin, Princesa Turandot, un spectacol pentru un spectator matur şi altele. Deschizând un nou teatru de păpuşi, V. Ştefaniuc îşi pune drept sarcină promovarea celor mai semnificative opere artistice din clasica universală şi naţională, precum şi promovarea dramaturgilor contemporani autohtoni. Unul dintre cei mai montaţi dramaturgi autohtoni la Guguţă este poetul, scriitorul şi dramaturgul Iulian FILIP, care a vorbit despre piesele sale montate de Victor Ştefaniuc: La izvor (1995), La moara cu
plăcinte (1996), Pâinică de la iepure (1999), Comoara tâlharului (2003).

Un alt scriitor şi dramaturg pentru copii, prieten al teatrului Guguţă este Nicolae RUSU, care la fel a avut fericita ocazie să fie montat de Victor Ştefaniuc. Şi astăzi în repertoriul teatrului se regăsesc spectacolele Trei găini printre străini (2002), Ţurţurica (2006), Brăţara fermecată (2008). Dramaturgul s-a referit la spectacolul Facă-se voia voastră (2005), în care regizorul îşi asuma riscul să aducă în teatrul de păpuşi pentru prima dată chipul domnitorului Ştefan cel Mare. Tot Nicolae Rusu este cel care face adaptarea pentru teatru de păpuşi a poemului Luceafărului lui Mihai Eminescu.

Pe unii dramaturgi Victor Ştefaniuc  i-a promovat pe parcursul stagiunilor, pe alţii i-a creat aici, la Guguţă. Căci teatrul lui a devenit un adevărat laborator de dramaturgie contemporană, menţionând că: „…dacă Iulian Filip şi Nicolae Rusu fusese montaţi până la Guguţă, în teatrul de dramă din republică, arunci Aurica Plăcintă, Veronica Boldişor şi chiar cunoscutul nostru scriitor pentru copii Spiridon Vangheli, au devenit dramaturgi graţie scenei teatrului Guguţă, piesele lor fiind montate în premieră absolută la noi”.

Veronica BOLDIŞOR, fost secretar literar la Teatrul Guguţă a venit cu amintiri frumoase despre acea perioadă, despre maestrul Ştefaniuc care o încuraja să scrie pentru teatru. Piesa Cămaşa norocului (2006) a fost un debut reuşit anume cu susţinerea şi concursul regizorului. Împreună cu Victor Ştefaniuc a lucrat şi actualul secretat literar al teatrului Aurica Plăcintă, care a semnat cartea Primăvara lui Guguţă. Încă o carte în care se urmăreşte activitatea regizorului Victor Ştefaniuc prin prisma evoluţiei teatrului Guguţă este volumul îngrijit de Dr. Angelina Roşca – Teatrul lui Victor Ştefaniuc.

Un element indispensabil al spectacolului de păpuşi este muzica. Victor Ştefaniuc prefera muzica originală pentru spectacole sale. A colaborat cu Ion Enache, Veaceslav Spânu, Sergiu Bucico. Dar cea mia fructuoasă colaborare a avut-o cu Ilie Văluţă, care a compus muzică la peste 20 de spectacole montate de V. Ştefaniuc.

Compozitorul şi interpretul Ilie VĂLUŢĂ a venit cu câteva surprize audio: În arhiva compozitorului s-a păstrat înregistrarea audio a spectacolului La izvor (după Iulian Filip), montat de Alexandra Taranov la Prichindel, din care ne-a prezentat un fragment, unde Victor Ştefanic face rolul Lupului, inclusiv partitura muzicală. Alt fragment care a sensibilizat publicul a fost cel din spectacolul Luceafărul, unde Tatăl Ceresc este prezent doar prin vocea maestrului. Intervenţia lui Ilie Văluţă a finisat cu un cântec dedicat lui Victor Ştefaniuc.

Activitatea în calitate de regizor, dar şi director artistic al Teatrului Guguţă s-a aflat mereu în atenţia criticii de specialitate. Un rol aparte în promovarea Teatrului Guguţă l-a avut revista Lanterna Magică şi criticul de teatru Dna Larisa UNGUREANU, care a fost
prezentă cu un discurs despre maestru ca om al tristeţilor şi bucuriilor. Fiind prezentă la toate premierele teatrului, realizând o serie de interviuri cu regizorul Ştefaniuc, i-a cunoscut universul spiritual şi i-a apreciat eforturile depuse.

La crearea spectacolelor de păpuşi un rol decisiv îl are pictorul scenograf, care împreună cu regizorul inventează chipurile personajelor şi anturajul unde se va desfăşura acţiunea. La începuturi în teatru Guguţă activa Galina Molotov, care a făcut scenografii interesante şi chipuri de păpuşi memorabile pentru o serie de spectacole. A lucrat în tandem cu pictorul-scenograf Petru Balan la Colaj păpuşăresc (2001), Trei găini printre străini (2002), Facă-se voia voastră (2005) şi altele.

Maestru Petru BALAN, fiind şi Dumnealui prezent la eveniment a ţinut să-şi împărtăşească amintirile frumoase despre cel care l-a familiarizat cu universul simbolico-metaforic al teatrului de păpuşi. Drumurile sale de creaţie s-au intersectat nu o dată cu cele ale lui Victor Ştefaniuc. Spectacole interesante din punct de vedere al viziunii artistice sunt cele create împreună cu pictoriţa Tatiana Cojocaru: Luceafărul (2007), Voinicelul Nelu (2008), ş.a.

Şi Tatiana COJOCARU păstrează cele mai frumoase amintiri despre regizorul Ştefaniuc. Spectacolele create împreună: Ţurţurica (2006), Cămaşa norocului (2006), În această viaţă (2006), Papagalul din Netania (2008), Brăţara fermecată (2009) şi altele au înscris una dintre cele mai vii pagini în creaţia sa artistică.

Cu multă gratitudine şi dragoste faţă de tot ce a creat Victor Ştefaniuc a vorbit Doamna Mariana BAHNARU, vocea de aur a Radioului naţional, care a făcut parte din pedagogii primei promoţii de păpuşari.

Cu amintiri mai intime a venit doamna Natalia ŞTEFANIUC, soţia maestrului care a fost plăcut surprinsă de cuvintele calde, din suflet ale celor prezenţi, de aprecierile date activităţii lui Victor Ştefaniuc.

Victor Ştefaniuc a trăit cu teatru şi prin teatru. Şi-a consacrat întreaga viaţă teatrului, lăsând o bogată moştenire viitoarelor generaţii prin rolurile jucare, prin spectacolele montate, prin cele cinci generaţii de actori-păpuşari pregătiţi, dar în special prin Teatrul Municipal de Păpuşi Guguţă, unde spiritul maestrului Ştefaniuc este mereu prezent.