Sculptorul Alexandru Plămădeală


plamadealaAlexandru Plămădeală este considerat cel mai important sculptor basarabean din secolul XX. S-a născut în octombrie 1888 într-o familie de intelectuali (preoţi) în satul Buiucani judeţul Chişinău. În timpul studiilor sale la Seminarul Teologic din Chişinău i-a avut colegi pe unii din personalităţile marcante ale timpului – poetul A. Mateevici, președintele Sfatului Țării I. Inculeţ și D. Ciugureanu, primul ministru al Republicii Democratice Moldovenești, deputat în Sfatul Țării, compozitorul Al. Cristea ș.a. Concomitent  făcea şi cursuri de artă la Şcoala de desen, condusă de cunoscutul pictor Vladimir Ocuşco. Asimilând primele cunoştinţe şi noţiuni despre artă, studiind în particular creaţiile diferitor artişti plastici, tânărul îşi propune să se consacre artei. În acest scop absolvă Şcoala Superioară de Pictură de la Moscova, angajându-se şi la diverse ateliere, îndeplinind diferite lucrări legate de artă. După absolvirea prestigioasei şcoli, A. Plămădeală pleacă în oraşul SanktPeterburg, unde se angajează în calitate de gravor de medalii la Monetrăria statului timp de doi ani (1916-1918), după care revine la Chişinău. Aici este numit director al Şcolii Comunale de Desen, pe care o transformă ulterior în Şcoala de Arte Plastice (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”). Astfel, la Chişinău este creată o a treia, după Bucureşti şi Iaşi, Şcoală de Belle Arte din România. Va deţine funcţia de director până în 1940, fiind în același timp şi profesor de sculptură, desen şi modelaj. Pentru a face cunoştinţă cu sistemul de învăţământ artistic din Europa şi cu arta europeană va întreprinde mai multe vizite de documentare în Finlanda (1916), Austria (1921), Italia (1921), Turcia și Germania, (1921), în mai multe oraşe mari ale Europei, la mănăstirile din România (1924). În perioada de activitate la Şcoala de Arte Plastice Al. Plămădeală a reuşit să atragă în colectivul pedagogic profesori calificaţi ca Şneer Cogan, absolvent al Şcolii de Arte din Munchen, pictorul Auguste Baillayre cu studii terminate la Bruxelles, Eugenia Maleşevschi cu studii la Academia de Arte din Sankt Petersburg, discipolă a pictorului rus I. Repin, deasemenea profesori, doctori în studiul artelor N.A. Şimanovski,  N.V. Ţiganco, P. Constantinescu-Iaşi ş.a. O mare contribuţie în depăşirea greutăţilor şcolii l-a avut prietenul lui Al. Plămădeală distinsul artist plastic român, maestrul Ion Teodorescu-Sion. În tot acest răstimp A. Plămădeală organizează 11 expoziţii de pictură în diferite localităţi ale României. Tot la iniţiativa lui, în 1939, este fondată Pinacoteca Municipală, formată din donaţii ale Ministerului Culturii al României şi ale artiştilor plastici basarabeni, în total 161 lucrări. Acesta a fost ultimul proiect de amploare realizat de Al. Plămădeală în scurta sa viață. A avut o activitate dinamică şi intensă, a participat la majoritatea ediţiilor Saloanelor Oficiale de la Bucureşti, obţinând Premiul Ministerului Culturii şi Artelor la prima ediţie a Salonului (1924, pentru lucrarea Torso) şi Premiul Mare al Ministerului Culturii şi Artelor, la ediţia a XV-a (1938, pentru sculptura Tors). În 1923 a fost distins cu Ordinul Steaua României în gradul de Ofiţer, iar în 1927 cu Ordinul Coroana României în gradul de ofiţer. A participat activ la saloanele de pictură, sculptură, desen, gravură, artă decorativă şi fotografică organizate până în 1940 de Societatea de Arte Plastice din Basarabia. Fiind înzestrat cu mare har, dar şi cu o capacitate enormă de muncă, a practicat şi a lucrat în toate genurile artei (portret, nud, compoziţie de gen, plastică mică, bust funerar, sculptură monumentală). A contribuit la apariţia fenomenului plasticii sculpturale în Moldova, lucrările lui reprezentând de fapt cartea de vizită în arta plastică moldovenească. Studiind la şcoala rusească şi având multe tangenţe cu această cultură, evident, creaţia maestrului s-a aflat mai întâi sub influienţa artei ruseşti. Mai târziu el este absorbit de influenţa şcolii româneşti şi a celei europene.

Lucrează în diferite materiale: lemn, gips, fildeş, marmură, bronz.

În prima fază a activităţii sale creează lucrări importante. Primele lucrări sunt expuse în timpul studenţiei şi, fiind în ultimul an de învăţătură a prezentat la expoziţia Societăţii moscovite de arte frumoase două lucrări: Portretul doamnei N şi Cap de copil (1916). Lucrează în diferite genuri sculpturale. A realizat lucrări: Acvila de munte (debut, 1908), Frunză de arţar (bronz, 1912), Portret de femee (miniatură în marmură, 1918), Disperarea (gips,1921), Femeia cu scoică (1921), Muncitorul (gips,1922), Figură de băiat (gips, 1924), Torso (gips, 1924), Portretul Olgăi Plămădeală (lemn, 1924), Mulsul oilor (lemn, 1928), monumentul lui Ştefan cel Mare (bronz, 1928), Ciobanul (lemn patinat, 1928), Stânca (gips platinat, 1929),  Nud de femee, Schiţă (lemn, 1932), Sapho (lemn, 1934), Tors (marmură, 1937) ş.a. Execută mai multe portrete în lemn şi fildeş, precum şi busturile unor personalităţi din cultura şi literatura română: portretul lui Ion Minulescu (miniatură, fildeş, 1929), portretul cântăreţei Lidia Lipkovski şi al pictorului I. Teodorescu-Sion (1932), bustul_funerar_alexei_mateevici_chisinau_monument-mdportretul lui Alexei Mateevici, busturile publicistului E. Gavriliţă și al pictoriţei Tufescu (bronz patinat, toate în 1934), portretele lui Vasile Cijevschi (bronz, basorelief, 1934), a clasicilor români A. Donici (bronz, 1935), Bogdan Petriceicu Hasdeu (ghips tonat, 1936), monumentul lui Ferdinand I la Rezina (1937), bustul lui Toma Ciorbă (1938) ş.a. A pictat interioril Bisericii din Tighina şi a realizat o cantitate enormă de desene – grafică cu peniţa ş.a. Lucrarea de debut o considera bustul din gips al scriitorului rus N.V. Gogol realizat în 1909. Specific pentru creația maestrului era realizarea monumentelor oamenilor importanți, a conducătorilor. Capodopera sa artistică este monumentul  lui Ştefan cel Mare. Pentru a executa schiţele lucrării autorul a făcut studii aprofundate în arhivele şi bibliotecile dinTighina, Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, a consultat frescele multor biserici şi mănăstiri de la noi şi din România. Lucrările au fost începute în 1925 şi continuate pe parcursul a trei ani. În 1928 monumentul a fost instalat în Grădina Publică din Chişinău. Această lucrare este considerată apogeul creaţiei sale şi datorită ei sculptorul este considerat pe bună dreptate „autor al unei capodopere şi al mai multor lucrări celebre”. A realizat şi alte monumente, dar care nu s-au păstrat (monumentul regelui Ferdinant, monumentul mareşalului Antonescu de la Ismail şi cel al lui I. G. Duca de la Tighina, monumentele fondatorilor Şcolii Agricole din Saharna şi Şcolii Agricole din Cucuruzeni etc. Lucrările lui Al. Plămădeală au fost expuse în cadrul diverselor expoziţii regionale şi naţionale, un motiv serios pentru a i se acorda mai multe premii. Maestrul a fost preocupat în deosebi de desen, lăsând după sine o colecţie valoroasă de lucrări grafice şi de şevalet, care îi pun în evidenţă valenţele sale de artist complex. A fost pe drept cuvânt întemeetorul artei plastice în Moldova, s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi educaţiei artistice a tinerei generaţii, a contribuit substanţial la formarea unei pleiade de profesionişti, artişti plastici, discipoli – Claudia Cobizeva, Vladimir Dobroşinschi, Leonid Fitov, Lev Averbuh ş.a.

S-a stins din viaţă la 15 iunie 1940, la vârsta de 51 de ani. La mormântul său din Cimitirul Ortodox Central de pe strada Armenească din Chișinău a fost instalat monumentul funerar cu un relief în bronz executat de fosta sa elevă Claudia Cobizeva. După evenimentele din 1940 colecţia Pinacotecii din Chişinău a dispărut, o parte din lucrările sculptorului au fost distruse sau deteriorate şi doar foarte puţine lucrări au fost păstrate, graţie eforturilor soţiei sale Olga Plămădeală. Astfel, Alexandru Plămădeală, recunoscut ca cel mai important plastician basarabean al secolului trecut, a ajuns să fie considerat şi ca sculptorul cu cele mai multe lucrări dispărute.

alex-plamadeala

Surse: 1. Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală” : Dicționar / Iurie Colesnic, Chișinău, 2008; 2. A. M. Plămădeală : Жизь и творчество. Воспоминания/Viața și activitaea. Amintiri, Chișinău, 1965

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s