90 ani de la naşterea lui Igor Vieru, artist plastic, grafician


Igor VieruIgor Vieru face parte din generaţia artiştilor plastici care s-au format în perioada interbelică, afirmându-se ca personalitate marcantă în anii postbelici. Artistul se distinge prin ataşamentul său vădit faţă de satul basarabean. Criticii de artă îl consideră drept un consecvent promotor al valorilor spirituale şi un inteligent comentator al faptelor întâmplate în spaţiul basarabean după 1944.

I.Vieru s-a născut la 23 decembrie 1923 în r. Donduşeni, s. Cernoleuca. A făcut studiile primare gimnaziale la baştină, după care  au urmat  studiile la Şcoala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chişinău. A activat în calitate de profesor de desen la Şcoala Pedagogică din Călăraşi, a fost redactor-artistic la revista Chipăruş; director la Muzeul de Arte Plastice din Chişinău, profesor la şcoala Republicană de Arte Plastice  I. Repin şi la Şcoala-internat  de Pictură, expert al Comisiei de atestare a lucrărilor de artă pentru expoziţii (din 1968), Membru al UAP din RSSM (1957), Maestru Emerit al Artei din RSSM (1962), Artist Plastic al poporului din RSSM (1983).

I. Vieru a fost o personalitate marcantă printre artiştii plasticieni din Moldova  şi a stat la baza şcolii naţionale de pictură. Printre lucrările sale de început se numără lucrărilr Căpriţa albă (1947), Cuptoraş (1948), Curăţind păpuşoi (1954), Bătrân din strada galbenă (1945-1947), Autoportet (1952), Panseluţe (1953), Ţărancă cu basma galbenă (1954) ş.a. Cu lucrarea Ion Creangă ascultând poveştile lui moş Bodrângă (1953) artistul participă la expoziţia republicană de pictură, care a marcat mai apoi cariera de artist plastic a lui I. Vieru. În 1966 artistul realizează gravura în linoleum, tripticul Ctitorii satului etc.; grafică de carte Abecedarul (1962-1963), Călin de M. Eminescu (1962-1963), Luceafărul, Împărat şi proletar de M. Eminescu (1972-1975), Vasile Porojan de V. Alecsandri (1978) e.t.c.; ilustraţiile la cărţile cu poveşti Păcală şi Tândală, Harap Alb, Capra cu trei iezi, Povestea unui om leneş de I. Creangă, Guguţă căpitan de corabie de S. Vangheli, Făt Frumos şi soarele, Versuri şi Duminica cuvintelor de Gr. Vieru ş.a.; scenografie Noaptea Privighetorilor de V. Ejov etc.  În lucrarea catalog bibliografic Chişinăul în pictură sunt indicate nouă lucrări (şi locul aflării lor) la tematica respectivă, toate reprezentând portrete ale personalităţilor din ştiinţa şi cultura noastră, printre care scriitorii A. Mateevici, P. Boţu, Gr.Vieru, V. Tulnic, A. Lupan, citicului literar V. Coroban. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se remarcă: Primăvara, În satul natal, Balade despre pământ, Toamna, Sărbătoare la Cernoleuca, Meşterul Manole. Printre ultimele lucrări pictate de el se numără tabloul „Pogonici” (1987) ce reprezintă un copil adormit pe brazdă şi ultimul „Autoportret” conceput tot în 1987, în care se conturează chipul său, grav afectat de boala incurabilă şi pe care n-a mai reuşit să-l termine. În total, opera sa însumează circa 70 de picturi şi 12 culegeri de ilustraţii de carte. Referinţele critice spun despre lucrările maiestrului ca fiind o fuziune între arta grafică, pictură şi scenografie. El nu avea un gen preferat, ci le explora pe toate câte puţin. Creaţia sa s-a impus printr-o concepţie expresivă originală, o legătură profundă cu tradiţii populare, precum şi printr-o viziune proprie asupra categoriilor fundamentale ale existenţei umane. Artistul a avut mai multe expoziţii personale republicane (1966-1968); unionale şi în străinătate. Achiziţii: în colecţii muzeale şi particulare. Sa bucurat de distincţiile Ordinul Insigna de onoare (1960), Medalia a EREN a URSS (1966), Medalia de Aur a EREN a URSS (1969), Medalia de Argint a EREN a URSS (1970), Premiul de Statal RSSM (1976), Medalia Mihai Eminesu (2001) (postmortem). Numele lui este dat Şcolii Republicane Medii de Arte Plastice şi unei străzi din Chişinău. Actualmente, în casa sa natală din satul Cernoleuca este deschis un muzeu, unde vizitatorii pot lua cunoştinţă cu opera lui Igor Vieru.

Sursa: Colesnic, Iu. Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală: Ghid Enciclopedic. Ch.,2008, p. 235-236.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s