(1 / 14 ianuarie). Tradiții și obiceiuri
Păstraţi obiceiurile vechi bătrâneşti şi creştineşti, căci ele sunt podoaba sufletului omenesc...Petre V. Ştefănucă
În fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, un şir de popoare și locuitori din diferite colțuri ale planetei, care fac parte din biserici ortodoxe, care nu au preluat calendarul Iulian îndreptat, sărbătoresc Revelionul/Anul Nou pe stil vechi sau Ajunul Sfântului Vasile, iar pe data de 14 ianuarie, creştinii ortodocşi de stil vechi îl prăznuiesc pe Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareei, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi, totodată, unul dintre cei mai mari teologi creştini. În această zi se citesc rugăciunile Sfântului Vasile, care se citesc foarte rar. După Sfânta Liturghie, care se oficiază de dimineaţă, preotul seamănă credincioşii cu seminţe de grâu sau porumb, dorindu-le sănătate şi prosperare în noul an. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte de zece ori pe an, de sărbătorile împărăteşti şi în duminicile din Postul Mare. Decalajul de 13 zile dintre sărbătorile creştinilor ortodocşi pe stil nou şi vechi au apărut în anul 1924, când unii credincioşi au refuzat să adopte calendarul gregorian, menţinându-l pe cel iulian.
Anul Nou pe vechi mai este marcat în Armenia, Belarus, Letonia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Georgia, cât şi în unele zone din Elveţia. Tradiţia de a întâmpina Anul Nou pe vechi s-a menţinut, de asemenea, în Serbia şi Muntenegru, deoarece Biserica Ortodoxă Sârbă, la fel ca şi cea Rusă, continuă să trăiască după calendarul iulian.
Anul Nou la români, ca şi la alte popoare creştine, mai ales agrare, este una dintre principalele sărbători de iarnă. Dintre toate serile de peste an, cea mai bogată în datini şi credinţe, cea mai misterioasă şi totodată una dintre cele mai plăcute pentru poporul român este Seara Sfântului Vasile sau a Anului Nou. În această seară, toată suflarea românească, începând de la copiii ce de abia pricep şi rostesc câte un cuvânt, până la cel mai bătrân moşneag, îşi are partea sa de petrecere, distragere şi bucurie. Accentuăm că, mai ales, pentru tradiţiile Anului Nou este tipică magia primei zile. De atâta în preajma sărbătorii se face curăţenie generală în case, se pregătesc bucate gustoase din belşug (bucatele sunt cam aceleaşi ca şi pentru masa de Crăciun), se achită datoriile. Pe parcursul nopţii acestea, ca înspre Crăciun, nu se stinge focul în vatră, crezându-se că astfel se contribuie la „naşterea” Soarelui dătător de lumină, căldură, viaţă. Nu se încuie uşile, ca să intre în case norocul, fericirea.
Ansamblul variat şi bogat al principalelor creaţii populare ce ţin de Anul Nou se clasifică astfel: Uratul; Teatrul folcloric; Vălăritul (obicei practicat de grupuri de tineri de la sate, la Paști, la Crăciun sau la Anul Nou, când se merge pe la casele oamenilor și se fac urări gazdelor, care îi răsplătesc cu daruri în natură și în bani) ; Pleasul („cu muzica” – ce constituie o zonă de tranziţie de la obiceiul Pleasul la cel al Mălăncii); Vergelul (Vergelul era cea mai așteptată petrecere la marile sărbători. Era balul tinerilor, „talpa căsătoriilor”, adică începutul dragostei între feciori și fete. De Anul Nou, se ținea trei zile și trei nopți).
În satele din Republica Moldova, obiceiurile de Anul Nou pe stil vechi sau sărbătoarea Sfântului Vasile sunt păstrate cu sfinţenie. Astfel, pe 13 ianuarie, înainte să apună soarele, se puneau pe un platou, undeva în casă, 12 legume și fructe, care reprezentau bogăția pământului. De bază era fasolea, pe principiul că sunt multe boabe și atunci înseamnă că va fi un an nou cu mulți bani. Și varza era importantă: cu cât mai multe foi avea, cu atât mai multe rochițe noi va avea fata sau fetele din casă. În această zi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart dulciuri, nuci şi mere, pentru ca în anul care vine să fie belşug în casă. Tot atunci se cocea un colac mare pentru ,,urătorii” care veneau cu ,,Plugul cel Mare”. Şi încă unul în forma de 8 care se punea la icoană și se ținea până primăvara, de sărbătoarea Sfinților (cei 40 de Mucenici din martie). Conform tradiţiei, pe 13 ianuarie, cete de urători bat la porţi şi umblă din casă în casă cu „Pluguşorul”, pocnind din bice, cu talăngi şi buhai improvizaţi pentru a ura gospodarilor un an bun şi plin de belşug. Cât este încă lumină afară, urează copiii cei mici, câteva ore, după ce se face întuneric, ies la urat copiii mai mari, iar după 12 noaptea umblă adulții, care se deghizează fie în animale, în funcție de ce piei aveau pe acasă (de obicei de capră, mai rar de urs), fie pur și simplu își vopsesc fața cu cenușă, cu cărbune sau cu carioci. Tot în această seară, tinerii îmbrăcaţi în costume naţionale ori mascaţi mai dansează „Ursul” sau „Capra”. În mod tradiţional, la urat mergeau doar bărbaţii şi flăcăii. Cu timpul însă, în cetele de urători s-au strecurat şi fete, iar astăzi practic la urat merg mai ales copiii, atât fete, cât și băieți. Urătorii primesc de la gazde diverse daruri: colaci, dulciuri, nuci, fructe, dar şi bani, ceea ce se presupune că aduce noroc şi belşug în casa gospodarului.
Iar a doua zi, pe 14 ianuarie, când este Anul Nou „pe stil vechi”, gospodarii îşi deschid larg porţile pentru a primi cete de semănători. Copiii umblă din casă în casă cu „semănatul” pentru a înmulţi darurile pământului. Ei se duc pe la oameni, aceștia lasă de obicei ușile caselor deschise, și aruncă cu orez sau grâu și strigă: ,,Sănătate nouă și la anul cu sănătate! La anul și la mulți ani!” Alţi copii umblă cu „Sorcova”, fredonând: ,,Sorcova, vesela, Să trăiţi, să-mbătrâniţi: Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata. Tare ca fierul, Iute ca oţelul. La anul si la multi ani! Nici măcar adulții în acea zi nu ies din casă fără să ia niște semințe în buzunar, este obligatoriu. Și pe la cine te duci în vizită, trebuie să îi ,,semeni¨. Acele semințe se strâng abia seara sau a doua zi și se dau la animale. Este o tradiție care se mai ține în multe case.
De asemenea, creştini merg la biserică și se roagă pentru sănătatea celor apropiaţi, apoi, preoţii îi seamănă pe oameni, pentru ca să aibă un an nou frumos și bogat. Totodată, bătrânii spun că dacă în noaptea de Sfântul Vasile va ninge, anul va fi îmbelșugat, iar dacă este senin, va fi prosper. Potrivit datelor emise de către „Agenția Servicii Publice”, aproape 60.000 de moldoveni își celebrează Ziua Numelui. Dintre moldovenii sărbătoriți de Sfântul Vasile, 53 407 de bărbați se numesc Vasile, doi Vasilică și unul Vasea.Cele mai multe moldovence care își celebrează onomastica, în număr de 4 341, poartă numele Vasilisa, alte 444 – Vasilina, iar 10 – Vasilica.
Aşadar, să ne aducă Sfântul Vasile sănătate în case, pâine şi sare pe masă! Pace și Liniște! Împliniri Sufletești!
Un studiu de Ludmila COTOMAN
Listă bibliografică
Băieşu, Nicolae : Sărbători domneşti (închinate Maicii Domnului și Mîntuitorlui). Studiu : culegere de texte etnografice și folclorice. Vol.1 / Nicolae Băieșu.—Chișinău : Cartea Moldovei, 2004. – 448 p.
Covalschi, Viorica. Sărbătorile trăiesc Acasă / Viorica Covalschi. – Chişinău : Fundaţia „Draghiştea”, 2016. – P. 44-46.
Cristea, Julia Maria. Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri… / Julia Maria Cristea. – Bucureşti : Editura OSCAR PRINT, 2007. – P.66-72.
Ghinoiu, Ion. Obiceiuri populare de peste an : Dicţionar. – Bucureşti : Editura Fundaţiei Culturale Romăne, 1997. – P. 65-66.
Marian, Simion Florea. Sărbătorile la români : Studiu etnografic. Vol.1 / Simion Florea Marian. Bucureşti : Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994. – P. 234.
Pamfile, Tudor. Sărbătorile la români : Studiu etnografic / Tudor Pamfile. – Bucureşti : Saeculum, 1997. – P. 328.
***
Eremia, Anatol. Sărbătorile calendaristice de iarnă / Anatol Eremia. – Realități Culturale. – 2019. – Nr.2. – P. 5-7.
Elaborare: Ludmila Cotoman
Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” 