EVOCĂRI. Grupul ZECE

„Fiecare dintre noi are sentimente poetice, şi în aprecierea unei opere de artă pornim de la sentimentul nostru poetic faţă de obiectul sau ideea care l-a generat şi prin analogie, apreciem sau nu emoţia artistică pe care ne-o transmite sau ne-o incită opera de artă.”
       Era epilogul din emisiunea televizată „În lumea artei. Grupul ZECE”, pe care am realizat-o în anul 1992 ( la Televiziunea Națională, de pe atunci). Filmările aveau loc la Sala de Expoziții (actualmente Gentrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, or. Chișinău) a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova.

Așa i-am cunoscut pe membrii Grupului ZECE:

• Andrei Sârbu
• Iurie Platon
• Tudor Zbârnea
• Andrei Mudrea
• Ilie Cojocaru
• Anatol Rurac
• Dumitru Bolboceanu
• Vasile Moșanu
• Victor Hristov
• Dumitri Piecev (care a aderat ceva mai târziu la acest grup. La prima expoziție a Grupului ZECE nu a participat).

De ce anume ZECE? A fost și prima mea întrebare adresată membrilor acestui grup la vernisajul celei dintâi expoziții, toți fiind desprinși parcă din balada „Meșterul Manole”:

 „Nouă meșteri mari,/ Calfe şi zidari,/ Cu Manole zece,/care mi-i întrece”:

Răspunsul a fost: „Pe noi ne-a provocat și ne-a unit: stilul, culoarea, linia, maniera, poezia, tehnicile de lucru, şcoala și chiar semnificația numărului ZECE.Poate, de undeva, din subconştientul nostru, din acel substrat mitologic, ne-a fost dictată anume această componenţă:  ZECE. ”

Pictorii în acea perioada erau alţii, cu mult mai activi. Toţi lucrau! Sala de Expoziţii (unica, pe atunci) era neîncăpătoare. Într-o expoziţie puteai expune o lucrare-două, – prea puţin pentru un artist care-şi dorea să se afirme… Și atunci s-a decis organizarea primei expoziții de grup. Fiecare dintre participanți aveau expuse câte 10 lucrări (picturi) şi mai erau şi zece la număr, toți fiind desprinși, parcă, din balada „Meşterul Manole”:

„Nouă meșteri mari,/ Calfe şi zidari,/ Cu Manole  zece,/care mi-i întrece”:

Deloc întâmplătoare aceste gânduri şi aceste rânduri… Metaforic vorbind, chiar și acum, peste aproape 30 de ani vreau să cred, că fiecare dintre EI era un – Manole.

Ceea ce mi se pare semnificativ în această manifestare de cultură a Grupului ZECE – este consecvența atașamentului său față de formele de expresie modernă, racordarea artistului plastic la contextul actual al culturii universale. În perioada sumbră a totalitarismului, artele plastice de la noi, și nu numai artele plastice, au fost trecute, inchizitorial, prin acel mecanism feroce de tocat individualitatea, al cărui produs final avea să fie, în mod normal, „artistul sovietic”, modelat de alte structuri și forme decât cele care să-i reprezinte personalitatea, universul originar de gândire și simțire. Pentru tânăra generație de plasticieni de astăzi, veriga de conexiune cu arta românească, dar și cu cea universală, au reprezentat-o maeștrii Mihai Grecu (apropo, mai toți membrii Grupului ZECE, cu mici excepții sunt discipolii maestrului), Valentina Rusu-Ciobanu, Igor Vieru, Lazăr Dubinovschi care, în anii interbelici, ani de respiro pentru spațiul etnic și cultural-artistic dintre Prut și Nistru, și-au putut constitui și definitiva personalitatea la școala românească, integrată circuitului valoric European și universal. Grație acestor maeștri, a existenței în timp și spațiu a unei asemenea experiențe, a fost posibilă apariția artiștilor plastici din generația care cumulează astăzi un spectru foarte divers de tendințe și orientări ale gândirii plastice de la noi. Ideea constituirii în grup a mai multor individualități artistice, cum este cazul Grupului ZECE de la Chișinău, reprezintă o experiență deja consumată în Occident, apariția ei datând încă de la începutul secolului. Oricum, formula personalitate-grup este îmbrățișată la noi cu elanul unei acțiuni de pionierat, chiar dacă este întârziată pe aceste meleaguri, chiar dacă suntem perfect conștienți atât de avantajele, cât și de riscurile pe care ar putea să le implice. Pentru că există încă multe probleme vizavi de realiazarea unui cadru în care să-și poată exprima individualitatea artistică fiecare în parte, grupul în întregime ca formă de manifestare artistică în ansamblu. Mai sunt, deci, de parcurs, de înfruntat și de învins încă multe din dificultățile integrării într-o structură deja constituită în România, iar prin România – în cea a contextului European.

Fără îndoială, meritul Grupului ZECE este incontestabil: a stimulat și a declanșat un proces instantaneu de formare a grupărilor și regrupărilor, al asocierii și disocierii artiștilor, ideilor, tendințelor, obiectivul suprem fiind libertatea de creație și nu reconstituirea unei bresle aservite doctrinei ideologice după schema veche. Și, în același timp, a contribuit la împrospătarea, revigorarea, schimbarea din rădăcină chiar a gândirii plastice de la noi, grav afectate de o îndelungată stare de stagnare.

În cadrul conceptului creativității contemporane, fiecare dintre pictorii vizați își configurează demersul plastic drept o combinație din decodările reminisciene, luând drept punct de pornire sincretismul artei autohtone, tehnici și limbaje occidentale, prețuire pentru patrimoniul artistic național, deopotrivă cu cel universal.

Un studiu de Ludmila COTOMAN

Advertisement