Actrița Aliona Oleinic – treptele devenirii


Artistă Emerită, actriță a Teatrului Național ”Satiricus I.L.Caragiale”

Pasiunea pentru teatru îi apare din școală, când se încadra activ în organizarea diverselor sărbători, a unor reprezentații mai mult sau mai puțin teatralizate. Dar, prima sa întâlnire cu adevăratul teatru, care a fascinat-o total s-a produs în clasa a noua, când în centul raional, orăşelul Edineţ, s-a aflat în turneu trupa teatrului din Bălţi cu spectacolul Năpasta în care juca Mihai Volontir. Până atunci doar urmărea spectacole transmise de televiziune, citea despre actori şi iată a venit clipă când îi poate admira în rol pe viu și nu la televizor… Peste un an, tot aici priveşte spectacolul Luceferiştilor Horia în rol cu Vasile Zubcu, în care se îndrăgosteşte şi visurile o duc în fascinanta lume a Melpomenei. Pentru a-și testa capacitățile, dar și a face un pas concret pentru atingerea visului și a se apropia mai mult de scopul scontat, participă la concursul Se caută o stea, inițiat de cunoscutul regizor Emil Loteanu, trecând toate probele cu brio.

După absolvirea şcolii medii cu medalie de aur, este decisă să-şi continue studiile la Institutul de Arte (1987-1992) să cucerească scena mare. Susține toate etapele concursului, dar… la noua specialitate deschisă atunci – Actor teatru de păpuşi. Aşa, în toamna anului 1987 devine studentă la Institutul de arte clasa lui Titus Jucov. Studiază în grupă alături de Mihai Ţarină, Radu Ghilaş, Adrian Graur, Victoria Ştefaniuc, Gheorghe Crudu, Raisa Cumpăna, Igor Mitreanu ş.a., tineri care și-au demonstrat talentul său pe diverse scene ale teatrelor din republică și nu numai.

Printre profesorii, care i-au ghidat prin labirinturile profesiei, au fost Gheorghe Petraru, Ninela Caranfil, Vitalie Rusu, iar specialitatea de actor-păpuşar au deprins-o de la Victor Ştefaniuc şi Titus Jucov, lecţiile cărora și-au lăsat amprenta tot parcursul activităţii sale. „Prima frază care mi s-a întipătir pentru totdeauna – s-a destîinuit actrița într-un interviu, – a fost cea spusă de profesorul meu Titus Jucov: actoria este un procent de talent şi 99 procente de muncă!”. Şi studenta Aliona Oleinic a muncit, căci era învăţată şă studieze în profunzime. Nici o materie nu o neglija. Conştientiza că viitorul depinde de acei câţiva ani de studenţie, când avea posibilitatea să acumuleze cunoştinţe…. Eram unica eminentă la curs. Obişnuința de a învăța conștiincios, formată încă în școală, a păstrat-o și în anii de studenție, acumulând cunoștințe din diverse domenii (prin lecturi, vizionări de filme, spectacole etc) a reușit să-și fortifice acel „depozit pe care-l poartă cu dânsa tot timpul și din care se inspiră…”.

Or, teatru, arta aleasă, este una complexă, de sinteză, ce combină mai multe activităţi de la actorie, vocal, mişcare scenică, scenografie, disign etc. Iar Aliona, plină de forțe și energie creatoare, îşi dorea pe toate să le cunoască, să le posede…. Deși, nici nu visase la arta tetrului de păpuși, dar și mânuirea păpuşii va deveni nu doar o plăcere, ci şi o întoarcere în lumea copilăriei.

Încă din anii de studenţie se încadrează activ în spectacole. După anul II împreună cu Adrian Garur se angajează la TVM, la Teatrul televizat de păpuşi Prichindel. Prima emisiunea la care participă este Povestea de seară, unde animează diverse personaje. Aici, la televiziunea moldovenească îşi începe activitatea de creaţie, aici va gusta pentru prima dată din dulceaţa-amăruie a profesiei de actor, căci nu întotdeauna locul actorului era cel mai comod, îndeosebi, cel al păpuşarului – pe sub scaune, pe sub mese de unde mânuia păpuşa. Treptat cotidianul conturează și latura prozaică a profesiei, care nici de cum nu se preta cu visurile despre scena mare: roluri mari, spectacole, turnee, aplauze, flori… Posibil, şi din acest considerent, televiziunea, prima esperienţă profesională, n-a fost de lungă durată. Viitoarea actriţa n-a putut să se adappteze la toate limitările stabilite de ecranul televizat. Tindea spre o libertate totală în mişcări (spaţiu şi timp). După TVM acceptă invitaţia pedagogului său Titus Jucov şi se anjagaeză la Teatrul Republican de Păpuşi Licurici. Aici răspundea de prezentarea câtorva spectacole.

La absolvirea facultăţii are mai multe invitaţii: de la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi, Teatrul de păpuşi „Licurici”, dar alegerea o face în favoarea noului teatru „Satiricus”, fondat în anul 1990, de Sandu Grecu, proaspăt reîntors de la stagiu petrecut la Teatrul „Satiricon” al lui Constantin Raikin (Moscova). Ambițiosul regizor adună o echipă de actori din diferite generaţii, dar pe care îi unea aceleaşi viziuni artistice şi aceleaşi planuri mari pentru un viitor teatru. Aliona Oleinic parte din acei tineri entuziaști, care au crezut în viitorul unui teatru, acceptând după absolvirea facultății, unde a fost șef de grupă, de-a veni într-un teatru care avea abia să se formeze, să -și cucerească popularitatea și dreptul de existența în peisajul cultural al orașului. Oferta aceasta i s-a părut cea mai ademenitoare la acel moment, căci oferea o posibilitate rară de-a sta la baza unui teatru nou, modern, cu un altfel de specific artistic și estetic decât teatrele deja existente.

Astfel, când se angajase la Teatrul Satiricus, alături de colegul de grupă Igor Mitreanu, erau cei mai tineri actori. Primul său rol pe scena mare va fi cel al Julietei în spectacolul Ce e viaţa omului? (1990, de Arkadi Arkanov) în regia lui Sandu Grecu, fiind şi primul spectacol din repertoriul noului teatru. După care au urmat cele mai diverse roluri.

Aici, în Teatrul Satiricus, a avut fericita ocazia nu doar să admire jocul marilor actori, ci şi să joace alături de maeştri timpului, precum Paulina Potângă, Vasile Tăbărţă, Mihai Curagău ş.a., precum și să învețe de la ei legile nescrise ale comportamentului deontologic profesional: atenția față de partener, susținerea în timpul spectacolului ș.a.

Cu multă dragoste îşi aminteşte Aliona Oleinic despre actorii – colegi de scenă din generațiile mai învârstă. „…Am avut marea onoarea să joc alături de Mihail Curagău în mai multe spectacole. Unul de amploare, unde eram noi doi în scenă în rol central în spectacolul Conu Lionida faţă cu reacţiunea de Ion Luca Caragiale, o comedie superbă. Eu eram soţia, el soţul. El mărunt, eu aşa măşcată cum sunt şi mai adăugam pe mine multe haine pentru volum. Mulţi ani l-am jucat. Am învăţat multe şi de la Vasile Tăbârţă, un mare artist, cunoscut mai mult azi după rolul bătrânului David din filmul Tunul de lemn (1986, regia Vasile Brescanu). Am jucat cu dumnealui în spectacolul SRL Moldovanul de Nicolae Esinencu. O plăcere şi o posibilitatea de a învăţa, căci profesia de actor se învaţă anume în scenă, muncind zi de zi. Actoria este meseria ce o înveţi în teatru, căci teatru înseamnă practică. Doar evoluând seară de seară în faţa spectatorului, îți menții măiestria și îți dezvolți simţul publicului. Eu mă închin în fata acelor actori care ies seară de seară în scenă”.

În memoria spectatorilor vor rămâne vii personaje, create cu multă dăruire de actriță Aliona Oleinic: Armande Bejart de Molier în Molier, Matilda din Ciuleandra de Liviu Rebreanu, Soţia din Care-s sălbaticii? de Iulian Filip, Coana Efimița în Jertfe patriotice după Caragiale și Alecsandri, Didina Mazu din D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, Elvira din Salvaţi America de Dumitru Crudu, Ioana din Dictatorul de Andrei Strâmbeanu, Dusia în Golanii revoluției moldave de Constantin Cheianu, Nastasia Trofimovna în Nunta de A.P. Cehov etc. Și fiecare rol era un destin, un univers în care se dizolva pentru a-l transmite publicului. O actriță puternică, curajoasă cu valențe psihologice, capabilă să joace cele mai diverse caractere psihologice – de la cele tragice la cele comice – aducând jocul până la absurd, la o bufonadă, la o satiră grotească. Și-ar fi dorit și mai multe roluri principale, dar femeia rămâne femeie, trebuie să-și știe locul, și ea, actrița Aliona Oleinic, avea să aștepte îngăduitor rolurile de consoartă, de soție precum au fost cele în spectacolele: Femeia în Beethoven cântă din pistol de Mircea M. Ionescu, Soția din Care-s sălbaticii, Soția lui Curley în Oameni și șoareci de John Steinbeck, Ana Andreevna în Revizorul de A.P. Cehov ș.a.

Astfel, pe parcursul a circa trei decenii de fidelitate Thaliei (muza comediei) şi Teatrului Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale” actrița Aliona Oleinic reuşește să animeze roluri din peste 40 de spectacole. Sub bagheta imprevizibilului regizor Sandu Grecu, care de fiecare dată își avea viziunile sale originale asupra piesei, orice rol cât de mic se transforma în unul mare – semnificativ, conceput prin prisma unui specific locului… Or, regizorul, avea și o intuiție dezvoltată, citește capacitățile și posibilitățile fiecărui actor pe care-l cunoaște la perfecție.

A jucat roluri din cele mai diverse de la cele secundare, de planul doi-trei până la rolurile principale. Orice rol distribuit în spectacol, actriţa îl pregătea cu multă atenţie, de aceea fiece ieşire în scenă era imediat observată de public şi critică, care menţiona prestația ei. „Aliona Oleinic mânuieşte abil instrumentele satirei în piesele semnate de dramaturgii basarabeni contemporani Nicolae Esinencu, Dumitru Crudu, Andrei Strâmbeanu. Eroina care i-a adus deosebit de multe aplauze în ultimii ani este Dusia din Golanii revoluţiei moldave de Constantin Cheianu, chelneriţa cu degetele încărcate de inele de aur, generoasă cu clienţii săi, dar şi cinică în raport cu efuziunile lirice ale unor personaje care se adună la celebrul cândva Fulguşor să se îmbete cu propriul patetism” (Irina Nechit).

O calitate deosebită o caracterizează pe actrița Aliona Oleinic – dragostea pentru ceea ce face. Or, dragostea pentru teatru vine dintr-o mare pasiune. Un vis frumos, devenit realitate, se regăsește pe scena mare, identificându-se cu personajele pe care le interpretează, le dă viață și caracter, dar și ele, eroinele ei nu trec fără a-i lăsa urme în suflet. Și actrița le păstrează pe fiecare, căci fiecare rol în parte e o nouă experiență, o treaptă spre înălțimile perfecțiunii artistice.

Sunt sugestive și aprecierile regizorului Sandu Grecu: „Fiecare rol realizat de actriţă are un farmec aparte, ea joacă la fel de inspirat în rolurile de planul doi, precum şi în cele principale, în roluri de o mare încărcătură dramatică, dar şi cele lejere, în ipostaze comice unde se simte în largul său, improvizând savuros. Personalitatea înzestrată multilateral, cu o factură actoricească deosebită, originală, Aliona Oleinic este sufletul manifestărilor cultural-artistice organizate la nivel municipal şi naţional”.

Nu şi-a permis nici o dată să aleagă personaje. Îţi face impresia că personajele o aleg pe Aliona, de fiecare dată parcă încercând s-o provoace la noi căutări. Căci de orice rol distribuit, ea se apropie cu multă minuţiozitate şi tenacitate. Fiind conştientă că cel mai dificil este să te impui cu un rol secundar, când ieşi în scenă pentru câteva minute şi trebuie să cucereşti publicul, să-l intrigi şi să-i menţii atenţia cu personajul tău şi să-l reţină în memorie. E semnificativ faptul, că anume pentru rolul de planul doi a fost înaintată la premiul Pavel Proca.

Fiind o actriţă cu mari posibilităţi artistice, cu un diapazon larg, capabilă să îmbine deosebit de organic „senzualitatea cu ironia, finețea cu sangvinitatea”, Aliona Oleinic este invitată la diverse emisiuni televizate. A participă la ciclurile de emisiuni televizate De-ale teatrului, Din zodia Buricului, Hanul moftangiilor, Mai în glumă mai în serios a lui Gh. Urschi, precum şi la Teatrul de miniaturi.

Nu rămân neutilizate nici cunoştinţele în domeniul teatrului de păpuşi, fiind cea care mânuieşte păpuşile în spectacolul Păcală şi Tândală (1991) montat de Tudor Macovenco, Doi purceluși (1998) în regia lui Ion Popescu.

Turneele teatrului i-au deschis o posibilitate de-a vedea lumea cum arată cu adevărat, nu cea descrisă în cărţi sau în imaginile televizate. Fiecare turneu, fiecare ţară nouă, fiecare ieşire în faţa unui public străin era o experienţă puternică pentru actriţă ca şi pentru întreg colectivul teatrului. Or, cele mai mari emoţii le-a trăit în primul său turneu în străinătate la Stockholm. Aici au jucat în sala unde au loc festivităţile de înmânare a premiilor Nobel.

Fire energică și creativă, nu se limitează la activitatea de actriță, ci își încearcă puterile și în regie. Cunoştinţele şi capacităţile îi oferă posibilitatea de-a pune în scenă, fapt demonstrat de spectacolul pentru copii Hai să ne jucăm (2008), montat la Teatrul Satiricus. Deşi, Satiricus îşi are alte priorităţi valorice şi tematice, efectuează periodic câte o abatere, propunând producţii destinate unui spectator mai tânăr. De menţionat, că Sandu Grecu a montat spectacolul Da care-s sălbaticii? (1998) după piesa omonimă a lui Iulian Filip. Iar, pentru omagierea celor 60 de ani ai dramaturgului, s-a decis montarea unui spectacol pentru copii. Actriţa Aliona Oleinic, având mână liberă, şi-a asumat nu doar punerea în scenă a spectacolului Hai să ne jucăm (2008), dar şi dramatizarea lui în baza a câtorva scenete publicate în ediţia Teatru pentru copii – Iulian Filip. Moara cu plăcinte (Prut Internaţional, 2007): Graurul lui Creangă la cireşile din vârf, Adrese dulci, Vânătorii şi vânatul, Plăcinţele cu mărar pe care le-a structurat într-un tot întreg. Spectacolul i-a avut în distribuţie pe cinci actori tineri, care s-au implicat activ în “jocul” propus de regizoare. Or, spectacolul, conceput în cheia unui muzical, cu multă muzică, cântece şi dansuri, precum şi multe elemente interactive a avut priză la tânărul spectator, menținându-se mult timp în repertoriul teatrului.

În vizorul tinerei regizoare se află și tematica actuală, argumentată prin recenta apariție a spectacolului Insultați Belarus (IA) de Andrei Kureicik. Pe masa de lucru Aliona Oleinic mai are pregătite și alte piese care își așteaptă ceasul pentru a fi montate pe scenă. Printre ele este și piesa tânărului lor coleg de breaslă Artiom Oleacu – Diagonala B (Colecţia UNITEM, ediţia a X-a).

E mereu în căutarea a ceva nou, iubeşte mult comediile de situaţie în care joacă cu multă inspiraţie nu doar în teatru, ci și în film. O regăsim pe actriță în filmele tinerilor regizori: Bautiful Corruption (2018, regie Evgheni Damaschin), Mather Nature (2018, regie Natalia Șaufer), Din inima Moldovei (2019, regie Ivan Naniev).

Experiența sa adunată ani la rândul o transmite cu multă dăruire de sine tinerei generații, ținând lecții de arta teatrală, arta vorbirii, educație prin film în fața elevilor de la liceul „Liviu Rebreanu” din capitală.

Și Aliona Oleinic se înscrie printre actorii cei mai fideli teatrului „Satiricus”, aducându-și aportul său pe parcursul a trei decenii la prefigurarea evoluţiei fenomenului teatral naţional. Spre regret, n-a fost prea răsfățată de critica de specialitate cu aprecieri la superlativ, dar meritatele elogiile le-au înlocuit mereu aplauzele furtunoase ale spectatorilor îndrăgostiți din prima privire de eroinele ei.

Aliona Oleinic este distinsă cu titlul Artist emerit (2010), Laureată a premiilor Pavel Proca, Victor Tanmoşan şi Cel mai bun rol secundar feminin (2011), nominalizată la Cea mai buna actriţă a anului (2015) pentru rolul Nastasiei Trofimovna din spectacolul Nunta de A. P. Cehov.

Cu ocazia frumosului jubileu îi dorim actriței multă sănătate, energie creatoare, roluri și spectacole dorite, aplauze furtunoase și aprecierea și dragostea publicului.

Bibliografie:

Un deceniu cu Satiricus. Chişinău: Universitas, 2000

Două decenii cu Satiricus. Ediţie îngrijită de Ion Deviza. Chişinău, 2010.

Un sfert de secol cu Teatrul Național „Satiricus I. L Caragiale”, 1990-2015. Chișinău, 2015.

Irina Nechit. O artistă care ştie să-i facă fericiţi pe spectatori // Teatru 2010, nr 2, p. 24-25.

Larisa Ungureanu. Elena Oleinic: o voce inconfundabilă (profil de creaţie)//Caragiale să ne judece. Chişinău, 2006, p. 206-208.

Text de Violeta Tipa, dr. în studiul artelor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s