Eseu: Meserie ori vocaţie…


Ce o fi însemnând Ea oare, profesia de BIBLIOTECAR? Meserie ori vocaţie?

De atâtea ori mă întreb? Nu vreau un răspuns imediat. Pentru că aceasta m-ar opri din căutări. Dar mă gândesc mereu la marii noştri înaintaşi, care la timpul lor au fost şi ei bibliotecari. Gândul mă duce mai întâi la Eminescu, şi la acel îndepărtat an 1874, când marele Poet este numit în postul de Director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Satisfăcut, că de acum încolo se va deda cu trup şi suflet cărţilor şi culturii umane, poetul menţiona: „Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreţ în fapte şi oameni”.

Şi tot acolo, între rafturile tixite cu cărţi, în intimitatea încărcată de taine şi  mister, Eminescu scria: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…”. Mă gândesc apoi la Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga, Nicolae Iorga… Şirul ar putea fi continuat…

Dincolo de avantaje şi dezavantaje, mă cuprinde un sentiment de mândrie pentru această nobilă profesie. De fapt toate profesiile, dar absolut toate, comportă în sine avantaje şi dejavantaje. Acestea fiind într-o măsură mai mare sau mai mică. Profesia de bibliotecar, bătrâna noastră profesie, le are pe toate. Cu prisosinţă. Dar altceva vroiam să spun.

Este una dintre cele mai Inteligente şi mai Necesare profesii. 

Şi iată de ce. Cum ai putea tu dragă, cititorule, să afli, dar imediat, că undeva în lume a apărut o carte bună? Cine ar fi primul care să-ţi aducă vestea cea bună? Cred că El, bibliotecarul, acest neobosit slujitor al cărţii. Cartea este un obiect neînsufleţit. Ea nu vine niciodată la om, ci omul trebuie să se ducă la Ea De felul cum, el, omul se va apropia de Măria sa cartea, vor depinde mai multe lucruri. Destinul cărţilor întru ceva este asemănător cu soarta oamenilor. Drumul cărţii, de la masa de scris unde se naşte în muncă şi chinuri şi până la cel ce-o caută e plin de coturi.

Şi când se vede ţişnită de sub teascurile editurii, Ea, cartea,  caută să iasă în lume, caută să fie curtată, exact ca şi o fată mare.

Doar lăudată fata mai lesne se mărită. Doar lăudată cartea mai lesne ajunge la cititorul ei. Până la urmă, o carte dacă este bună, tot străbate Ea la liman. Dar e mult mai bine ca Ea să fie ajutată în acest drum deloc uşor. Şi aceasta o poate face,  tot El, bibliotecarul, acest paznic la porţile cunoaşterii. Cartea se cere repusă în valoare, trebuie, dar neapărat, valorificată.

      Zic acest lucru şi nu este deloc întâmplător. Dovadă stă şi activitatea mea de ani de zile în domeniul achiziţiilor de carte. E ca şi o permanentă, perpetuă căutare a frumosului. Şi atunci când întâlnirea se produce, răsar şi nişte articole, prezentări sau, nu ştiu, elogii poate, dedicate cărţii. Cărţi dragi sufletului meu. În clipa când am dat de o carte bună, nu mai pot tăcea. Trebuie să alerg, să spun cuiva această bucurie. Cui? Astăzi când lumea este tot mai copleşită de teribile tehnicizări, înghiţită de Internet, această bucurie a mea ar putea să pară, oarecum banală. Chiar şi aşa, eu continui să-mi expun bucuria. Ştiţi cui? Hârtiei. Ea pe toate le suportă, şi bune şi rele. E ca şi cum ar fi o boală, dar una incurabilă.   Or aceasta însemnează neputinţa de a nu iubi cartea. Neputinţa de a nu iubi cuvântul.

     Parafrazându-l pe Marele Nichita Stănescu voi concluziona: „Mă declar bolnavă de Carte…” Îmi place meseria de bibliotecar pentru că lumea cărţilor îmi conferă siguranţă.

Întotdeauna Biblioteca a fost locul Sfinţeniei intelectuale, a celui însetat de cunoaştere. Biblioteca, acest microunivers al cunoaşterii, este camera magică în care se înşiruie cuminţi marile achiziţii în ştiinţă ale omenirii sau paginile de suflet ale beletristicii, care fără amabilitatea şi profesionalismul bibliotecarului ar rămâne neexplorate. Am certitudinea că o lume a valorilor există în interiorul fiinţei noastre şi aceasta constituie filtrul prin care privim în afară. Or, vorba lui Nicolae Iorga : „O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă pustie”.


   P.S. Nu am nimic împotriva progresului tehnic… Altceva mă frământă. În această lume pragmatică, supertehnicizată, marcată de teribile prefaceri, obsedată de spectrul apocalipsei, mai este, va mai fi oare, loc şi pentru carte? Mai este loc şi pentru profesia de bibliotecar, pentru cei născuti sub Zodia Cărţii? Mă întreb şi Vă întreb? Răspunsul este unul afirmativ. Sigur, că da! Aici şi oriunde! Acum şi în pururi!

Dincolo de aceste automatizări, internetizări, peste toate, peste astea, Ea, Cartea va fi cea care va domina. Pentru că cartea este eternă. Eu, una, nu voi preschimba pentru nimic în lume, imaginea din Internet, fie ea chiar cea mai perfectă, pe fila albă de hârtie proaspăt tipărită cu miros de cerneală tipografică. Deşi este un obiect neînsufleţit, între om şi carte, uneori, se stabileţşte o legătură tainică. Există o comunicare, de parcă aceasta ar prinde suflet, ar prinde grai, şi dimpreună cu omul ar sta la sfat. Iată misterul pe care nu-l voi preschimba nici pentru cea mai spectaculoasă imagine din Internet.

Un lucru, însă, mă bucură nespus. Venind la Bibliotecă, cel mai probabil, pentru Internet, cititorul nostru, cine ştie prin ce minune, îşi poate opri privirea şi asupra cărţii, şi atunci se poate produce întâlnirea cu Măria Sa – Cartea. Aici contribuţia bibliotecarului este una decisivă. De felul cum va şti acesta să propună cititorului cartea necesară, vor depinde multe lucruri. Iată cum pot fi de util combinate aceste două născociri ale minţii umane, aceste două mari minuni – CARTEA cea eternă şi INTERNET-ul, care au devenit absolut indispensabile acestui secol zbuciumat. 

Ce o fi însemnând Ea oare, profesia de BIBLIOTECAR?

  Meserie ori vocaţie??? …

Un eseu de Tamara COTOMAN, bibliotecar.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s