Arhitectura – muzica încremenită. 110 ani de la naşterea arhitectului Valentin Voiţehovschi


Activităţile dedicate Săptămânii Ştiinţei la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” au continuat cu lecţia publică despre arhitectura postbelică din Moldova, dedicată celor 110 ani de la naşterea arhitectului Valentin Voiţehovschi, susţinut de doctorul în studiul artelor, arhitectul Tamara Nesterov, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul Patrimoniului Cultural. Dna Tamara Nesterov şi-a construit discursul său despre activitatea celui mai prolific arhitect din RSSM, pornind de la situaţia economico-politică a timpului, ideile artistico-estetice şi izvoarele de inspiraţie ale arhitectului, argumentându-le cu un bogat material iconografic, imaginile edificiilor care şi azi înnobilează peisajul arhitectonic al Chişinăului.

„Valentin Voiţehovschi s-a născut în 1909 în or. Soroca. A studiat la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti (1934-1939). În perioada interbelică, fiind student, a proiectat clădiri de locuit, şcoli în Soroca (1934) şi Bălţi (1935), dar ne având încă dreptul de semnătură (licenţă) nu putem fi siguri de apartenenţa lor. La fel au fost şi catedralele din Soroca şi Hotin (1936-1938, ambele demolate). După obţinerea licenţei a activat arhitect al eparhiei Hotinului (1938-1939) din Bălţi, proiectând mai multe biserici în satele din judeţ şi locuinţe în Bălţi şi Soroca. În această perioadă prefera stilul funcţionalist, treptat cristalizându-se formele specifice modernismului românesc. Din 1939 până la începutul războiului lucrează la Chişinău, arhitect în Secţia tehnică, iar în timpul războiului se retrage în Asia, unde lucrează în calitate de învăţător.

În anul 1944, la 35 de ani, revine la Chişinău şi se lansează ca cel mai mare arhitect, fiind numit responsabil pe problemele de arhitectură.Activitatea sa în perioada postbelică se împarte în două etape: proiectarea clădirilor şi iniţierea în arhitectură a tinerilor. A proiectat peste 400 de clădiri în perioada anilor 1939 -1964. Dacă am face un calcul, ar reieşi că în fiecare an realiza câte 16 proiecte sau câte trei proiecte în patru luni care era un ritm de lucru alert, dictat de necesitatea reconstruirii Chişinăului, care a fost distrus în proporţie de 40% în timpul războiului. Strada Ştefan cel Mare este în întregime reconstruită. Chiar şi alte monumente istorice, pe care le cunoaştem, ele sunt de fapt reconstruite. Una din primele lucrări a fost cinematograful Patria, reconstruit pe fundaţiile Clubului nobilimii, ridicat pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În anii 30 ai sec. XX această clădire începe să se deterioreze şi s-a luat decizia să fie reconstruită. Este demolată şi după proiectul unui arhitect român s-au început lucrările, până la începutul războiului s-au ridicat doar pereţii. După război Voiţehovschi finisează acest proiect, dar într-un nou stil, modificând radical stilul funcţionalist iniţial în cel al realismului socialist, aducând edificiul la stilistica timpului, caracteristică anilor 50. Din anul 1950 a îndeplinit funcţia de arhitect principal al proiectelor şi conducător de brigadă la Institutul de proiectări Moldgrajdanctroi. Influenţa benefică a profesorilor săi, s-a manifestat în folosirea motivelor polihrome ale cărămizilor smălţuite asemănătoare costumului naţional. Una dintre clădirile de locuit proiectate de Valentin Voiţehoschi a fost descrisă în romanul lui Emilian Bucov „Cresc etajele”, care are la fel multe elemente legate de arhitectura naţională, cum este folosirea ceramicii colorate, decorul. Interesantă este cornişa clădirii – foarte adâncă care lasă o umbră de clădire. În acest stil a fost proiectată şi Piaţa Gării cu arcuri, coloane, elemente ce aparţin stilului de creaţie al arhitectului. În anul 1955 a fost luată decizia de a renunţa la decor în arhitectură. Toate clădirile construite până atunci sunt pline de decor, fiecare element cerea o muncă aparte, cere era şi costisitoarea, iar oamenii trăiau în condiţii de baracă. A fost pusă problema de a simplifica arhitectura şi de a construi mai mult, mai rapid locuinţe pentru toată populaţia. Această decizie ca idee a fost bună, dar a dat o lovitură arhitecturii ca artă. Şi foarte puţine clădiri după anul 1955 au calităţi artistice. Una dintre ele est Filarmonica. Clădirea Filarmonicii de asemenea a fost finisată de Voiţehovschi, care i-a adăugat un portic foarte elegant. După proiectul lui Voiţehovschii a fost construit şi cinematograful Daci (fost Moldova) în oraşul Soroca, care este o repică a cetăţii din oraşul italian Caprarola. În 1960 ia fost acordată numirea onorifică de om emerit al artelor din RSSM. Din august 1964 s-a dedicat muncii pedagogice, în 1966 a susţinut teza de doctor în arhitectură cu tema “Cetatea Soroca”, în 1968 – este profesor la catedra de arhitectură a Institutului politehnic S. Lazo (actualmente Universitatea Tehnică a Moldovei)”.

Aceasta este istoria unuia dintre cei mai văzuţi arhitecţi din Moldova, relatată cu multă pasiune şi cunoaştere de către Dr., arhitect Tamara Nesterov.

Text de Violeta Tipa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s