Cineastul Petru Ungureanu. 80 ani de la naștere


Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” a fost gazda unui eveniment important de promovare a valorilor naționale și cultural-umane, realizat prin colaborare cu partenerii Uniunea Cineaștilor din Republica Moldova și Institutul Patrimoniului Cultural al Ministerului Educației, Cercetării și Dezvoltării. Genericul evenimentului a fost Cineastul Petru Ungureanu: în prim-plan oamenii și glia. Un public numeros, oameni din artă și cultură au venit să-i cinstească memoria lui Petru Ungureanu, care, plecat demult dintre noi din cauza unui accident stupid, la o vârstă, când talentul înnăscut începe a încolți în suflet și a da roade, a lăsat totuși, urme încrustate în cinematografia națională. Printre invitați și participanți au fost Virgil Mărgineanu, Președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova, cineastul Pavel Bălan; cineastul Dumitru Olărescu, doctor în studiul artelor, maestru emerit în artă; cineastul Andrei Buruiană, Nicu Scorpan, maestru în artă, regizor; Nicolae Sliusar, scenograf; Valeriu Ciurea, operator; Emil Cojocaru, pictor și profesor; Zinaida Timofti, actriță; Claudia Ungureanu, Zinaida Pascaru și alți prieteni, rude. Discursurile au precipitat interesul față de evocarea trecutului, față de fondul de idei al unei opere de creație cinematografică al unui creator de frumos – Petru Ungureanu. Participanții, un public neomogen, din martori al acelui trecut, dar și de oameni de după renașterea națională, au fost în egală măsură (a câta oară!) tulburător emoționați de conjunctura timpului, de condițiile și împrejurările care exercitau influență asupra evoluției fenomenului artistic. Au fost anii ’70 ai secolului trecut, în condițiile dictaturii, cu  o ideologie supusă ei în totalitate. Debutează într-o perioadă foarte dificilă pentru afirmarea unui tânăr cineast: plenara din 1970 a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei a înăsprit cenzura ideologică, instaurându-se un dictat dur în domeniul artelor, în mod special, în cel al cinematografiei.

A fost timpul scurt, hărăzit lui Petru Ungureanu pentru a crea filmele sale. Ca și majoritatea oamenilor de artă el a fost nevoit să se conformeze, dar în fiecare din filmele sale și-a lăsat o părticică din inima sa – au spus vorbitorii. S-au strecurat și alte idei, despre arta socialistă, creată de protagonist. Petru Ungureanu a fost secretarul „Uniunea Cineaștilor” și secretar al comitetului de partid de la Studioul „Moldova-Film”, suferind enorm din această cauză dar și din faptul că era terorizat de acel comitet.  De la o distanță de peste patru decenii e ușor să faci acuzarea, fapt pentru care, dna Claudia,  Ungureanu, soția, a străduit să dezmintă post-factum; și după cum s-au exprimat și alți vorbitori, aceasta a fost o strategie, o atitudine de verticală față de sistem, deoarece din operele de creație de atunci, perioada de glorie a artei naționale, noi aflăm adevărul. Erau mulți critici cu angoase referitor le crearea filmelor (să nu să încalce comanda, tema).

Referințe:

A fost ca o cometa în văpaie pe bolta filmului moldovenesc.

Larisa Ungureanu, critic de teatru și film

Petru Ungureanu, n. 29 Iunie 1939 , s. Radenii Vechi, Ungheni, d. 11 Martie 1977 , or.Chisinau

Dumitru Olărescu. Debutul în cinematografie l-am făcut împreună cu Petru Ungureanu. Calea de afirmare a cineastului a fost dificilă, una din cauze fiind piedicile pe care le întâmpina din partea sistemului de atunci, a absolvit Universitatea de Stat de la Chișinău şi cursurile de regizori de film documentar de la Moscova în anul 1971. A lucrat în calitate de regizor la studioul de cinema „Moldova-film” din anul 1964 până în anul 1977 . Genul preferat a fost filmul documentar pentru care a avut o adevărată pasiune.

În timp de șapte ani de zile a făcut 20 de filme, un lucru extraordinar pentru un regizor. Făcea variante de scenarii, avea o energie de muncă de invidiat. Oamenii care erau protagoniștii peliculelor continuau să vină la regizor și după terminarea filmărilor, avea un dar aparte de a comunica cu ei. Pleca noaptea cu operatorul în recunoaștere. Filmul de lung metraj „Calea spre viitor” a regizorului a fost unul din acele compromisuri (în peliculă nu trebuiau să figureze mai mulți oameni decât mașini, trebuia să fie lăudat  sistemul). Filmul „Vierii” cu o tematică abordată și până la el în cinematografia noastră, este un succes al regizorului, corespunde adevărului. Ultimul film al regizorului, cu conotațiile sacrificiului, a fost „Creatorii de frumos”; a dorit să mai facă unul despre satul de baștină, însă n-a reușit, colegii au preluat materialul filmat și l-au continuat. Petru Ungureanu trăiește astăzi prin filmele sale.

Virgil Mărgineanu. Deși nu l-am cunoscut pe maestru, însă faptul că s-a reușit să se adune multă lume de creație în sala bibliotecii, este grăitor, sporește dorința de a realiza lucrări pentru ca tinerii de astăzi să-i cunoască pe acei care au stat la crearea și statornicia cinematografiei naționale, în condițiile dictaturii sovietice. Pentru început avem o producție filatelică, plicuri cu Petru Ungureanu, dar sperăm că în curând să apară și operele cineastului.

Nicu Scorpan, maestru în arte, regizor, autor la documentarele Portrete în timp. Pentru a-l portretiza în cadrul acestui proiect a fost  necesar să-i privesc filmele lui. S-a primit puțin spus, ceva lipsește. Puțin în sensul, că atât Uniunea Cineaștilor, cât și Instituția Publică Natională a Audiovizualului, Compania “Teleradio Moldova” se implică dezinteresat în promovarea valorilor cu adevărat esențiale ale culturii naționale, deși la acest capitol avem un fond extraordinar de bun. Despre cinematografie ar trebui să se vorbească prin intermediul filmelor proiectate.  Filmele lui Petru Ungureanu le califică drept o poartă deschisă către lumea filmului. De ce? Pentru că este o cinematografie a meditației, predomină emoția sufletească, caracterul și gândirea filmului. Filmele sunt realizate (și interpretate) ca o meditație filozofică. Deși create într-o perioadă de cenzură ideologică drastică, filmele lui Petru Ungureanu consolidează prin identitatea de neam și cultură, însuși creatorul este ca un Oneghin al timpurilor noastre, care sfidează timpul, este omul onestității profesionaliste.

Emil Cojocaru. L-am redescoperit pe Petru Ungureanu în cadrul acestui eveniment deosebit, organizat în incinta Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi”. El a fost un mare norocos prin prietenii de creație, și nu numai, pe care i-a avut: Anatol Codru, Vasile Pascaru, Dumitru Olărescu, Pavel Bălan, Boris Movilă. Vorbitorul s-a referit și la importanța acestui eveniment frumos de readucere în albia normalității pe acei care au fost cu adevărat creatori de frumos – cineastul Petru Ungureanu.

Opiniile despre importanța evenimentului de comemorare au fost exprimate și în discursurile dn. Pavel Bălan, Andrei Buruiană, Valeriu Ciurea, Zinaida Gagiu, Zinaida Timofti, Claudia Ungureanu ș.a.

Violeta Tipa.  Este de menționat și discursul inițiatorului și a moderatorului evenimentului, doctor în studiul artelor audio-vizuale V. Tipa, care a pregătit viziunea conceptuală a desfășurării evenimentului, materialele promoționale și proiecția filmelor Poarta începutului (1972) și Vierii (1975), precum și documentarul Balada prietenului meu (1979, dedicat cineastului P. Ungureanu), în regia lui Anatol Codru. Pe parcursul activității Dna V. Tipa a făcut adresări către partenerii care s-au implicat în acest proiect de a sensibiliza Compania Publică Natională a Audiovizualului, Compania “Teleradio Moldova”, Studioul de Creație „Moldova-Film” în elaborarea de opere de valoare despre creația artistică a regizorului.

Mențiuni și diplome:

Calea magistrala de dezvoltare a agriculturii — Medalia de bronz EREN URSS. Pentru cea mai buna regie, Festivalul unional al filmelor despre agricultură, Moscova, 1974, ediția IV-a.
Vierii — Medalia de Aur EREN URSS. Pentru un înalt nivel regizoral de tratare a temei, Festivalul unional de filme despre agricultura, Cuibîșev, 1976, ediția V-a.
Calea spre viitor — Premiul Pentru cel mai bun film despre agricultură, Festivalul unional de filme, Frunze, 1976, ediția IX-a.

Participanții de la eveniment au făcut donație de carte bibliotecii – două volume de factură autobiografică și monografică despre opera cineastului Vasile Pascaru și trei volume de poezii din partea autoarei Zinaida Timofti, donatoarea cărților.

Surpriza evenimentului a fost prezența și evoluția lui Alexandru Cazacu, Artist al Poporului din Republica Moldova, membrul formației muzicale legendare „Noroc” condusă de Mihail Dolgan, comppozitor, interpret și textier.

Bibliografie:

Olărescu, Dumitru. Hermeneutica filmului despre artă. – Chișinău : Epigraf, 2017. – 352 p. (selectiv)

http://www.cinema.art.md/person/253/index.html

https://m.moldovenii.md/md/people/452

https://biblioart.wordpress.com/2012/04/19/1753/

https://biblioart.wordpress.com/2018/06/05/televiziunea-este-nu-numai-un-promotor-dar-si-un-fauritor-al-culturii/

Text: Anastasia Moldovanu

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s