Primele experimente în domeniul televiziunii


IMG_1339La 29 aprilie se marchează jubileul de 60 de ani ai Televiziunii Naționale. Biblioteca de Arte „T. Arghezi”organizează activități de promovare și informare despre campania publică de televiziune ca fiind parte componentă a patrimoniului cultural național. Tema este abordată și în cadrul Săptămânii Creativității și Inovației, care se valorifică cu succes la BM „B.P. Hasdeu”. La o masă de discuții cu referire la acest generic au participat elevii Centrului de Exelență în Construcții. IMG_1337Pentru a omagia un jubileu, nici odată nu va fi de prisos o informație generală care să invoce istoria evenimentului. Apariția atât a televiziunii cât și a radioului la sfârșit  de mileniu XX a consemnat una din cele mai mari invenții cu impact important asupra societății de până atunci. Cu detalii din istoriaIMG_1336 apariției televiziunii a venit să informeze Dna V. Tipa, cercetător științific în domeniul artelor audiovizuale. Datele expuse au prezentat interes pentru participanți, tineri născuți la intersecția primelor decenii ale secolului XIX.

Din relatările specialistului.

Una dintre marile invenţii ale secolului XX-lea este şi televiziunea. Pentru prima dată acest cuvânt, care semnifică transmiterea imaginii la distanţă a fost inventat şi sonorizat de Constantin Perski, fizician rus, profesor la Academia din Sankt-Petersburg, în 1900, în discursul susţinut la Congresul Institutului de Electronică din Paris. Însuşi apariţia televiziunii a fost pregătită de o serie de invenţii în domeniul electronicii, precum: descoperirea fotografiei şi a telegrafiei în 1830; sistemul complet de convertire a imaginilor în semnal electric în 1884 de germanul Paul Nipkow, rămas în istorie ca discul lui Nipkow; invenţia telegrafului fără fir – a radioului de către rusul Alexanr Popov şi italianul Guliemo Marconi în 1895; tot în acel an fraţii Lumier îşi demonstrează invenţia sa – cinematograful. Nu mai puţin important pentru apariţia televiziunii a fost şi invenţia tubului cu doi electrozi de către J.A. Fleming în 1904. Aceste descoperiri stau la baza ulterioarelor experimente în domeniul transmiterii imaginii la distanţă şi a apariţiei televiziunii mecanice şi ulterior a celei electronice. În 1907 încep primele experimente asupra transmiterii imaginii la distanţă de către Boris Livovic Rozing, fizician rus, profesorul Universităţii Tehnice din Petersburg, care a stat la izvoarele televiziunii electronice în Rusia. Între anii 1908 – 1909 descoperă posibilitatea de transmiterea imaginii la distanţă, având patent în Anglia şi Germania. La 9 mai 1911 Rozing, în laboratorul său şi cu ajutorul cinescopului construit, a reuşit să transmită imaginile celor mai simple figuri, consideră ca prima transmisiune TV în lume (linii negre pe fondal alb).

Unul dintre elevii lui B. Rozing – Vladimir Zvorîkin, pasionat de ideea televiziunii, va continua cercetările în domeniu şi în 1923 brevetează tubul camerei de luat vederi – iconoscopul. Acesta va fi un pas determinativ în apariţia televiziunii electronice.

În Marea Britanie, John Baird, inginer scoţian a devenit cunoscut prin invenţia sa – sistemul mecanic de televiziune pe baza discului lui Nipkow. La 2 octombrie 1925 Baird pentru prima dată a obţinut imaginea, ce prezintă doar silueta, detaliile nu se desluşeau, iar imaginea avea o nuanţă oranj. La 26 ianuarie 1926 în laboratorul său din London, Baird a demonstrat transmiterea imaginii pentru membrii asociaţiei regale şi reporterii gazetei The Times. Sistemul lui Baird nu era perfect, imaginea de 30 linii pe verticală şi pe orizontală şi 5 imagini pe secundă.

Mai multe izvoare indică la data de 26 ianuarie 1926, ca dată oficială de naştere a televiziunii engleze, când Baird a organizat o demonstraţie publică a invenţiei sale în practică. Pentru a atrage atenţia la acest sistem de televiziune şi pentru coordonarea lui, Baird iniţiază în 1927 Societatea Regală Televizată sub egida căreia la 1 martie 1928 vede lumina tiparului prima revistă dedicată televiziunii în întregime – Television.

Învăţaţii germani au început experimentele în domeniul televiziunii mecanice în 1926 de la imaginea în 30 de linii. Mai multe companii s-au inclus în această activitate.

Primul sistem a fost realizat de maghiarul Denesh fon Mihaii şi demonstrată la expoziţia de radio anuală din Berlin în 1928. Tot în acest an Mihaii a fondat compania Telehor AG.

Al doilea sistem, bazat pe discul lui Nipkow, era experimentat de alt pionier al televiziunii germane – August Karolus, colaboratorul concernului electrotehnic Telefunken. Modelul elaborat de Karolus a fost prezentat în martie 1929: emisiunea a durat 1 oră 20 min. pe un ecran cu dimensiunile de 8×10 cm.

O altă companie încadrată în elaborarea TV era Fernze AG fondată de Leve, Peis şi Bosh în colaborare cu englezul Baird. Pentru coordonarea investigaţiilor în 1929 a fost fondată asociaţia TV – Fernze-Ferain, care începând din 1930 publică revista sa Fernzeen (Televiziunea).

Primul care a demonstrat emisiuni în sistemul electronic cu standardul de 100 de linii a fost Manfred fon Ardenne la acea expoziţie din 1931. Ardenne şi Z. Leve au montat la Berlin o staţie experimentală. Tot atunci în Germania au apărut primele televizoare cu cinescop electronic. În lucru s-au inclus companiile TKZ, Miller, Lorens. Începând din 1933, Societatea Imperială de Radio demonstra programe experimentale cu standard de 180 linii. Primele transmiteri în direct erau recepţionate pe ecran mare în Telecentrun din Berlin.

Conducerea nazistă a intuit din start puterea de propagandă a noului sistem de comunicare în mase şi susţinea întru totul dezvoltarea lui. Un rol determinativ in dezvoltarea televiziunii germane l-a jucat Jozef Gebbels care era in fruntea Ministerului de propagandă şi a educaţiei.

Prima staţie publică a fost deschisă în 1935 în Berlin şi era în numele lui Paul Nipkow: Fernsehsender Paul Nipkow. Iar Nipkow a fost ales prezident de onoare al Consiliului de directori. (Nipkow a murit in singurătate in 1940).

În martie 1935 s-a anunţat că emisiunile telecentrului din Berlin vor fi sistematice.

În Franţa cu radioviziunea se ocupă mai multe echipe, dar cel mai semnificativ era laboratorul lui Rene Barthélémy (1889-1954), unde a fost montat primul sistem de transmitere a imaginii al lui Baird. În 1929 s-a realizat primul teleseans public: din laboratorul lui Barthelemy a fost transmisă prima emisie TV la distanţă. Imaginea era neclară (10 linii), dar era transmisă la distanţă şi se putea vorbi despre naşterea televiziunii franceză: evenimentul s-a întâmplat la 14 aprilie 1931.

Primele experimente în SUA încep în anii 1922-23. În acest maraton se includ mai multe companii, dar întâietatea o au NBS (National Broadcasting Company) şi CBS (Columbia Broadcasting System), care încep să transmită emisiuni experimentale din 1931. Totuşi, ceremonia de inaugurare a televiziunii se produce la 30 aprilie 1939, în cadrul Expoziţiei Mondiale de la New-York care se desfăşoară sub genericul Lumea de mâine, şi este organizată de NBC.

În România, primele încercări de transmitere a imaginilor la distanţă au fost făcute de George Cristescu. Or, apariţia televiziunii a fost prevăzută şi de oamenii de litere. În 1926, Mihail Sadoveanu afirma că: „în curând vom avea pe lângă aparatele de radio, un  aparat capabil să arate imaginea n mişcare. Acest aparat s-a născut în laborator, dar mâine îl vom avea în faţa noastră…”. Dar acest mâine, care avea să bulverseze întreaga omenire – era televiziunii – va veni peste trei decenii.

Dr. Violeta Tipa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s