Icoana basarabeană, element al Patrimoniului Cultural Național

Ziua Națională a Culturii, 2017 a fost marcată în incinta bibliotecii în cadrul unei întâlniri dintre elevii  LT „M. de Cervantes” și Dn Tudor Stăvilă, cunoscut istoric şi critic de artă , doctor habilitat în studiul artelor, laureat al Premiului Naţional. Problema picturii icoanelor este un subiect mai puțin studiat în școli, însă el ține de  artă,  de valoare artistică. S-a făcut o incursiune în istoria picturii basarabene. Scopul activității a fost să se pună accent pe formarea tinerilor prin artă, prin pictură, prin cunoaștere.  Printr-un elogiu adus marelui poet al limbii române, Mihai Eminescu, născut în ziua de 15 ianuarie, discuția a revenit la subiectele propuse. Icoana basarabeană, ca obiect de cult şi de artă face parte din patrimoniul național. La începutul secolului XX existau 743 de biserici în Basarabia dintre care doar 71 erau din piatră,  restul erau din lemn. Icoana a avut parte de un destin complicat aici, la noi, politica statului fiind contra păstrării lor. Prin anii ’30 mulți cărturari din Basarabia erau interesați de acest fenomen, intuind rolul icoanei ca lucrare artistică de valoare. Către anul 1991 din cele 34 de bicerici care se mai păstrase din perioada sovietică, au dispărut încă 12. Oamenii adunau în colecții particulare icoanele, le transportau peste hotare, le vindeau la trezorărie. Statul a pierdut mult din această cauză, doar icoana prezintă o valoare artistică importantă. Cu cât este mai veche icoana, cuatât valoarea artistică ca obiect de artă crește. Icoana ca imagine are evoluția de 2000 de ani, a avut parte de timpuri grele, parcă preluate din perioada sovietică, când au fost interzise. Se au în vedere secolele VIII și IX, cînd în Imperiul Bizantin și în Biserica Bizantină, timp de o sută de ani s-au dus lupte sângeroase între cei care doreau să întroducă și acei care nu doreau să întroducă icoanele în biserici. Nici în bisericile creștine icoanele n-au apărut de-odată. Una din cele mai vechi icoane care se mai păstrează și astăzi la noi este Icoana Făcătoare de Minuni, cu chipul Maicii Domnului încă din secolul XVIII, alte artefacte mai timpurii nu se găsesc. În prezent, cercetătorii vorbesc despre 570 de chipuri ale Maicii Domnului, fiecare din ele se deosebesc după culorile folosite și tehnicile abordate. Caracteristic pentru Basarabia este, că aici n-a mai existat o școală de zugravi care să învețe meșteșugul picturii icoanelor, deaceea, tot ce se picta în secolul XVIII, dar și mai târziu se poate spune, că sunt executate în stil popular, neprofesionist. Dn Stavilă a menționat că în Basarabia de atunci sunt cunoscuți doar trei zugravi – Evtav, Gherasim și Ioasafi. Și nici în prezent icoanele nu sunt pictate profesionist. În continuare invitatul a făcut o paralelă între evoluția ortodoxiei și a catolicismului. În ortodoxie totul pare a fi neschimbat, pe când catolicismul a evoluat împreună cu societatea.

În încheere s-au prezentat cărțile lui T. Stăvilă despre icoana basarabeană, s-a făcut referire și la alte surse la tema Patrimoniului Cultural Național.

Advertisement