Unitate și identitate națională


646x404E firesc ca sărbătoarea națională a României să fie marcată de toți românii de pretutindeni. Noi, românii basarabeni, împărtășim aceleași emoții și sentimete la altarul românismului, deși avem declarată oficial, prin Declarația de Independență de la 27 august 1991 suveranitatea unui al doil-ea stat românesc, Republica Moldova. E firesc și faptul, că teritoriul Basarabiei a avut și continuă să aibă o importanță cheie în întregirea neamului românesc și în constituirea statului Român, care s-a putut afirma temeinic datorită alipirii teritoriilor Basarabiei,Transilvaniei, Banat și Bucovina. 99 de ani au trecut de atunci. Se întâmpla aceasta la finele anului 1918. Primul pas spre unire a fost făcut de Basarabia, când Sfatul Ţării, Parlamentul noii republici Moldovenești, intimidat fiind de ocupația rusească și în condiţiile unei lupte crâncene de clasă a proclamat la 21 noiembrie – 4 decembrie 1918 Republica Democratică Moldovenească. Apoi, la 24 ianuarie se adoptă declaraţia de Independenţă. Deși parcă s-a înfăptuit idealul de unire, anume din acea perioadă pornește calea lungă de regăsire în albia maternă a basarabenilor români, căci prin actul de la 1812, fiindu-le încălcat un drept istoric, rupt din contextul național pur românesc, s-a produs scindarea teritorială și identitară a teritoriilor dintre Prut și Nistru. Nu voi invoca în acest spațiu oferit pagini de istorie, căci abordarea lor este frecventă în disputele care au loc permanent. În documentul suprem, Constituția, aprobată la 27 iulie 1994 este stipulat, că noul stat Republica Moldova se declară un stat independent, suveran…. În constituțiile statelor democratice europene este scris cuvântul „național”, adică un stat cu cetățeni francezi, germani, englezi, polonezi, români ș.a. În cazul Republicii Moldova cuvântul dat este omis or aceasta înseamnă că noi, cetățenii, nu ne constituim ca o națiune, esența de fapt a statului independent și democratic. În alt alineat al Constituției, mult pătimitul articolul 13, cu referire la limba vorbită este scris „limba moldovenească” cu grafie latină, un caz unic în istoria statelor democratice independente. O altă nedumerire este cauzată și de tema cu referire la Drapelul Național și Stema de Stat. Deși a fost declarată Ziua Drapelului la 26 aprilie 1990, evenimentul important nu s-a bucurat de un omagiu solemn, la nivel național. Mari dispute, discuții în contradictoriu a generat și elaborarea Stemei de Stat a Moldovei în anul 1990. A fost creat un consiliu naţional pentru a se accepta varianta actuală. Imnul de Stat ca simbol al Independenței a suportat și el schimbări. Mai întâi a fost „Deșteaptă-te române”, el regăsindu-i pe românii basarabeni încă în perioada pașoptiștilor (secolul XIX), apoi, venind la putere Partidul Comuniștilor, l-au schimbat cu melodia „Limba noastră” de Alexe Mateevici. Cert e faptul că aici nu se pomenește „limba română”. Și deci, din momentul în care noi, cetățenii statului nu ne regăsim în legea supremă ca o națiune consolidată, conștientă de identitatea sa, mulți preferă să-și aleagă o nouă cetățenie în statele Europei, Americii sau în regiunea euroasiatică. .. Persistă o fragmentare a populației în dependență de aspirațiile pe care le au. Unii (cu aspirații pro-rusești) consideră unica salvare din aceasta cădere în ascensiune, aderarea la vectorul estic, alții (cu aspirații prooccidentale) se regăsesc în Uniunea Europeană, vector care a mai scăzut actualmente din intensitate datorită politicii declanșate de partidele și clasa politică moldovenească. Aspirația și sentimentul de unire cu Patria-mamă se regăsește în aproape 30% din populația țării.  O parte din electorat, care pot fi adepți ai Unirii, sunt în prezent indeciși din cauza celor 27 de ani de guvernare „democratică”, care n-a îndreptățit așteptările populației.

În speranța românilor basarabeni că Unirea cu Patria-mamă va fi, important este ca ea să se producă și în  modul nostru de gândire. La acest capitol, reputatul Vitalie Ciobanu, unul din exponenții înflăcărați ai Unirii, poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova, scrie…  Prin vocile scriitorilor se mai aud astăzi vocile care au unit Basarabia cu România în 1918 și ale românilor care au fost deportați în Siberia pentru că au refuzat să devină cetățeni sovietici. Iar asta vine din partea cuiva care evaluează cu o critică luciditate prezentul, fără a-și pierde speranța într-un viitor al României întregite.

O sărbătoare națională înseamnă un eveniment de mare importanță pentru fiecare popor. Deși este un eveniment declarat, percepția despre el se schimbă cu fiecare generație de oameni, deoarece trăiesc respectiv alte limite de timp, au visurile, proiectele și orele lor de vârf în viață. Totuși, indiferent de timpul istoric, aceste generații depind foarte mult de cadrul social, de oportunitățile care îi sunt oferite în limita lor temporală, consfințită prin lege. Pentru românii basarabeni Unirea cu România, parte integrantă a Occidentului, înseamna o marcă definitorie pentru menținerea spiritului basarabean, înseamnă civilizație și modernitate. Pentru România Unirea cu Basarabia înseamnă identitate, suveranitate și unitate națională, înseamnă o plusvaloare la scară națională, o reîntregire a spațiului românesc.

 A. Moldovanu

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s