Pagini de glorie din istoria cărții și a culturii naționale


IMG_20171103_150235[1]În incinta Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” au fost consemnaţi 375 de ani de la înfiinţarea Primei Tipografii în Moldova (1642). Încă în secolul al XVI-lea se manifestă în Occident  fenomene strâns legate între ele: răspândirea tiparului în toată Europa, alfabetizarea populației și formarea limbilor naționale. Primele texte reproduse au fost cele religioase, în limba slavonă – limba oficială la acea vreme în Ţara Românească şi Moldova.

La activitate au fost prezenți pedagogi. Cu această ocazie au fost invitaţi Dumitru Olărescu, doctor în studiul artelor, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM şi Pavel Bălan, cineast şi autor al numeroaselor albumuri dedicate culturi şi artei naţionale. IMG_20171103_150214[1]

Dumitru Olărescu, cunoscut după monografiile sale despre filmul documentar, a prezentat publicului activitatea lui Pavel Bălan în calitate de autor de filme documentare, dar şi artistice. În viziunea filmologului, Pavel Bălan poate fi considerat pe bun cuvânt fondatorul filmului poetic. Vine în cinematografie în anii ’60, când la studioul Moldova-film se angajează o serie de scriitori. Era unicul în acea perioadă care avea şcoală cinematografică. Se afirmă în calitate de operator, semnând imaginea la filmele documentare Piatră, piatră (1966), Fântâna (1966) Malanca (1968), Dimitrie Cantemir (1971) şi altele, după care trece să-şi încerce capacitățile în filmul de ficţiune. Participă la crearea peliculei Se caută un paznic (1967), o interpretare a poveştii crengiene Ivan Turbincă în viziunea lui Vlad Ioviţă şi Gheorghe Vodă.

IMG_20171103_155437[1]În anii ’80 creează o serie de filme de nonficţiune despre artă şi cultura poporului nostru. Referindu-se la aceste filme, D. Olărescu le clasifică în două cicluri: Pagini de lumină şi Înaintașii trecutului nostru. Din primul ciclu fac parte filmele Pagini de lumină (1989) şi Lumina cărţii (1987). Pelicula Pagini de lumină are la bază Tetraevangheliarul de la 1595, o lucrare de unicat în cultura noastră. Cartea aceasta este o veritabilă enciclopedie ilustrată a neamului nostru, zugrăvind într-o cromatică divină viaţa omului de la naştere până la moarte. Prin splendidele imagini filmice autorul ne convinge că acel Mare Anonim, care a pictat neîntrecutele miniaturi ale Tetraevangheliarului, s-a identificat cu istoria, cu destinul şi mitologia poporului.

Pavel Bălan, autorul filmului, pune în discuție şi problema acestor cărţi vechi, care ar trebui aduse acasă şi puse la îndemâna savanţilor și literaţilor pentru investigaţii. Un sentiment de tristeţe şi durere te cuprinde după această comoară rătăcită prin lume. E semnificativ în acest context şi comentariul literar: „Am senzaţia că acuşi cărţile noastre vechi au să iasă din biblioteci şi arhive să ne caute, pornind la drum ele însele. Căci cărţile au şi ele suflet, un suflet al lor, care prinde de la o vreme, să şi doară, mai ales de nepăsarea celora, pentru care au fost odinioară scrise cu lacrimi, izvodite din dureri şi speranţe. Aud cărţile venind…”.

Al doilea ciclu de filme revine la personalităţile noastre precum Vasile Lupu Vodă (1992), Petru Rareş Vodă (1993), Anastasie Crimca (1991) şi alţii. Pelicula Anastasie Crimca şi Pagini de lumină au fost prezentate publicului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s