George Lowendal


″Îți mulțumesc , străine,  că ai milă de trecutul nostru″

Acest motou este preluat din contextul lansări expoziției de pictură-scenografie  George Lowendal: dialoguri estetice bucovinene, care a avut loc în lunile iulie-august 2013 în orașele Bucovinei – Cernăuți și Gura Humorului. Din referințele critice la acest nume citim:

Pictorul-george-lowendal

George Lowendal a fost pictor, actor, regizor la Teatrul din Cernăuți (1926-1935), însă pentru definirea  artistică  pe  toată perioada de creație a vieții sale a fost dansator, mim, balerin, regizor, pictor, scenograf, acrobat și maestru de balet. Dar timpul l-a dat uitării. În bibliotecile de la noi și din România informațiile despre acest creator sunt modeste sau lipsesc. De ce îl readucem astăzi în fața publicului? Poate și din simplul motiv, că a avut interacțiune cu arta plastică și teatrală de la noi, activând în teatrele orașelor Chișinău, Bălți, Soroca, fiind și în calitate de profesor. O totală ironie a soartei, cu studii prestigioase la Școala de Belle Arte din Sankt Petersburg, el s-a pomenit a fi în calitate de emigrant în țara de origine. Impactul creației artistice multilaterale a lui George Lowendal a fost unul pozitiv asuplra culturii românești. La momentul realizării unei  conferințe din cadrul Festivalului Național de Teatru, ed. XXVII-a, ce a avut loc recent la București, România, a fost abordată tema George Lowendal de către cunoscutul teatrolog român George Banu, cărțile de studiu ale căruia se regăsesc în colecția bibliotecii de Arte „T. Arghezi”. Prezentă la conferință a fost Dna Violeta Tipa, șef secție Arte audiovizuale al Institutului Patrimoniului Cultural al AȘM, care vine pentru utilizatorii noștri cu o informație mai amplă la acest subiect.

În lumea personajelor lui George Löwendal – astfel s-a întitulat expoziţia de lucrări de pictură, desen, scenografie, costum al pictorului George Lowendal, precum şi conferinţă susţinută de George Banu în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Ediţia a 27-a, Bucureşti, 20-30 octombrie 2017. George Baron de Lowendal (10 mai 1897, Sankt Petersburg – 18 februarie 1964, Bucureşti) cunoscut ca „Pictorul Bucovinei şi al ţăranului român”, este un descendent al regelui Frederic al III-lea al Danemarcei şi Norvegiei. Între 1914-1917 a urmat Școala de Belle Arte la Sankt Petersburg, dovedind un mare talent de portretist. După absolvire a profesat la Soroca şi Chişinău. În perioada 1918-1922 a lucrat în calitate de scenograf la teatrul din Chişinău.

Profesorul George Banu, cunoscut teatrolog, a susţinut un discurs despre viaţa şi creaţia acestei personalităţi prin prisma filierei de emigrant, care născut în Rusia, cu studii la Sankt Petersburg se autoexilează la Bălţi, apoi la Soroca. Posibil că, evenimentele politice din acea perioadă (1917 – Revoluţia din octombrie) îl fac să se retragă la periferie. George Banu meditează asupra condiţiei de emigrant: „…există emigranţi care se constituie în reprezentanţi inexpugnabili ai propriilor lor identităţi. Monica Lovinescu la Paris era un fel de fortăreaţă a României. Există însă sindromul invers, sindromul integrării, sindromul emigrantului care devine mai autentic decât cel local. Este sindromul emigrantului care-şi constituie o nouă identitate şi ceea ce este, după părerea mea, foarte pasionant şi extrem de subtil la Lowendal, e că el, pe de o parte e Baron, şi la Cernăuţi se va pune pe afiş semnătura de Baron ca să prindă bine la public. El, emigrant danez-rus, ajuns la Soroca, de la Soroca în România, devine un artist profund rus şi român. Şi această expoziţie demonstrează în mod cu totul extraordinar acest fapt. Schiţele de scenografie păstrează recunoaşterea unei avangarde ruse, urmele avangardismului rus ale cărui discipol fusese şi pe care el nu le-a trădat. Lowendal a fost primul care le-a introdus în România. După părerea mea, imagini radical noi, pe care le-a propus Lowendal sunt imagini pe care cultura românească le-a relansat”.

Un loc aparte în creaţia artistului o ocupă perioada de la Cernăuţi, unde între anii 1926-1935 a fost director tehnic al Teatrului Naţional. Tot aici, în 1928 a fondat primul teatru cult de păpuşi şi marionete din România.

Banu continuă cu impresiile despre oraşul Cernăuţ, considerat ca ceva dincolo de bine şi de rău. „Cei mai importanţi artişti ai avangardei române au activat aici. Am înţeles rolul extrem de novator pe care la avut Cernăuţul pentru cultura teatrală românească: Aurel Maican, George Zamfirescu, Victor Ion Popa ş.a. Era sugestivă fraza: Cernăuţii sunt mai aproape de Viena. În expoziţie sunt expuse două machete, una din care este la spectacolul R.U.R. de Karel Čapek, azi puţin cunoscut, dar a fost prima piesă care a intuit prezenţa roboţilor… Un artist care vine de la Sankt Petersburg ajunge la Soroca, de la Soroca la Cernăuţi, ia la originea acestui spectacol stilul rus. Dacă confruntăm machetele lui Lowendal cu machetele teatrului rus din aceiaşi epocă sunt exacte. După aceea va urma Crimă şi pedeapsă, care e un mare spectacol, pentru care creează aceeaşi machete extrem de semnificative. Pe plan teatral Lowendal pune în valoare întreaga lui moştenire, întreaga lui formaţie teatrală venită din Rusia. După Cernăuţi va veni perioada marelui succes de la Timişoara. El devine un scenograf care integrează teatrul românesc şi colaborează cu cei mai importanţi regizori din epocă. Pe de altă parte, Lowendal va deveni unul dintre cei mai reprezentativi pictori între ghilimele, aşi spune, etnografi. Am citit de curând ce spune despre opera sa: „Nu trebuie expusă în muzeul de Belle Arte, ci într-un muzeu etnografic”. Deci, vă daţi seama de modestia (m-a şi emoţionat), acestui artist, „n-am făcut o mare pictură, am adus mărturii despre ţara în care mă aflu”. Dintr-o dată condiţia lui de emigrant, te converteşte în condiţia de apărător al ţării…

În caietul de impresii am citit că, cineva a fost uimit de textele scrise de Lowendal şi propune să le editeze. Sunt întru totul de acord. Textele pe care le-a scris aici Lowendal, pe de o parte, semnalează faptul că e un mare desenator, şi practic spune că în Ţara aceasta desenatori nu erau. În România s-a pierdut tradiţia desenului… Prin discursul acestui mare artist, care vrea să reabiliteze desenul, dar şi a unui emigrant, care vrea să aducă obolul lui ameliorării artei dintr-o ţară cu care se confruntă. Dacă teatrul e mărturia lui Lowendal ca artist străin ajuns în România, atunci pictura e, dimpotrivă, a străinului care se dăruieşte acestei lumi…. Textele lui mărturisesc admiraţia pe care o are faţă de aceşti ţărani, pentru chipurile lor, pentru gesturile lor, o lume ne bănuită pe care vrea s-o descopere. Lowendal se integrează cu totul. Ceea ce este semnificativ este faptul că, doi mari critici de teatru: Ion Şianu şi Ion Frunzetti fac elogiu acestor picturi, care le apar la amândoi ca o manifestare a curentului din epocă, a expresionismului. Acest artist complex care a fost Lowendal a adus o imagine a lumii rurale româneşti, nu ca o lume naturalistă, ci ca o lume mitică, a originii. Din textele şi din tablourile lui apare o lumină, devin mărturii ale admiraţiei lui pentru această lume. El va deveni unul dintre cei mai importanţi pictori de biserici din România. Un decret al timpurilor scria că, Episcopatul din Iaşi nu-i da voie decât lui Lowendal să intervină în picturile bisericeşti.

O altă direcţie a activităţii lui Lowendal, poate să pară foarte ciudat, dar avea o atracţie faţă de teatrul de păpuşi, pentru teatrul de marionete. Astfel, Lowendal purta cu el însuşi toată spiritualitatea occidentului din epocă. Apare aici ca un pictor de ţărani, dar în acelaşi timp făcea filosofie, era preocupat de exerciţiile fizice de ce se întâmplă în Elveţia… Acest artist, Lowendal e constituit din mai multe identităţi –plastician, scenograf, pictor, artist al teatrului de păpuşi. Cineva mă întreba: Ce înseamnă onoare? O întrebare foarte grea. Onoarea este a nu te trăda pe sine. Lowendal este un emigrant care nu s-a trădat. El n-a trădat nici moştenirea rusă, nici valorile ţării în care a trăit… Această expoziţie e un gest cultural important…”.

Impresionează chipurile de ţărani desenaţi în cărbune, precum şi comentariile preluate din povestirea pictorului Întâlnirea mea cu ţăranii. Fiecare chip este o viaţă, o soartă, un destin… Propunem cititorilor un fragment întitulat biblic Veţi da socoteala! despre soarta ţăranului Gheorghe Vaipan din satul Boian din nordul Bucovinei.

Un loc aparte în expoziţia personajelor lui Lowendal ocupă schiţele la spectacole şi cele ale costumului teatral. Dintre cele mai expresive, comentate de critica de specialitate se numără şi schiţele de costum pentru spectacolul Valpone de Stefan Zweig după Ben Jonson, în regia lui Victor Ion Popa (stagiunea 1928-29) a Teatrului Naţional din Cernăuţi. „Artistul a translat cu subtilitate zoomorful spre antropomorf, îmbrăcând imaginile omeneşti ca tarele, atributele specifice lăcomiei oarbe a regimului lipsit de raţiune, în consens cu morala piesei, când, lucra foarte rar, a ţinut cont de fizionomia fiecărui actor. Apar portretizaţi în personaje miticul Jules Czaban – Mosca, Cezar Rovinţescu – Leone.” (vezi: Luminiţa Batali. Restituiri. Scenografi români: George Lowendal).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s