Lică Sainciuc – artistul plastic cu suflet de copil


LUn nume de referință în arta plastică din Republica Moldova. Anul acesta marcheză jubileul de 70 de ani de la naștere. Cunoscut și apreciat în mediul academic și cel al oamenilor de creație, Lică Sainciuc este unul dintre cei mai iscusiți ilustratori de carte din țara noastră. De numele artistului sunt legate editarea cărților mai multor generaţii de copii, în prezent ele sunt la mare căutare și în diasporă pentru copiii conaționalilor noștri.

Lica-Sainciuc-fotoNăscut la 29 iunie 1947, Lică, fiul maestrului Glebus Sainciuc și al pictoriței Valentina Rusu-Ciobanu, a crescut cu dragoste pentru desen şi artă. Peste patru ani de la absolvirea Institutului Politehnic din Chişinău, Secţia Arhitectură, în 1971, Lică devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. În 1993 este ales în funcţia de preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Începând cu anul 1972, Lică Sainciuc se dedică picturii de şevalet şi artei teatral-decorative. Artistul a elaborat scenografia şi păpuşile pentru numeroase spectacole –  Ivan Turbincă (1972, Teatrul „Licurici”), urmând mai apoi scenografia la spectacolele Această copilărie îndepărtată (1976, Teatrul „Luceafărul”), piesă semnată de Serafim Saka, inspirată din creaţia lui Ion Creangă, Iorgu de la Sadagura de Vasile Alecsandri (1978), Păsările tinereții noastre de Ion Druţă (1980) – ambele montate la Teatrul „V. Alecsandri” din Bălţi ș.a. Semnează scenografia și la unele pelicule cinematografice (Ioana ş.a) A ilustrat peste o sută de cărți cu texte dintre cele mai notabile din creația lui Ion Creangă, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Petru Cărare, Constantin Dragomir, Lidia Hlib, Cezar Petrescu; a colaborat cu umoriști ca Efim Tarlapan, Aurel Scobioală ș.a. Printre cele mai importante momente din activitatea sa se numără totuși, ilustrarea cărţii „Albinuţa” de autorul Grigore Vieru, un manual din care se reînvaţă firescul într-o epocă impregnată. Cartea este menţionată la nivel naţional şi internaţional, reeditată de multiple ori. Lică Sainciuc, coautorul cu desene al faimoasei cărţi, a avut o prezentare grafică de excepţie prin faptul că a reușit să exprime interesul fascinant al copilăriei, simplu şi tot odată complex. Pictorul a

albinuta-editia-a-xv-a-de-grigore-v-2603123210

valorifificat întreg arsenalul mijloacelor în stare să-l antreneze pe copil în joc şi în procesul cunoaşterii: reprezentare sonoră şi vizuală, miniatură, cântec, ghicitoare, proverbe, numărătoare, frământări de limbă, frazare alterativă, alegorie, parobolă şi simbol, acrostih, motive religioase, care întregesc prin fantezia şi fineţea coloristică textele literare.  Lică Sainciuc este pictorul care a ilustrat primul „Abecedar” cu litere românești de după 1989, (apărut iniţial în fascicule de ziar).  Cu o dragoste aparte față de copii și copilărie maestrul continuă să ilustreze cărţi de folclor pentru ei în care pune multă-multă culoare – Una două, hai că plouă (1988), Nani-nani (cântece de leagăn, 1989) cu caractere latine „scrisă de mână” (la tipografie nu erau litere românești). În 2007 editează Enciclopedia P. GUITZ, iar în 2008 – Povestea celor Trei urşi, traducere după scriitorul englez Robert Southey (cartea surpriză la Salonul de Carte pentru Copii şi Tineret), Melc, melc, codobelc (2011). Deasemenea Lică Sainciuc este coordonatorul colecției „Cartier codobelc”, considerată cea mai bună colecție de carte pentru copii, declarație făcută în 2015  la Salonul Internațional de Carte pentru Copii din Chișinău. Ținută poligrafică de excepție, texte clasice și cele mai frumoase desene fac din cărțile „Cartier codobelc” o adevărată duminică a cuvintelor și culorilor. L. Sainciuc mai este autorul și pictorul volumelor pentru copii: „Alfabetul cu povești”, o continuare sau completare a Albinuței,  „Scufița Roșie” de frații Grimm, „Cenușăreasa” de Charles Perrault, volume apărute recent la Editura „Cartier.

Adept al căutării și experimentării, nu merge pe calea multiplicării  unei variante reușite, de fiecare dată este în căutarea alteia noi. Este lesne de înțeles, cartea pentru copii nu poate concura  cu mass-media de astăzi, ea trebuie să aibă un alt specific. Nu desenează ceea ce-i spui, ci completează ceea ce vine de la sine. Face grafică de calculator căci e mai adecvată timpului, și după cum mărturisește, e sigur că rezultatul va fi cel dorit, spre deosebire de desenul pe care-l practica anterior. Atunci era un proces în mai multe etape, desenele erau fotografiate, apoi testate la tipografie, și doar după aceste modificări erau tipărite. Societatea contemporană oferă posibilități variate pentru formarea și drezvoltarea orizontului de cunoaștere al copiilor, de aceea să lucrezi astăzi ca ilustrator și să-ți menții propriul stil  în condițiile tehnologiilor avansate înseamnă să te angajezi în căutări peranente pentru a  readuce copilul în lumea cărții. De fapt nu s-a schimbat atmosfera cărților lui Lică Sainciuc, în ele persistă același mediu, aceiași eroi de poveste cu năzbâtiile lor, cu care au crescut generații. abecedar

Stilul lui L. Sainciuc e unic în felul său și cărțile semnate de el continuă să strângă în jurul lor copiii de astăzi… Trec șiraguri pe cărare / Tot furnici, tot negrișoare! / Încotro se tot grăbesc? / Către cei ce le-ndrăgesc.

Opera de creație a artistului reprezintă incontestabil o valoare națională, pentru care este apreciat de-a lungul anilor. Lucrările sale au fost expuse în cadrul mai multor expoziţii. În 1974 la Seminarul Tineretului de Creaţie îşi expune câteva lucrări, printre care şi cunoscuta lucrare „Portretul bunicii”. Participă la expoziţii republicane de desen (1975, 1977). În 1979 participă la cea de-a III-a expoziţie republicană de creaţii ale pictorilor de teatru, cinema şi televiziune cu schiţele şi costumele pentru personajele din „Amintiri din copilările” de Ion Creangă, iar în luna decembrie 1979 organizează expoziţia „Desene” la cărţi de Lică Sainciuc. În anul 2004 plasticianul vernisează prima expoziţie personală.

Lică Sainciuc face pasiune pentru tot ce înseamnă istorie națională, istoria neamului, istoria și arhitectura orașului Chișinău, locul de baștină al străbuneilor săi.  Are o contribuție inestimabilă în exploararea trecutului orașului Chișinău, povestește și desenează în creion construcția caselor din trecutul îndepărtat al Chișinăului, bisericile din oraș și centrul istoric al acestuia. Semnează mai multe cărți despre Chișinău: Colina antenelor de bruiaj, Ch.,2000, Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1820-1823) cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc, Ch.,2011,  (a fost proiectat și un film documentar „333 de intersecții”, el fiind actorul principal). Chișinăul ascuns, Ch.,2014. Cartea a resuscitat interesul chișinăuienilor. De ce a scris-o? – îl întreabă mai multă lume – pentru că a fost martorul demolărilor … Am început să descopăr oraşul vechi din fragedă copilărie. Creşteam la bunicii din partea tatei în zona Sântăvineri, iar bunicii ceilalţi, de pe mamă, aveau casa în zona Galatei, astfel că deseori parcurgeam drumul prin partea veche a oraşului, mereu fiind martor al schimbărilor nefaste, al replanificării şi demolării, al desfiinţării istoriei … Nu ştiu dacă mai există vreun alt oraş din Europa care să fi fost remodelat în acest hal. E ceva foarte dureros… Lică Sainciuc este omul care prețuiește și a prețuit dintotdeauna libertatea. Fiind crescut într-o familie de oameni de artă, tată-l, maestrul Glebus Sainciuc, primul creator de măști artistice și șarje personalizate, mama Valentina Rusu-Ciobanu, artist plastic, Artistă a Poporului (1985), care prin creația artistică din perioada sovietică pe care a dezvoltat-o s-a făcut incomodă sistemului, el a înțeles valoarea libertății.  Ca orice copil crescut în libertate şi dotat cu o curiozitate senină în raport cu tot ce îl înconjoară, şi-a permis să-şi păstreze un soi de prospeţime a ochiu­lui, un soi de libertate discretă, dar pură, care îi permite să vadă lucrurile şi fenomenelele ca şi cum ar exista special pentru el. Nu e legat de nici o obligaţie, de nici o structură, de niciun clişeu care i-ar impune ceva. Aşa că îşi permite luxul de a avea o părere. Une­ori mai multe.

Atașamentul artistului față de orașul natal se explică și prin dragostea față de casă părintească. O casă ca multe altele construită la începutul secolului XX, fără valoare arhitecurală. Dar ca valoare spirituală calitatea ei înseamnă continuitate, aici au trăit și mai locuesc până în prezrent rude din a patra generație din neamul lui Lică Sainciuc. În perioada sovieticilor se aduna multă lume bună în această casă. Orașul nu-i putea găzdui pe acei fără viza de reședință, adică pe neaveniții din satele Moldovei, așa erau atunci regulile. După război componența etnică a orașului s-a schimbat radical, prin anii ’60 Chișinăul era deja un oraș rusificat.  În schimb casa maeștrilor Sainciuc era deschisă pentru ei, un timp locuiau, până găseau calea lor. Astfel de oaspeți au fost scriitorii Grigore Vieru, Petru Cărare, plasticianul Ion Vieru și încă mulți alți oameni de creație, să fi fost vre-o sută, mărturisește Lică Sainciuc. Casa nu s-a vândut nici odată, nu s-a împărțit, a fost o rezistență a integrității noastre în anii de rea credință, este ca un simbol și acum. Aici s-a depănat și se mai păstrează firul amintirilor despre Chișinău și chișinăuieni, aici, prin numărul foarte mare de fotografii și imagini s-au imortalizat vechile clădiri și străzi, crâmpee din viața de odinioară a orașului, aici, dacă vreți, este arhivată memoria colectivă a orașului.  Aici, probabil cel mai bine, se scriu cărțile lui Lică Sainciuc.

Surse: Sainciuc, L. Colina antenelor de bruiaj, Ch., 2000; Sainciuc, L. Chișinăul ascuns, Ch.,2014

A. Moldovanu

 

Advertisements

2 thoughts on “Lică Sainciuc – artistul plastic cu suflet de copil

  1. Kulikovski Lidia says:

    Bun articol, la timp, dna Anastasia! Poate ii facem o bibliografie? E usor! Hai sa incercam ca omul merita. BM i-a facut lui Gleb Sainciuc si ar fi de onoare sa-i facem si lui Lică:

    Like

    • biblioart says:

      Bună dimineaţa, Dna Lidia, să Vă fie sufletul ca soarele în diminneaţa aceasta, căci e extraordinară.Vă mulţumesc mult pentru onoarea pe care o acordaţi activităţii noastre. Avem intenţia să ne ocupăm de acest lucru (o bibliografie L.Sainciuc), dar nu sunt sigură, mă refer la situaţia în care ne aflăm, trebuie să recuperăm procesele care nu aşteaptă amânare

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s