O întâlnire cu Elfrida Koroliova


În 1982, la inițiativa Consiliului Internațional al Dansului, organizație din cadrul UNESCO, la 29 aprilie a fost instituită Ziua Internațională a Dansului. De la apariție dansul avea un character mimetic și impunea o punere in scenă a unei povești. Astfel în timp, dupa o lunga evolutie, prin diferite reprezentații și divertismente, prin indrumarea atentă a poeților și muzicienilor, ajunge sa dezvolte un nou tip de divertisment colectiv, ce primeste denumirea de balet. Cuvântul balet vine din limba greacă ballizo, sau latinul ballo, ballare care se traduce dans. Baletul a apărut în perioada Renașterii. Patria lui se consideră Italia, dar s-a dezvoltat în Franţa, sub reginele Caterina și Maria de Medici (Le Ballet comique de la Reine, 1581), apoi in timpul domniei Regelui Ludovic al XIV-lea, supranumit şi “Regele Soare”, care a păstrat şi a dezvoltat tradiţia spectacolelor de balet. În 1661, Regele Ludovic al XIV lea, fondează Academia Regală de Dans, astfel apar primii dansatori profesionişti. Baletul este una din cele mai frumoase arte care a putut fi dezvoltată vreodată. Fondatorul baletului modern este considetrat Jean Georges Noverre, născut la 29 aprilie 1727. În măsură egală este celebrat atât dansul ca formă de artă, cât și baletul, o formă a dansului. https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/04/29/ziua-internationala-a-dansului-04-26-37

În principatele românești baletul a aparut destul de târziu, la jumătatea secolului al XIX-lea. Condițiile de vasalitate față de Imperiul Otoman a făcut ca acest gen de spectacole să fie constrâns, ele aveau loc doar insoțite de momente de pantomime și circ. Insă in 1837, Joseph P. Hette aduce din Franța în Țara Românească o trupă de balet care incepe să ofere spectacole la Iași și Bucuresti, acestea prind foarte bine la public, iar trupa de balet incepe să aibe reprezentații din ce în ce mai dese. În Rusia baletul s-a dezvoltat în două școli prestigioase de balet – Academia Vaganova (or. Petersburg), care a preluat tradiția franceză și Academia Bollshoi (or. Moscova), formată în baza tradițiilor școlii de balet italiene.

koroleva1La 27 aprilie în bibliotecă a avut loc o întâlnire a elevilor de la LT „Kiril și Metodii” cu Efrida Koroliova, doctor în studiul artelor, critic de teatru, pedagog, în trecut – balerină. Este una din cele mai indicate personalități în studiul artei dansului de la noi, fiind autor de ample monografii și zeci de studii de cercetare în domeniul dat. Se pronunță și împărtășește stilul clasic în arta coregrafică, pledează pentru păstrarea tradițiilor, convinsă find că doar așa se pot crea valori autentice.

În discuție au fost puse probleme despre istoria și teoria dansului în general, apariția baletului ca o direcție independentă a dansului, au fost prezentate materiale cu secvențe din spectacole care au trecut proba timpului –  „Silfida”, „Giselle”, „Frumoasa adormită”, „Lacul lebedelor” “Spargatorul de Nuci”, “Lacul Lebedelor”, “Don Quijote”, “Rosu si Negru”, “Anna Karenina” ș.a.koroleva3

O importanță aparte în balet o are stilul, deoarece prin el se înțelege cum au evaluat spectacolele de balet de-a lungul timpului și ce înseamnă în zilele noastre un spectacol. După părerea dnei E. Koroliova, astăzi la Teatrul de Operă şi Balet de la noi se joacă spectacole ce şi-au pierdut direcţia stilistică, ele s-au transformat în fragmente aparte în afara stilului. Fiecare dansează cum simte, fără să se raporteze la stilul spectacolului. Baletul clasic este baza teatrului, și cukoroleva2m astăzi spectacolele sunt lipsite de această moștenire, se semnalează deci o problemă, ce ține de competența criticilor de teatru. Dintre cele mai reușite producții de balet în ultimele două decenii se pot enumera doar cîteva. În 2007 la Teatrul de Operă și Balet a fost montat spectacolul „Luceafărul”, de Gheorghi Kovtun, pe muzica lui E. Doga, la aniversarea de 70 de ani ai Teatrului şi „Requiem”, de Wolfang Mozart, montat de Boris Eifman. Ambele spectacole s-au bucurat de un suces enorm.

Dintre actualii regizori moldoveni de balet, la capitolul teatru dramatic, pot fi numiți Alexandru Grecu, Petru Vutcărău şi Alexandru Vasilache. În anii ’90 acești regizori au avut cele mai strălucitoare apariţii. Ei nu au montat doar spectacole clasice, au avut şi spectacole contemporane. Sălile de teatru erau pline până la refuz, pentru că ei vorbeau cu spectatorul despre problemele pe care îl interesa pe acel spectator atunci.

O altă poziție o deține regizorul moldovean  Radu Poklitaru. Are un teatru al său la Kiev. Spectacolele pe care le montează nu se includ într-un teatru clasic. Mai degrabă el scoate în evidenţă trăsăturile societății în care trăim – violență, degradare, nepăsare și alte trăsături negative din viaţa omului.

Cu referire la teatul actual, E. Koroliova și-a exprimat părerea că aceasta este o perioadă de tranziție și de reabilitare. În continuare arta va funcţiona după rigorile impuse de stil, fie că e vorba de clasică, romantism, academic, contemporan sau avangardist.koroleva

Dialogul discuției dintre elevii de la liceul „Kiril și Metodii”, ghidați de conducătorul cercului de dans  din liceu dn. Pavel Petrov și dna E. Koroliova a făcut referire la tematica și varietatea dansurilor moderne, a stilurilor și tehnicilor utilizate în timpul jocului pe scenă de artiștii de balet. 

Comentariu de A. Moldovanu

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s