De Dragobete


Obiceiurile sau ritualurile de Dragobete, zi aşteptată cândva cu nerăbdare de toţi tinerii, au fost în mare parte uitate, iar locul sărbătorii a fost reluat treptat de Sfântul Valentin, importat din lumea occidentală şi sărbătorit conştiincios pe 14 februarie. În lumea satelor noastre, Dragobete era sărbătorit la 24, 28 februarie sau chiar la 1 martie sau 25 martie, în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Era o sărbătoare a îndrăgostiţilor, în care băieţii şi fetele se întâlneau şi petreceau, îşi promiteau să rămână împreună până la primăvara următoare sau se puneau la cale viitoarele căsătorii.

img_20170228_142252Dar oricum, și astăzi sărbătorim Dragobetele.Tinerii se adună, cinstesc tradiția. La biblioteca de Arte pregătirile au fost în toi. A fost decorată sala cu multă culoare, cu inimioare prinse una în alta, cu mărțișoare și balonașe.

Au marcat sărbătoarea dragostei studenții de la AMTAP împreună cu elevii de la Centru de Exelență în Electrotehnică și Energetică. De această dată n-au fost actori și spectatori, a fost o deschidere spre frumos, comunicare și img_20170228_142004relaxare după ore. Doar moderatorii, Valeria Cucurudza și Petru Stanciu au avut poate o stare mai adecvată, căci au depus multă muncă pentru  a pregăti întâlnirea dată. Nu e de mirare, au fost susținuți de profesori, rude apropiate. Este un început spre calea care și-au ales-o, vor deveni viitorii organizatori ai evenimentelor publice.img_20170228_143400 Pe parcurs s-au desfășurat mai multe concursuri și probe de creativitate și artistism cu implicarea elevilor Tatiana Prisăcari, Eugen Florea, Mădălina Tașcă, Alexandru Cernat, sau citit poezii îndrăgite de Nicolae Abadgi, s-au cântat melodii despre primăvară și de dragoste, melodii populare de Otilia Codreanu, studentă AMTAP .  Interesantă a fost prestația dn. Vasile Fotescu cu recitaluri de poezie lirică, printre care poezia ”Mi-e dor de tine” din cartea ”Anul 1989” a regretatei poete Leonida Lari (Chișinău 1990); cu mai multe piese muzicale interpretate împreună cu studenții săi, printre care ”Primăvară, primăvară” compusă de regretatul compozitor și interpret Mihai Dolgan, cu un fragment din acompaniamentul melodiei, returnela – solo chitară, compus de membrul formației ”Noroc” Alexandru Cazacu.   Dintre cadrele didactice au fost prezenți doctor conferențiar Paulina Zavtoni, Lucia Galac, Liudmila Popescu, Lilia Gore, Vasile Fotescu ș.a.

 

Dragobete, între mit ți realitate

 martisorÎn calendarul popular, Dragobetele este ziua în care primăvara trezeşte natura şi păsările se logodesc, iar fetele şi băieţii se întâlnesc şi se sărută pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Este o sărbătoare veche care celebrează şi astăzi dragostea şi buna dispoziţie, iar tradiţia spune că cei care nu o sărbătoresc vor fi pedepsiţi să nu mai poată iubi în acest an.

Dragobetele a fost, prin excelență, o sărbătoare a fertilității puse sub semnul unei magii albe, o zi a constituirii perechilor atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. Pe lângă valențele de divinitate protectoare a animalelor și a păsărilor, strâns legata de fecunditate, de renașterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, din veșnicul cult al fertilității. Acesta, a fost considerat, până nu demult un zeu,  este imaginat ca un tânăr frumos, puternic și bun, inspirator al fiorului iubirii sincere.

În tradiţia populară sărbătorii i se mai spune şi Cap de primăvară, pentru că marchează începutul unui nou anotimp, când natura renaşte, ursul iese din bârlog şi păsările îşi caută perechea şi îşi fac cuiburi, şi când şi omul trebuie să participe la bucuria naturii.

Dragobete, zeul vieții

În mitologia dacică ar fi existat un zeu al morții și al vieții care simboliza trezirea la viață a întregii naturi și, practic, marca începutul primăverii. Acesta era sărbătorit pe 25 martie, în care avea loc un ceremonial religios, fiind o zi a învierii și a bucuriei.
În această zi se binecuvântau ogoarele, animalele și păsările și nu se făcea niciun fel de sacrificiu, deoarece se considera că acum se împerecheau animalele și păsările. Din acest motiv, zeul era reprezentat, uneori, și sub înfățișarea unei ființe, jumătate om, jumătate animal.

De altfel, în folclorul tradițional, această zi de împerechere a animalelor și a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Și astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credința că animalele neâmperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s