S-au împlinit 55 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui A. Baillayre, omul de o înaltă cultură europeană, cu un impact mare asupra artei basarabene de la începutul secolului XX. O perioadă plină de paradoxuri artistice, împletită cu marginalizări sau negări ale predecesorilor, propulsând noi şi noi viziuni, stiluri şi concepţi asupra artei moderne. În acest iureş a nimerit şi Auguste Baillayre, activitatea multilaterală a căruia la Chişinău în anii ’20 e redusă în mare parte la aranjarea expoziţiilor şi la lucrul pedagogic. Societatea noastră îl cunoaşte mai mult ca primul director al Muzeului Naţional de Artă din Chişinău şi ca pedagog al Şcolii de Arte (mai târziu Colegiul de Arte Plastice “A. Plămădeală”). Acest fapt se datorează nu în ultimul rînd aprecierilor şi criticilor pictorilor sovietici moldoveni, care sunt destul de modeste în ce priveşte activitatea plasticianului. Referitor la acest fapt A. Baillayre scrie: În ce culoare n-ar fi vopsită istoria, faptele şi monumentele vor rămâne întotdeauna aceleaşi şi pot dezminţi cele mai dezgheţate şi îndrăzneţe poveşti ale criticilor.
Realitatea însă e alta. Artiştii plastici de la noi îl cunosc ca şi publicist, scenograf, pictor şi grafician. Această lacună în activitatea plasticianului a făcut ca specialiştii şi criticii de artă să revină şi să reconstruiască pagina anterioară, una importantă în istoria artei naţionale. Colecţia Maeştri basarabeni din secolul XX care include artişti plastici notorii, originari din spaţiul basaraben, ce s-au remarcat prin opera lor, include şi studiul “Auguste Baillayre”. Paginile studiului aduc multă lumină, expun biografia, activitatea şi atestări documentare referitor la diferite momente din viaţa personală şi cea profesională. Numele lui a revenit în memoria colectvă şi graţie evenimentului redeschiderii muzeului Naţional de Artă din Chişinău, unde este expusă o serie de tablouri ale autorului. Născut la Vernest-les-Bains din Franţa, artistul şi-a petrecut aici copilăria, adolescenţa în Georgia, strudile le-a făcut la Amsterdam, la Sankt-Petersburg şi Grenoble, devenind în Basarabia inter/postbelică cea mai distinsă personalitate artistică a timpului. Aceste perioade de aflare în diferite dimensiuni geografice şi-au pus amprenta pe creaţia pictorului, căci în Rusia el era socotit francez, în Franţa şi Olanda era considerat rus, în România iarăşi francez. Iniţial, lucrările pictorului atrag atenţia criticilor de artă din afară, mai cu seamă din oraşul Sankt-Petersburg, referindu-se la conţinutul simbolic interesant : Nocturne din Peterburg, Coroana ş.a. Ca plastician, A. Baillayre s-a maturizat în Rusia postrevoluţionară, unde a cunoscut pe titanicii literature ruse de atunci (A, Blok, V. Maiakovskii, A. Tolstoi,), pictorii M. Şagal, Tatlin, Burliuc, Vrubeli, Curikov, Repin şi desigur, mari pictori din Occident. În Basarabia creaţia maestrului cunoaşte influenţa sculptorului A. Plămădeală, unul din cei mai expresivi lideri ai artei naţionale şi împreună au fost nedespărţiţi 22 de ani. Prima apariţie la Chişinău a pictorului are loc în 1908, fiind consemnată din partea unor critici drept o reuşită; originalitatea lucrărilor lui este menţionată şi în presa bucureşteană. Referinţele critice sporadice cu tangenţe la creaţiile lui A. Baillayre se întâlnesc în presa basarabeană până în 1939. Ultimele din ele pot fi considerate şi cele din urmă mărturii ale activităţii artistice basarabene în general. Pentru că o bună perioadă de timp asupra vieţii artistice a acestei epoci şi asupra reprezentanţilor ei se lasă vălul tăcerii şi al anonimatului.
Sub aspectul caracteristicii artei naţionale la începutul secolullui XX, adică existenţa unei şcoli Naţionale de Artă şi a reprezentanţilor cu renume care au trasat direcţiile principale ale evoluţiei artei de atunci, pictorul A. Baillayre poate fi considerat, conform criticilor de artă, o figură reprezentativă pentru Basarabia de atunci. Anume aici se cristalizează şi se defineşte esenţa creaţiei sale, care întruneşte experimente simbolice, constructive în pictura de şevalet, este atras de structura picturală a postmodernismului şi anume de monumentalismul şi statica procedeilor compoziţionale, în decorativizmul specific al culorii. Pictura lui este împărţită pe perioade. În Basarabia este influenţat de viziunea plastică a reprezentanţilor societăţilor “Lumea artei” şi “Valetul de dobă”. Una din cele mai frumoase opere ale lui A. Baillayre pictată aici este Portretul doamnei L. Arionescu (1921), apoi Ţăran basarabean (1922). La începutul anilor ’30 şi pe parcursul întregului deceniu pictează o serie de portrete statice: Portretul fiicei cu păpuşă, Marina, Fetiţa mea, Orfani, Familia artistului, Natură statică cu peşti, Naturaă statică cu avagă, Natură statică cu ulcioare, Natură statică cu floarea soarelui. Unele dintre ele au fost expuse la 
Saloanele Oficiale din Bucureşti, altele nu s-au păstrat. Nu s-au păstrat nici lucrările din domeniul picturii murale, cu toate că au fost executate la comandă de Teatrul Naţional din Chişinău, nu s-au păstrat nici lucrările grafice. Pictorul doar constată:… activând 23 de ani în Basarabia, n-am lăsat nici o urmă, ca şi în România de altfel. Şi nici anii şederii domniei sale în Bucureşti nu i-au permis să-şi realizeze visurile sale, să scoată o carte cu memoriile sale. A. Baillayre a trăit într-o epocă dramatică şi contradictorie. Având serioase realizări în pictura basarabeană, fiind o personalitate de nivel intelectual european, el a rămas şi până astăzi un anonim în spaţiul artei româneşti.
În familia Baillayre s-a format o întreagă dinastie de artişti prin vocaţie – soţia Lidia Arionescu şi cei trei copii ai lor – Tania, Marina şi Dumitru.
Surse: Auguste Baillayre (ser. Maeştri basarabeni din secolul XX) Ch., s.a.2004; Stăvilă, T. Arta plastică din Basarabia de la sfârşitul sec. 19 – înc. sec 20: Pictură, grafică, sculptură, scenografie, Ch., 1990; Colesnic, Iu. Colegiul Republican de Arte Plastice “Al. Plămădeală” (ghid enc.), Ch.,2008
Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” 