Iurie Sadovnic la 65 ani


 

250px-flickr_-_ion_chibzii_-_maestro_iurie_sadovnic-orheianulUn nume de legendă, ca şi însă-şi “Legenda”, formaţia muzicală pe care  a fondat-o în a. 1983 şi a activat până în 1993. Talentul artistic al maestrului a fost observat încă de pe băncile şcolii şi, ca urmare, a evoluat în acest domeniu. Iu. Sadovnic a activat ca solist al formațiilor vocal-instrumentale „Haiducii din Susleni”, formația „Haiducii” de la Institutul de Arte (1968-1973), formația „Sonor” (1973-1976), formația de jazz din Nikolaev (în perioada serviciului militar, 1970-1972), „Contemporanul” (1977-1978), “, „Bucuria” (1979-1982) ale Filarmonicii din Chișinău. De asemenea a colaborat şi cu recunoscuta formaţie “Noroc”. Şi numai după această evoluţie Iu. Sadovnic a purces la lansarea “Legendei” sale.

S-a manifestat cu toată atitudinea de susţinere şi activismul său în perioada anilor culminanţi ai rezistenţei româneşti aici, în Basarabia, fiind alături de colegii de breaslă, de bunul nostru poet Grigore Vieru, cu care împreună şi-au plâns emoţiile de dragoste faţă de neam şi Ţară. Calea unui interpret spre afirmare aici, la noi, nu este deloc uşoară. El mărturiseşte, că atunci când îi este greu, îşi ia chitara… şi începe să cânte.

Iurie Sadovnic este recunoscut ca un muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk,  apreciat pentru stilul său specific de interpretare, în care pune accentul pe chitară. Mai multe piese din repertoriul lui, cât şi modul în care sunt interpretate,  îl determină ca un reprezentat carismatic al genului de muzică folk : „Dragă o Tee”, „Am să plec în codrul verde”, „Andrii Popa”, Fața pâinii, “Masă de piatră” şi multe altele. Atu-ul lui Iurie Sadovnic este unul de calitate, căci întotdeauna s-a sprijinit pe temelia literaturii clasice naţionale şi universale, a colaborat cu mari vedete artistice de la noi şi de peste hotare. În prezent se află în pragul lansării celui de-al 14-lea album muzical “Evadare”. CD-ul  cuprin­de 14 pie­se pe ver­su­ri­le lui Luci­an Bla­ga, Mihai Emi­ne­scu, Vasi­le Alec­san­dri, Adri­an Pău­ne­scu ş.a.

Dicţionar:dictionar-universal-de-muzica-contine-cd_1_fullsize

Muzica folk este un curent cultural cu implicaţii sociale şi politice. Provine din muzica tradiţională, folclorică. În lume se consideră primul interpret folkist Joe Hill de origine americană, membru al sindicatului revoluţionar, Woody Guthrie, Pete Seegher, Cisco Houtson; Bob Dylan, Joan Baey, Leonard Cohen ş.a. Formula clasică de interpretare este chitara – vocal, interpretul fiind autor al muzicii şi versurilor (cantautor). Repertoriul muzicii date vehiculează o muzică accesibilă, melodică, versuri cu valoare poetică, o tematică angajată, idei militante, revendicative, asociate orientărilor politice americane de stânga, filozofiei hippie (protest împotriva războiului nuclear, a violenţei, pledoarie pentru drepturile omului, justiţie socială ş.a.). Muzica folk a cunoscut fenomene-apogeu de manifestare în masă în anii’ 60 ai secolului trecut prin evoluarea festivalurilor de la Newport (1959), Woodstock (1969, 1974, 1979), Phladelfia, Mariposa şi au înregistrat participări de sute de mii de oameni, cu un impact radical mai cu seamă asupra tineretului. În România, genul a produs valori artistice remarcabile, longevive, coagulate în jurul Cenaclullui “Flacăra”, condus de poetul Adrian Păunescu.

Surse: Buzilă, S. Interpreţi din Moldova : Lexicon enciclopedic (1460-1960), Ch., 1966; M. Dolgan. Taina vieţii mele, Chişinău, 2007; Dicţionar universal de muzică, Buc., Ch., 2008

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s