Beethoven face plecăciunea finală


ludwig-van-beethoven-with-one-of-his-manuscriptsOpiniile referitoare la Ludwig van Beethoven erau foarte diferite, în funcţie de subiectul la care se refereau: la aptitudinile muzicale sau la omul însuşi. Mozart, cu care făcuse studii muzicale, spusese, când Beethoven avea doar douăzeci şi unu de ani, că „va da lumii ceva care va merita să fie ascultat”. Pe de altă parte, Goethe, care 1-a cunoscut după ce trecuse de pragul celor patruzeci de ani, cârcotaş şi aproape surd, îl considera „o personalitate neîmblânzită, care nu greşeşte întru totul când crede că lumea este detestabilă, dar nici nu o face mai agreabilă, pentru el însuşi sau pentru alţii, prin atitudinea sa”. Născut la Bonn, Beethoven şi-a petrecut practic toţi anii de activitate la Viena. Era un om dificil şi solitar, dedicat în intregime muzicii. Spre deosebire de Mozart, care a trăit toată viaţa la limita sărăciei din lipsă de susţinători financiari, Beethoven a fost recunoscut şi sprijinit în întreaga sa carieră. Deşi n-a fost niciodată bogat, a trăit confortabil. Marea sa nenorocire a fost surzenia progresivă, care a început să se manifeste chiar înainte să implinească treizeci de ani. În ultimii ani ai vieţii, a fost complet surd. În decembrie 1826, Beethoven împlinea cincizeci şi şase de ani şi prezenta semnele unei boli despre care se credea că ar fi hidropizie, dar diagnosticul ulterior a arătat ca era vorba de ciroză. Boala a continuat să se agraveze, până când, la sfârşitul lui martie, 1-a dus în pragul morţii. Nu încape nici o indoială că a murit în după-amiaza zilei de 26 martie, în timp ce afară se dezlănţuise o furtună cu tunete şi fulgere, dar ultimele cuvinte pe care le-ar fi rostit rămân sub semnul controversei. O versiune îl infăţişează murmurând histrionic finalul clasic al pieselor de teatru romane: Plaudite, amici, comoedia finita est („Aplaudaţi, prieteni, comedia s-a terminat.”), în altă variantă se relatează că ar fi spus: O să aud în rai! O a treia istorisire îl descrie primind un colet cu un vin ales de Rin, pe care îl comandase cu luni în urmă. Înainte de a gusta, a murmurat: Păcat, păcat… prea târziu! La trei zile după moarte, Beethoven a fost îngropat în curtea bisericii Wăhring din Viena, după o ceremonie funerară la care au luat parte 20 000 de oameni. Beethoven a rămas burlac toată viaţa, în pofida mai multor încercări de a se căsători. După moartea sa au fost găsite trei scrisori în scrinul său, ce conţineau declaraţii de dragoste adresate unei „iubite nemuritoare”. Scrisorile erau nedatate şi nici n-au fost vreodată trimise, iar identitatea iubitei sale nemuritoare n-a fost descoperită niciodată.

maxresdefault

Sursa: 365 de zile care au marcat istoria omenirii de Marsh, William B., Buc., 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s