Chişinău: istorie, tradiţie şi memorie


Întâlnire cu conf. univ. dr. Sergiu Musteaţă

expozitia.JPGDecan al Facultăţii de Istorie şi Geografie de la UPS “I. Creangă”, profesor, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din RM. Caracteristica portretului n-ar fi una definitorie şi dacă am adăuga următoarele: autor al multor studii de cercetare în domeniul arheologiei şi istoriei, publicate în culegeri, în presa periodică de specialitate, implicat în realizarea angajamentelor de parteneriat în proiecte de cercetare internațională cu una dintre cele mai prestigioase universități din lume (Universitatea din Stanford, SUA), lider în formarea inițială și continuă a specialiștilor în domeniul istoriei, geografiei și educației civice, autorul cărţilor Educația istorică – între discursul politic și identitar în Republica Moldova, Chişinău, 2010 şi Moneda bizantină în regiunile carpato-nistrene în secolele VI-X, Editura ARC, Chișinău, 2014. La invitaţia bibliotecii a venit şi cu donaţie de cărţi din seria Istorii şi Documente – IDN. Culegere de studii  C4 şi C5, apărute recent la Chişinău, în 2015, al căror coordonator este –  “Identităţile Chişinăului”. Ed a doua. Materialele conferinţelor internaţionale: Identităţile Chişinăului, ed- a II-a, 1-2 octombrie, 2013, Chişinău; Patrimoniul cultural al Chişinăului vc. Dezvoltarea Urbanistică, 25 iunie 2014, Chişinău şi cartea-document „Cetatea Soroca – istorie, memorie şi tradiţii seculare“.

Ser

Întâlnirea profesorului S. Musteaţă cu elevii de la licee, şi în special Liceul Teoretic “M. de Cervantes” împreună cu cadrele didactice, profesorii de istorie dna Parascovia Mîndrescu şi Nelea Cotorobai, face parte din suita de activităţi în legătură cu jubileul Chişinăului de 580 de ani de la prima atestaţie documentară.

Cu riscul să ne repetăm, totuşi accentuăm, că invitaţia specialiştilor la dialog deschis cu liceenii în cadrul unei instituţii publice are un impact destul de pozitiv şi pentru activitatea consistentă a bibliotecii, dar şi pentru elevi, care, cu această ocazie au posibilitatea să iasă din cadrul tradiţional al şcolii, continuându-şi însă acelaşi drum spre noi cunoştinţe, deschideri de noi opinii şi viziuni. Astfel s-au definit nişte indicatori în sistemul de cunoştinţe despre Chişinău din perspectiva valorilor naţionale, culturale, a infrastructurii, a populaţiei, a teritoriului acestui loc. Perioada de cuprindere a evoluţiei etapei iniţiale este însă limitată în asistenţa de documente, unele din ele fiind cu desăvârşire pierdute. Cele existente însă trebuie supuse unei analize minuţioase, pentru a le stabili autenticitatea. La acest moment s-a făcut o apelare la ştiinţa diplomatica, disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi. 580 de ani de la prima menţiune documentară înseamnă de fapt menţiunea locului geografic (şi nici de cum al unui oraş), cu un toponimic istoric vechi, populat de neamuri vechi-străvechi. Toponimica cu siguranţă este legată de un izvor sau mai bine zis, o sursă de apă, adică râul Bâc şi împrejurimile sale, întinzându-se către zona Circului de astăzi. A existat  mai degrabă un târg, sat, prin care au trecut multe drumuri comerciale, legând destinaţii dinspre sud, centru, nord şi peste hotare, către Europa. Datorită acestor condiţii a crescut şi importanţa târgului, care fapt l-au atenţionat şi militarii în contextul războiului ruso-turc din 1806-1812. Din acest moment istoric, din perspectiva conceptului imperialismului rus, se discută despre Chişinău drept o posibilă locaţie urbanistică. Planimetric oraşul s-a dezvoltat urbanizat din sec. XIX cu planificarea Oraşului de Sus. În perioada interbelică în istoriografie se pune accentul pe un oraş mic, periferic, stagnat. În timpul războiului (1941-1944) oraşul a fost aproape distrus prin bombardamentele aeriene şi în timpul operaţiei Iaşi-Chişinău. După acest război oraşul a crescut foarte mult, însă reabilitarea lui nu s-a făcut după un sistem concret, ci mai degrabă cosmetic şi cu această abordare s-a distrus practic istoria oraşului. N-au fost reabilitate clădirile istorice, culturale, monumentele de artă, dar au fost înlocuite cu altele, de tipul celor din perioada anilor ’50, cu arhitectura lor comună, greoaie, de tip socialist. Industrializarea nu a condus la urbanizare în sensul adevărat. Aceste împrejurări au făcut ca oraşul să rămână într-o stare de stagnare faţă de trecututul istoric, cu bune şi cu rele, un trecut, pe care noi, oamenii, care tot timpul trudim la spiritualitatea lui, trebuie să ştim să ni-l asumăm. Despre aceasta ne vorbeşte memoria noastră colectivă. Chişinăul suferă după componentele sale culturale, astăzi se scot în evidenţă unele trăsături ale trecutului – comunităţile armenilor, ale evreilor, ale romilor, care aici, la Chişinău au suferit din cauza tratamentului nostru inuman, a terorii regimului totalitar. Acele locuri, care persistă în conştiinţa oamenilor, ghetourile, trebuiesc transformate în memorii. Da, sunt file (multe file) din istoria mai puţin plăcută a Chişinăului, însă, susţine istoricul C. Musteaţă, ele nu trebuiesc ascunse. Oamenii trebuie să le accepte când este vorba de o istorie comună cu viziuni diferite. Cu regret, acest punct de vedere dispersează astăzi societatea în care trăim. Vandalizăm valori, construim nonvalori. Chişinăul nu poate fi împărţit în localnici şi străini, însă el are o tradiţie seculară şi în calitatea lui diurnică poate fi comparat cu multe oraşe după criteriul demografic, geografic, cultural, istoric ş.a.

În memoria colectivă oraşul mai este supranumit şi oraşul alb, oraşul construit din piatră, curat, verde şi frumos. Însă trebuie să constatăm faptul, că astăzi oraşul este lipsit de o viziune şi o strategie de dezvoltare pentru viitor. Planul urbanistic nu există cum nu există nici comunicarea publică a arhitecţilor cu oamenii, nici controlul public în vederea  elaborării unui confort public al oraşului. Toate aceste noţiuni se încadrează în realizarea unui confort educaţional din partea populaţiei, adică mentalitatea noastră să fie direcţionată spre conştientizare, asumare şi aplicare a acestor reguli. Abundenţa posterilor informaţionale cât şi lipsa de gestionare normală a transportului public sunt unele din multiplele realităţi, care afectează grav imaginea şi sistema ecologică a oraşului.

Au urmat o serie de întrebări cu referire la păstrarea şi conservarea operelor de artă (monumente, clădiri, alte mărturii), care au proslăvit sistemele vechi de tristă faimă, a fost pusă în discuţie şi întrebarea despre Cetatea Chişinău, despre existenţa (sec. XVIII) căreia aproape că nu se cunoaşte. Chişinăuienii nu sunt desfătaţi cu mijloace de informare despre acest subiect. Nimic nu poate dispare din memoria colectivă, de aceea trebuie să ne aplecăm pasul şi raţiunea într-u dăinuirea noastră pentru viitor.

.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s