O întălnire cu Vlad Ciubucciu


DSC00001 (2)Un om de o vastă cultură şi erudţie, care a activat în domeniul învăţământului, începând cu munca pedagogică în şcolile din satele şi raioanele Moldovei, activând mai apoi timp de 30 de ani în ministerul respectiv şi culminând cu funcţia de viceministru al învăţământului. În prezent este doctor în istorie, profesor universitar, scriitor, documentarist, publict, redactor de manuale, autor de lucrări de ordin istoric, lingvistic, didactic, artistic. A fost consilier de Stat şi consilier al Preşedintelui Republicii Moldova, declarat Ambasador al Păcii (Seul, 2006, 2007). Acest portret-descriere ar fi unul complet, dacă am adăuga încă multe fapte de omenie pe care le-a realizat – prieten adevărat cu cei din jur şi din depărtatele trecuturi, om-arbore, căci a elaborat arbori genealogici la peste 7000 de personalităţi din întreaga Moldovă. Instrumentele de lucru – documentele de arhivă, le utilizează din plin şi la ora actuală. Ca şi ani la rând, dn. V. Ciubucciu continuă fără întrerupere să vină în auditorii în faţa ascultătorilor săi cu prelegeri, în care susţine ultimul cuvânt al ştiinţei. Cu bunăvoinţă a acceptat invitaţia în biblioteca noastră, prezentându-se cu un discurs original, care a manifestat curiozitate din partea tinerilor de la Seminariul Teologic „Sf. Trei Ierarhi” din Chişinău. Tema abordată, care de altfel se încadrează în priorităţile europene ale anului în care ne aflăm, se intitulează Concepţia carpatică a evoluţiei speciei umane şi a limbilor din Europa; deasemenea au fost discutate şi nuanţe ale etimologiei evolutive a cuvintelor în limba română. O temă greu de asimilat, însă prin iscusinţa autorului, a făcut-o accesibilă şi pe înţelesul participanţilor.DSC00003

Discuţiile despre concepţia carpatică au început să se înteţească odată cu trecerea peste pragul secolului XX, pe măsura apariţiei noilor metode ştiinţifice de studiere a istoriei etnogenezei popoarelor şi contenentelor, şi odată cu ele şi evoluţia limbilor. Pornind de la maxima Cunoaşte-te pe tine însuţi, lansată încă de anticul filisof Socrate, V. Ciubucciu spune, că datorită concepţiei carpatice a avut posibilitatea să înţeleagă falsul istoric promovat de învăţaţii lumii. Deşi nouă, concepţia dată a circulat în mediul antic în perioada evenimentelor de pe timpul lui Dromichete, Burebista și Decebal care demonstrau că latinitatea noastră este anterioară romanilor. A fost mediatiztă în lucrările cronicarilor, precum Grigore Ureche, a scriitorilor clasici precum Mihai Eminescu prin vestita sa frază Suntem români şi punctum!, a istoricilor-literari B.P. Hasdeu (lucrarea Dispărut-au dacii?) şi O. Densuşianu (lucrarea Dacia preistorică) ş.a., toţi criticaţi dur de către oponenţii-susţinători ai teoriilor de romanizare şi latinizare.

Miezul problemei constă în idea că Spaţiul Carpatic constituie vatra străvechii civilizaţii europene. Mai înainte de antichitate a existat preistoria şi protoistoria. În segmentul de timp glaciar pe continentul european nu putea să existe habitat. Munţii Carpaţi însă au fost ca o stavilă în calea Gheţarilor, protejând condiţiile de vieţuire. În urma roirii milenare, evoluţia carpatică s-a extins asupra întregului continent european, formând limba primară a Europei. Limba protoromână a deservit limba sanscrită, latină şi dacă. De aici apare şi teoria latinităţii şi a romanităţii. Cu argumente în mână, istoricii onești au demonstrat că dacii nu puteau fi romanizați în 160 de ani, iar romanizarea este o invenție politică. …„Romanizarea” a apărut mai târziu. Peste o mie de ani…Romanizarea dacilor se înscrie doar ca o ficţiune comodă infiltrată în mentalitatea noastră; limba latină este o fiică a Carpaţilor, soră dreaptă cu limba dacilor; răspândirea limbilor istorice ţine nu din Asia Mică şi Extremă, nu de la şumerieni, ci din regiunea balcano-carpatică… Acestea au fost unele repere pe care s-a axat prelegerea lui Vlad Ciubucciu, el fiind şi autorul care a elaborat ad-hoc arborele genealogic al Limbii Române cu vechime de peste 10 mii de ani. În afirmaţiile sale s-a bazat pe o serie de lucrări ştinţifice, scrise de mai mulţi istorici din alte ţări – M. Gimbutas (Anglia), N. Săvescu (America), Jaw. Nehru (India), M. Merlini (Italia), H.  Haarmann (Germania), V. Georgiev (Bulgaria) care de rând cu mulţi istorici români susţin că Tăblițele de la Tărtăria, găsite recent pe teritoriul unei mănăstiri din România, reprezintă cea mai veche scriere din lume.

DSC00005În cadrul întâlnirii au fost prezentate unele din cărţile autorului – „Băiatul din Pusta geţilor”, „Taina numelui meu. Reflecţii palelingvistice” şi „Fraţii mei carpatici – indienii. Romii din Moldova”, donate cu sinceritate pentru cititorii filialei noastre.

Comentat de A. Moldovanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s