Istoria sărbătorii Limba noastră cea română


303989mareÎn fiecare an, capitala Republicii Moldova găzduieşte o serie de evenimente consacrate sărbătorii naţionale Limba noastră cea română, organizată sub patronajul Uniunii Scriitorilor, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Casa Limbii Române „Nichita Stănescu”, Primăria Municipiului Chişinău şi al altor instituţii administrative sau culturale. Toate aceste acțiuni de fapt reprezintă masca sărbătorească a luptei pentru limba română, acţiune declanşată în urmă cu peste 25 de ani. Pentru prima dată ideea de a marca o zi specială consacrată limbii române a luat naștere în Basarabia, atunci când denumirea oficială a acestui teritoriu se numea Republia Sovietică Socialistă Moldovenească și facea parte din imperiul sovietic. Deși în constituția fostei URSS se stipula dreptul despre păstrarea în toate drepturile și dezvoltarea limbii naționale în teritoriul dat, realitatea era cu totul alta. Rusificarea instituțiilor de stat, a societății civile în general a adus la o stare dezastruoasă a funcționării limbii române pe teritoriul RSSM. Situația dată a condiționat renașterea naționalismului în regiune.

Istoria limbii române în Basarabia este destul de impresionantă, tragică pe alocuri, îmbrăcată în haine străine și izgonită, nerecunoscută, readusă apoi și ridicată pe piedestal ca o regină de toți acei, cărora le aparține de drept. Dacă ar fi să reconstituim această istorie am menționa mai multe perioade, dar important ar fi să urmărim evoluția ei începând încă de la 1812. După o sută de ani de guvernare țaristă, spunea publicistul Zamfir Arbure în lucrarea sa ”Basarabia în secolul XIX”, populația băștinașă vorbea aceeași limbă, necătând la toate strădaniile autorităților, care prin orice mijloace încercau să o stârpească. În toate timpurile, de veghe au stat înaintații neamului din rândurile intelectualității și a nobilimii basarabene, care n-au permis ca limba română să dispară. Au existat tipăriturile românești venite din România, a existat presa, reviste și ziare literare în paginile cărora înflăcărații tribuni ca Alexis Nour, Constantin Sere, Alexe Mateevici ș.a. apărau  cu sfințenie unitatea limbii române. Până la urmă, toate acestea au culminat în secolul XX cu lupta împotriva tentativelor din perioada sovietică postbelică, scopul cărora era îndoctrinarea noii ideologii sovietice moldovenești, exprimată în plan național prin ”moldovenism”. Se încerca să se declare un fals drept o realitate – impunerea așa-zisei ”limbi moldovenești” ca limbă de stat. Începând cu a doua jumătate a anilor ’50 sau repus în drepturi clasicii literaturii române interziși în Basarabia. În 1965, la cel de-al treilea Congres al scriitorilor din Basarabia s-a pus problema revenirii la grafia latină.Perioada anilor 1985-1991, intrată în istorie ca ”perestroika” a facilitat condițiile pentru exprimarea deschisă a sentimentelor naționale și înfăptuirea reformelor, independent de guvernul central. Prin birourile scriitorilor basarabeni a început să se plămădească ideea limbii române ca limbă oficială în stat. La data de 6 iunie 1987 în sala mare a Uniunii Scriitorilor a fost semnat un apel privind revenirea la grafia latină. În susținerea acestui apel un rol decisiv l-a avut apariția articolului-manifest Veșmântul ființei noastre, scris de lingvistul Valentin Mândâcanu și publicat în 1988 în numărul patru al revistei literare Nistru. De aici s-a început adevărata luptă de eliberare națională, manifestațiile de stradă cuprinzând toată țara. Acțiunile de succes se datorau în primul rând scriitorilor, transformând Uniunea Scriitorilor într-un cartier general. Revista acestei instituții, Literatura șu Arta a devenit stindardul luptei pentru apărarea limbii române. Un alt sprijin real pentru scriitori a fost și prestigioasa publicație de la  Moscova Literaturnaia Gazeta, care găzduia articole tematice, ce zguduiau imperiul sovietic. Pentru limba română sau declanșat adevărate bătălii. Principalul succes al mișcării naționaliste între 1988 și 1989 a fost adoptarea la 31 august 1991 de către Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a limbii moldovenești ca limbpă oficială, iar în declarația de preambul unitatea lingvistică moldo-română și întoarcerea la alfabetul latin presovietic, fapt consfințit și prin Constituția Republicii Moldova la 27 iulie 1994. Discuții aprinse a generat articolul al 13-lea cu privire la limba de stat. Denumirea oficială a rămas totuşi limba moldovenească. Acest eveniment important a făcut ca Ziua de 31 august să fie declarată Zi Națională în Republica Moldova. Sărbătoarea a început să fie celebrată încă din 1990 sub numele de Limba noastră cea română sau Ziua Limbii Române. Perindarea partidelor politice la putere au provocat schimbări în denumirea sărbătorii. În 1994 partidul agrarian a schimbat-o în Limba noastră; în 2004 partidul comuniștilor a dorit să comaseze sărbătoarea cu Ziua Independenței dar n-au reușit; din 2007 Partidul liberal, cel puțin în localitatea Chișinău, a revenit la numele de Limba noastră cea rămână. În primii ani ai sărbătorii, devenise deja o frumoasă tradiție, ca în ziua de 31 August pe Aleea Clasicilor din Chișinău să fie dezvelit câte un nou bust din lista clasicilor literari, însă în 2001, comuniștii, venind la putere, au întrerupt acest obicei. În acest an s-a revenit la tradiţie şi pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din Chişinău a fost amplasat bustul marelui poet român Andrei Mureşanu, autorul poeziei „Deşteaptă-te române!”, versurile căruia, puse pe muzica lui Alexandru Cristea  au fost cântate ca imn naţional al Republicii Moldova între anii 1991-1994.

Sărbătoarea Limba noastră cea română este o biruință măreață pentru noi. La momeutul declarării ei au existat frustrări atât în interiorul țării, cât și în afara ei.  A exista o asemenea zi consacrată limbii vorbite este foarte important la momentul actual. Peste 30 mln. de români vorbesc această limbă, dintre care o bună parte se află peste hotarele României. O Zi a Limbii Române înseamnă sărbătoarea românilor de pretutindeni. Pentru toți vorbitorii de limbă română ea înseamnă o zi a unității naționale, o zi a neamului și a limbii vorbite. Diaspora românilor din toate țările sărbătorește în această zi, este un prilej de întâlniri și comunicări, omagieri și lansări de carte, expoziții despre vechile tradiții și obiceiuri populare. Ziua Liimbii Române se marchează la 31 august și în România. Propunerea legislativă a fost inițiată în 2011.

Referinţe:

http://www.trm.md/ro/social/bustul-poetului-andrei-muresanu-a-fost-inaugurat-la-chisinau/

A realizat A. Moldovanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s