Imn naţional – un simbol al identităţii


Limba noastră

Versuri: Alexei Mateevici

Muzică: Alexandru Cristea

Limba noastră

Limba noastră

   I

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
                II
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
               III
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
               IV
Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng și care-o cîntă
Pe la vatra lor țăranii.
               V
Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Imnul ca noţiune în general şi ca imn naţional în particular  are o istorie de consituire foarte îndelungată. Toate imnurile în esență pot fi clasificate după scopul lor în trei categorii distincte – imnuri sacre, imnuri artistice și imnuri politice. Din vremurile antice au ajuns până la noi lucrări poetice cu caracter epic-narativ, dintre care cele mai răspândite sunt imnurile homerice. Fiind cunoscut în poezia sacră a multor popoare, imnul își are originea în rugăciune. Primele imnuri creștine erau  niște cântări îndreptate către Dumnezeu. Cântându-se în stil strofic, versificat, imnul rămâne strâns legat de poezie și din acest motiv reprezintă una dintre cele mai vechi forme ale poeziei lirice. Numele acestei specii literare este de origine greacă – „himnos”, ce în traducere înseamnă cântec de biruinţă. Trecerea de la imnurile religioase la cele laice s-a produs în a doua jumătate a secolului XVIII, prima jumătate a secolului XIX, atunci când, datorită mişcărilor de eliberare naţională s-au născut majoritatea imnurilor naționale europene. În multiple cazuri mesajul lor comun a fost un imn al capetelor încoronate europene. În 1745 a apărut prima publicație integrală a imnului englez God save the King (Doamne, ocrotește-l pe rege), care a provocat multiple imitații în țările Europei, adică apariția mai multor creații imnice, în diferite variații literare, dar pe aceeași melodie. Însă apariția majorității imnurilor naționale se leagă de mișcările pentru independență – La Marseillaise (Franța), Mazurek Dabrowskiego (Polonia), Brabancone (Belgia), Imnul lui Garibaldi (Italia), Kde domov muj? ( Cehia), Gott erhalte Franz den Kaiser (Austro-Ungaria) ş.a. Trăsăturile caracteristice ce generează apariţia unui imn este faptul, că el nu se pregăteşte din timp, printr-o decizie, cu un text special scris, dar se utilizează texte deja existente, care se bucură de o circulație largă și au un efect mobilizator asupra maselor; unele din imnuri nu au deloc cuvinte, spre exemplu cel spaniol La Marcha Real. Altfel spus, Imnul Național este simbolul statului suveran şi poate fi definit ca piesă muzicală cu caracter solemn, de cele mai multe ori un cântec istoric consacrat, care are funcția de emblemă a unei națiuni, este intonat în împrejurări oficiale sau de sărbători naționale. Un Imn Naţional sau Imnul de Stat dovedeşte patriotismul faţă de identitatea poporului, față de ţară şi de trecutul său sau față de un mare eveniment din istoria ţării.

Douăzeci și patru de ani de la Declarația de Independență a Republicii Moldova. Simboluri Naționale. Imnul Național

Țara noastră, ca și oricare alt stat suveran de pe harta lumii are însemnele sale, prin care se definește entitatea națională. Ele sunt o mulțime, de natură vegetală, exprimate prin componentele florei și a faunei; naturală, exprimate prin monumente naturale sau creații materiale colective, prin embleme, drapele, creații literare, cântec ș.a. Din tot acest volum imens de însemne importanță primordială o au simbolurile naționale oficiale de stat. Acestea sunt Stema de StatDrapelul de Stat și Imnul de Stat ale Republicii Moldova. Fiecare din aceste categorii se împart în subcategorii. Stema de Stat se regăsește în centrul Drapelului țării – Tricolorul – simbolul oficial al Republicii Moldova, care evocă trecutul, prezentul şi viitorul statului, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului nostru, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii. Două mari evenimente, Ziua Independenței și Ziua Limbii Române reprezintă semnificația și identitatea națonală. Evoluția istorică a generat ideea că la sărbătorile oficiale să se intoneze un imn oficial. De către autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului aceste evenimente sunt marcate prin organizarea de programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului nostru, sub acordurile  muzicale ale Imnului Național.

Imnul Național românesc. Are de asemenea o istorie venită din vechime.  Aflăm din mărturiile lui Dimitrie Cantemir despre orchestrele de la curtea domnească, care au avut în repertoriul lor melodii de întâmpinare și înscăunare a domnitorilor. Aceste evenimente oficiale erau însoțite obligatoriu de muzică. În prima jumătate a secolului XIX teritoriile populate de români din Europa de Sud-Est cunoșteau un avânt puternic al mișcării de eliberare națională. Intensitatea patriotismului maselor era încurajată şi de suflul exorbitant european, cauzat de tendinţa spre idealurile de libertate a popoarelor. În Principatele Româneşti acest fenomen spiritual s-a resimţit printr-o creştere şi popularizare a cântecului patriotic cu caracter imnic, care a stimulat la rândul său răspândirea marșului instrumental și a imnului cu caracter patriotic național. În perioada Regulamentelor Organice crește de asemenea şi popularitatea imnurilor literare, cu sau fără melodie. Astfel Gheorghe Asachi este autorul a câtorva opere imnice: Anul nou al moldoromânilor 1830, Imnul moldovenilor la anul 1832 (ajuns să fie răspândit şi în calitate de foaie volantă în legătură cu noile reguli impuse de ordinea de atunci), Imnul moldovenilor la anul nou 1836. În presa anilor de atunci, printre care ”Albina românească” se menționa că mai multe lucrări scrise se intonau în stil imnic național, care stârneau un ecou plăcut în inimile moldovenilor din care s-au cunoscut înfocarea și simțirea naționalităței.

Imnul nostru moldovenesc are și o traiectorie în timp de douăzeci și patru de ani, de la momentul declarării la 27 august 1991 a independenței naționale. Cântecul Deşteaptă-te, Române, Imnul Național al României, a fost oficializat și ca Imn Naţional al tânărului stat Republica Moldova. Imnul dat a fost aprobat și în timpul scurtei existențe a Republicii Democratice Moldovenești (decembrie 1917-martie 1918). Starea de spirit revoluționară a românilor din stînga Prutului, prezentă în acele zile de faimă glorioasă din istoria de eliberare națională de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut își regăsește expresia în textul acestui cântec. Datorită versurilor sale incendiare poezia a atras toţi mai mulţi susţinători şi istoria  istoria ei a devenit tot mai intresantă. Poezia Un răsunet, cunoscută sub numele de Deşteaptă-te, Române!, reprezintă punctul forte în creaţia lui Andrei Mureşanu, poet și revoluționar român din Transilvania (1816-1863). Poezia a primit drept supratitlu, începutul de vers „Deşteaptă-te, române!”, devenind astfel Deşteaptă-te, Române! În varianta ei de Imn Naţional este de inspiraţie patriotică, cuprinde idei de redeşteptare, de chemare la o nouă viaţă, evocă patriotismul şi dragostea față de limbă. Poezia a fost adoptată ca imn al revoluţionarilor români de la 1848. Popularitatea pe care a avut-o melodia poeziei după revoluție a incitat interesul criticilor față de autorul ei, despre care până în prezent nu se poate  afirma cu certitudine numele lui, doar că există unele presupuneri despre cine de fapt ar fi creatorul partiturii muzicale date. Una, că ar fi însuși autorul textului Andrei Mureșanu și a doua, posibil mai aproape de adevăr, face trimitere la Anton Pann. Cunoscutul folclorist ar fi comandat discipolului său Gheorghe Ucenescu (cântăreț și dascăl român, profesor de muzică) să găsească o melodie potrivită pentru aceste versuri. După mai multe intonații a unor melodii populare pentru niște versuri din creația proprie, făcute de ucenic în fața profesorului său s-a convenit până la urmă să se aleagă melodia de la poezia lui  Grigore Alexandrescu Din sânul maicii mele (www.youtube.com/watch?v=W–34Jor8Gw). Din acest motiv se spune că Gh. Ucenescu este presupusul autor moral al melodiei Un răsunet, devenind peste ani imnul României.

Imnul de Stat reprezintă prin esența sa un imperativ social. Ideile textului Deșteaptă-te române sunt tributare concepţiei predominante a mijlocului de secol XIX şi aspiraţiile noastre nu se mai conformau aspiraţiilor din text. După doi ani în republică s-a pus problema de schimbare a imnului revoluționar în calitatea lui de imn naţional. A fost schimbat atât textul, cât şi melodia prin respectivul Limba noastră de Alexei Mateevici şi melodia compusă de Alexandru Cristea. De fapt, prin această schimbare, marcată de mari disensiuni politice, s-a dorit totuși să se pună accent pe importanța limbii de stat, care cu regret, ca și acum o sută de ani, de unii politicieni nu era/este numită cu numele ei de facto – limba română. Poezia lui A. Mateevici, poetul deşteptării naţionale şi al limbii materne, la momentul scrierii (după o sută de ani de dominație străină) şi citirii ei la Congresul Învăţătorilor din Basarabia din iulie 1917 exprima doleanța intelectualilor și a tinerilor basarabeni spre trecerea la alfabetul latin. Hotărârea referitor la schimbarea imnului a fost decretată prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr. 571-XIII și aprobată de deputații Parlamentului Republicii Moldova la 22 iulie 1995 (publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 45-46/555 din 17.08.1995). Din numărul total de 12 strofe a poeziei originale, pentru imn au fost reorganizate conform mesajelor textuale concrete 5 strofe (strofele 1, 2, 5, 8, 12), la fel, scrise a câte 4 versuri, după cum le-a conceput poetul. Autorul muzicii, compozitorul român Alexandru Cristea (1890-1942), fiind şi preot, şi dirijor de cor și profesor de muzică, a dus o activitate intensă la timpul respectiv pentru propășirea culturală a Basarabiei. Aranjamentului muzical a fost conceput de omul de creație Valentin Dânga (1951-2014), unul dintre cei mai productivi compozitori din Republica Moldova.

Prin contribuția autorilor Imnului, a poetului și a compozitorului, personalități remarcabile în cultura românească, cât și a aranjamentului muzical prin prestația deosebită a maestrului V. Dânga, această lucrare poate fi numită cu certitudine o creație notorie literar-muzicală cu o conotație profund simbolică și patriotică. La evenimentele oficiale, în toate școlile studiul cursurilor se începe cu intonarea Imnului Naţional, inclusiv în timpul ceremoniilor şcolare, sau cu diverse alte serbări ocazionale.

Resurse:

Vrabie, Gh. Simbolica. Simbolismul heraldic din Moldova, Chişinău, 2011

Simbolurile naționale ale Republicii Moldova, Chișinău, 2013

Resurse electronice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat_suveran

http://www.germania.mfa.md/simbolurile-statului/

https://www.youtube.com/watch?v=W–34Jor8Gw

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ucenescu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_noastr%C4%83

https://biblioart.wordpress.com/2010/10/04/lectie-de-patriotism-la-biblioteca-de-arte-%E2%80%9Ct-arghezi%E2%80%9D/

Consemnare: A. Moldovanu şi N. Ciorbă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s