Grai şi tradiţii ne-au unit


Grai si traditiiCartea „Grai şi tradiţii ne-au unit”, autor Vladimir Curbet a apărut în anul 2000 la Tipografia Centrală. Lucrarea este alcătuită din trei capitole, având 232 pagini. Întroducerea intitulată „Metafora unui destin” este semnată de scriitoarea Marcela Mardare, în şase pagini subsemnata ne vorbeşte despre viaţa şi activitatea maestrului Vladimir Curbet, naşterea (1930), anii de studii (1950-1952), despre munca în cadrul Colectivului artistic de dansuri şi fanfară de la casa de cultură din satul natal (1949-1953), întreaga creaţie în cadrul Ansamblului Naţional Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc”, lucrările semnate de V. Curbet – La vatra horelor, Promotori ai artei populare, Tot cu cântecul mă mîngîi, Aşa-i jocul pe la noi, La gura unei peşteri de comori ş.a.

Creaţia populară, sublinia Vladimir Curbet, are darul de a modela omul, de a-l transforma, de a-l înzestra cu înţelepciune, curaj, rezistenţă, de a-i trezi dragostea faţă de tot ce-i al nostru – limba, istoria, obiceiurile, tradiţiile. 

În capitolul I Prin grai şi tradiţii rămânem aceeaşiautorul ne reaminteşte încă odată că Grai şi tradiţii ne-au unit, arta populară a fost preţuită şi admirată în toate timpurile, timpul ne obligă să fim uniţi şi să muncim cinstit pentru prosperitatea şi înflorirea ţării. Un exemplu edificator al dăinuirii noastre naţionale îl constituie capodoperele Mioriţa, Meşterul Manole, ciclul Novăceştilor, Soarele şi Luna, Toma Alimoş şi alte valoroase creaţii ce indică existenţa milenară a neamului nostru, a artei şi culturii naţionale. Din istoria culturii naţionale un subcapitol al primului capitol autorul ne descrie arta şi cultura de la A. Russso, N. Iorga, Dosoftei, D. Cantemir, B.P. Hasdeu încoace. Autorul ne-a vorbit doar despre unele personalităţi ale culturii româneşti, care, prin operele lor, au demonstrat dragostea de ţară, de neam, de istorie, aplecându-se la acel veşnic izvor dătător de viaţă – creaţia populară orală. Destinul românilor basarabeni, Crâmpeie din spiritualitatea neamului, Interesul pentru cultura populară, Pe urmele clasicilor, Izvorule de unde curgi?, Ce facem, încotro mergem? sunt următoarele şase subcapitole ale primului capitol.

În cel de-al doilea capitol al volumului intitulat Reflecţii şi ecouri despre Vladimir Curbet avem subcapitolele Poezia dansului, semnatGrai si traditii autograf de scriitorul A. Lupan (18 octom. 1985) , Un mister, semnat de poetul naţional G. Vieru (19 sept. 1985), Fenomenul Vladimir Curbet, scriitorul şi criticul literar I. Ciocanu (12 dec. 1992), Destinul unui mare artist sau cumpenele lui Vladimir Curbet, semnat de scriitorul M. Cibotaru (1993), Rădăcinile noastre sunt sănătoase, tari şi alimentează cu cea mai dulce sevă – folclorul naţional, V. Ladaniuc (12 mer. 1994), Zestrea noastră fără seamăn – cântecul şi dansul, criticul literar T. Paladi (21 ian. 1995), Ceva ce n-a mai văzut Slatina (Judeţul Olt), V. Rusu (8 iun. 1996), Crezul unui mare artist dăruit slujirii poporului său, V. Ciurea (12 iun. 1996) toate aceste articole semnate de oameni de literatură şi cultură ne vorbesc despre personalitatea marcantă Vladimir Curbet, o figură proeminentă postbelică ale spaţiului dintre Nistru şi Prut, alături de M. Bieşu, N. Sulac, D. Blajinu ş.a., despre Ansamblul Academic „Joc” şi vastul program, despre turneele în lumea întreagă (Canada) „V. Curbet este sufletul colectivului, descoperitorul şi slefuitorul nestematelor coreografiei naţionale” – Acsion Quebec, (Franţa) „Folclorul moldovenesc apare pe scenă creat cu mult respect de V. Curbet, autor al unor opere coregrafice de o rară frumuseţe” – Lyon matin, (Grecia) „Joc-ul poate fi considerat cel mai valoros, virtuos şi prestigios colectiv de dansuri populare din Balcani, chiar şi din lume… Ştiţi cine sunt aceşti iluştri artişti, bine făcuţi trupeşte şi plini de viaţă? Ei sunt adevăraţii strănepoţi şi urmaşii vechilor traci şi romani, aceştea din urmă le-au dăruit şi limba, pe care o vorbesc astăzi!” – Athos, despre arta coregrafică care fără Hora fetelor sau fără Crăiţele, Mărunţica, Căluşarii, Răzăşeasca bazate pe datinile sau legendele noastre, dar recreate într-un mod artistic atât de original Curbetian.

Ultimul capitol, cel de-al treilea este intitulat Creaţia populară care începe cu mai multe poze Cobza din zugrăveala bisericii Voroneţ (cca 1550), Vladimir Curbet (1957), Grupul feminin al ansamblului „Joc” (1968), Tatiana şi Vladimir Curbet (1981), Secvenţe din concertele ansamblului „Joc”, Vladimir Curbet între doi mari coregrafi şi buni prieteni: Falvai Caroly (Ungaria) şi Metodi Kutev (Bulgaria), Turneu în Africa (1986), Familia Curbet în ajun de an nou (1999) etc urmate de Consideraţii despre folclor şi despre însemnătatea lui, Individual şi colectiv în creaţia populară, Doina – temelia de spirit a melosului nostru naţional (Doină, doină, glas de jele, / Tu îndulceşti zilele mele; / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsa să mor. / Cine-a zis doină, doină, / Rău l-a durut inima. / Cine-a zis daina, dainu / Rău l-a durut sufletul!), „Mioriţa”: din istoria textului şi melodiei, Hora, dans şi obicei milenar (Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română, / Să-nvârtim hora frăţiei / Pe pământul României! / Iarba rea din holde piară! / Piară duşmănia-n ţară! / Între noi să nu mai fie / Decât flori şi omenie), neamul românesc se poate mândri, pe bună dreptate, cu strămoşii săi care au dat lumii personalităţi remarcabile, printre ele se înscrie: medicul Esculap, istoricul Tucidide, artiştii Brigos sau Doidalses, grămăticul Dionisos Trax…, Dochia şi anul nou agrar: ritualuri şi poezie, Rusaliile sau Rosalia – serbare a renaşterii naturii, Tradiţii, obiceiuri şi datini de vară (Dimineaţa ne-am sculat / Pe obraz că ne-am spălat, / Secera în mână am luat / Şi la hold am alergat / Mândră holdă am secerat), Sânzienele (Pe raza de soare / Pe scursuri de mare / Ţese Leana, ţese / Din in şi mătase / Lui soare cămaşe / Vremea i-a venit de căsătorit), Jocul căluşarilor, Nunta moldovenească – un important şi complex ceremonial consacrat întemeierii familiei, iniţiată, de obicei, toamna. Manifestrăile folclorice legate de nuntă, precum menţiona Tiberiu Alexandru, „se deosebesc prin fast şi solemnitate” (Tiberiu Alexandru. Muzica populară românescă, Editura muzicală, Bucureşti, 1975, pag. 29). Nunta incluse pregătirile de nuntă, invitaţia la nuntă, nunta la mireasă, gătirea miresei (îmbrăcatul), „vama” sau „vulpea”, nunta la mire, masa mare, la îmbroboditul miresei. Penultimul subcapitol al capitolului al treilea este intitulat Lătarii, promotori ai cântecului popular se pare, au existat pe plaiurile româneşti de când lumea. Lăutarii, rapsozi ai cântecului popular, aveau pondere în viaţa fiecărui om în parte. Lăutarii, apar, mai întâi, în mediul rural, iar mai târziu în târguri şi oraşe. Ei participau la hora satului, la cumătrii, nunţi şi înmormântări, fiind nelipsiţi la manifestările cele mai de seamă din viaţa poporului, respectând şi păstrând anumite ritualuri, obiceiuri şi datini populare. Fără lăutari, precum mărturisesc bătrânii şi scrierile vechi, nu puteau fi interpretate jocurile rituale: Capra, Căluţul, Malanca, Chiraleisa, Irozii, Ursul, obiceiul focului, spectacolele de păpuşi, petrecerile din sat. Vom aminti aici pe cunoscuţii promotori ai cântecului popular de pe întreg areal românesc: Barbu Lăutaru (1775-1858), Nicolai Picu (1789-1864), Grigore Vindireu (1830-1888), Nicolai Paraschiv (1856-1918), Năstasă Ochialbi (1835-1906), Gheorghe Ochialbi (1870-1918), Cristache Ciolac (1870-1927), Costache Marin (1840-1911), Gheorghe Heraru (1853-1920) ş.a. În Susleni a activat timp de câteva decenii (1920-1960) o renumită orchestră populară, cunoscută mai ales în părţile Orheiului. Iată doar câteva nume de succes: Alexandru Curbet, Cozma Curbet, Gavril Curbet, Vasile Curbet, Vladimir Curbet, Gherasim Feraru, Andrei Roman, Iacob Leahu, Afanasie Cibotaru, care aveau un repertoriu foarte bogat şi variat. Şi ultimul capitol este JOC-ul – propagator al dansului, muzicii şi portului naţional se vorbeşte de cele cinci decenii a orchestrei de muzică populară a colectivului artistic muzical-coregrafic „Joc”, de rolul important în păstrarea şi popularizarea muzicii, a dansului, a portului naţional, a cântecului popular, a străvechilor obiceie şi a tradiţiilor populare. Ansamblul Naţionaş Academic de Stat „Joc” s-a impus ca un colectiv profesionist, care a propagat la toate etapele arta populară românească.

Cartea Grai şi tradiţii ne-au unit este o lucrare pe care am studiat- o cu interes. Maestrul Vladimir Curbet ne-a vorbit despre tradiţiile care ne-au unit, autor al mai multor volume monografice şi articole, V. Curbet abordează istoria culturii, destinul românilor, poezia dansului, cântecul şi dansul, Joc-ul propagator al dansului, muzicii şi portului naţional, promotorii cântecului popular, tradiţii, obiceiuri şi datini, nunta moldovenească şi nu în ultimul rând consideraţii despre folclor. Recomand această carte tuturor celor împătimiţi de graiul şi tradiţia românească, creaţia populară, muzica, dansul, etc.

Grai si traditii foto 1

 Grai si traditii foto                                                         Grai si traditii foto 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s