Mărturie pe vioară şi arcuş, Tudor Arghezi


Mărturie pe vioară şi arcuş                                                                      vioara

Sufletul mi-e un leagăn de păpuşi,

Un căluşel de leagăne-nvârtite

În valsul unei muzici pe şoptite.

Zăresc câte-o ureche şi-un obraz

Din scoicile-aşternute cu atlaz

Şi prinse una de-alta-n fuga lor

Cu lanţul câte unui mărţişor.

Călătorind vârtejul de scufiţe,

Le flutură perucile, şuviţe,

Şi ochii teferi, de safir rotund,

Clipesc din fugă şi se-ascund.

Caii de lemn, cât nişte cărăbuşi,

Sunt înhămaţi, părechi, între păpuşi.

Ar necheza-nvârtindu-se la lună,

Dar glasul şi gâtlejul nu le sună.

Un stol de fluturi de sulfină

De vântul scrânciobului se anină

Şi râd, în vântul ce le ia

Din geamul meu şi de subt lampa mea.

Nu tulbura cu nici o întrebare.

Tăcuta mea înseninare

Surâsul meu, la zodii şi la stele,

Ai înţeles că vine de la ele.

Din Opera poetică: [în 2 vol.] / Tudor Arghezi; cop.: V. Coroban. – Ch.: Cartier, 2005. – Vol. 2 – 2005. – 304 p.

tudor-arghezi-concurs-international

Astăzi, 14 iulie se împlinesc 48 de ani de la trecerea în  nefiinţă a marelui scriitor român Tudor ARGHEZI.

vezi: Expoziţia de grafică

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s