În 1982, Institutul Internaţional de Teatru, prin Comitetul Internaţional al Dansului, a decis ca în fiecare an, pe 29 aprilie, să fie sărbătorită Ziua Internaţională a Dansului. Respectiv şi în ţara noastră evoluiază evenimente de amploare pentru a marca această sărbătoare frumoasă. Important este să menţionăm, că aceste manifestaţii capătă un caracter de masă, sunt organizate festivaluri ale dansului, unele din ele cu caracter oficial internaţional cum este spre exemplu Festivalul “Hora de la Prut”, în care sunt prezentate mai multe genuri ale dansului de la noi şi din alte ţări.
Suntem un popor reprezentativ prin arta noastră specifică, dar şi datorită artei dansuluiu, are o perioadă lungă de existenţă şi a ajuns la noi încă din antichitate. Oamenii care au locuit în vechea Dacie istorică (astăzi o bună parte din teritoriul ţării noastre) şi se consideră a fi strămoşii noştri direcţi , sărbătoreau cu mare fast majoritatea datelor calendaristice, fenomenele naturale prin mişcări semnificative, ritmice, efectuate de mai mulţi participanţi. Acest fel de manifestaţie cuprinde un sistem întreg de credinţe şi obiceiuri populare, concretzate în muzică şi dans, susţinute de recitaluri (stigături, poezie, proză orală), influenţate din motologia legendelor, a evoluat ascendent în teatru popular. Astfel istoria dansului moldovenesc poartă substanţa originalităţii etnice. Pentru diferite perioade istorice sunt caracterisnice anumite gehuri ale dansului.
Din cele mai vechi timpuri viaţa cotidiană a poporului nostru a fost însoţită de dansurile de colectivitate, în care s-a reflectat cu o putere
deosebit de mare energia emoţională a moldovenilor. Dansul popular, venit din vechime are diverse forme de manifestare – “Hora”, “Moldoveneasca”, “Mărunţica”, “Hangul”, “Bătuta”, “Sîrba”, “Învârtita”, “Joc”, “Căluşul”, “Brîul”, “Coasa” etc. Sunt interpretate cu mult foc, vioiciune şi într-un mod cu totul special. Denumirile dansurilor vobesc de la sine. Despre dansul popular moldovenesc este menţionat şi în lucrarea D. Cantemir Descrierea Moldovei (1711) în care, descriind viaţa moldovenilor în strânsă legătură cu obiceiurle şi tradiţiile populare se referă în special şi la existenţa dansurilor populare, a doinelor, baladelor, a instrumentelor populare muzicale. Astăzi dansul popular moldovenesc are şi un simbol – Vladimir Curbet, (Artist al Poporului din URSS), conducătorul artistic al legendarului Ansamblu Academic Naţional de dansuri populare “Joc” înfiinţat în anul 1945. Dansul este sufletul unui popor, spune V. Curbet. În baza activităţii sale de peste 65 de ani, în baza studiului şi a cercetărilor folclorice minuţioase în teren maestrul Curbet este autorul a multor titluri de carte despre dansul popular moldovenesc.
Dansul popular moldovenesc se caracterizează print-o varietate interpretativă de la o zonă la alta. Minorităţile etno-culturale din ţară (18), deasemenea dezvoltă arta dansului în stilu-i caracteristic. La timpul său dansurile „Ruseasca”, „Bulgăreasca”, „Armeneasca”, „Țîgăneasca” au fost preluate de la bulgari, ruşi, armeni şi ţigani.
În perioada contemporană, precum e şi firesc, se dezvoltă şi se pactică diverse forme ale dansului – clasice, moderne şi de estradă, latine, sportive. În localităţile ţării sunt organizate şcoli, cluburi, cenacluri unde se studiază şi se practică arta dansului. Cel mai mare club de dansuri sportive din ţară, “Codreanca” a depăşit patru decenii de la înfiinţare. A fost înfiinţat în anul 1973, fondatorul şi directorul artistic al clubului este Petru Guzun. Codreanca, asemeni Joc-ului sunt cunoscuţi în multe locuri ale globului pământesc. Dansatorii acestui ansamblu au devenit de nenumărate ori campioni mondiali şi europeni şi au reuşit de fiecare dată să completeze lista succeselor şi a victoriilor clubului cu trofee de la prestigioasele turnee internaţionale.
Referinţe.
Cantemir D. Descrierea Moldovei, Chişinău, 1988
Curbet, V. Aşa-i jocul pe la noi, Chişinău, 1985
Curbet, V.La vatra jocului străbun, Chişinău, 2005
Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” 