De Ziua Profesională

Dulci amintiri din viaţa de bibliotecar

   Un deceniu de activitate în comunitatea bibliotecară nu înseamnă mult, însă suficient pentru a readuce la suprafaţă din ascunzişurile memoriei unele amintiri şi a le împărtăşi cu prietenii sau colegii de breaslă. Mai ştii, din aceste mici memorii poate să iasă şi ceva bun, pentru folosul unora dintre noi. Experienţa profesională, una de novice pentru mine, am început la Biblioteca Centrală în Departamentul Organizarea Colecţiilor (cunoscut de noi toţi ca “depozit” până la înfăptuirea reformelor de design şi al spaţiului de utilizare al cărţii şi internetului care-l avem astăzi) administrat de dna Valentina Dorofti. A fost o încercare serioasă, deoarece fondul impunător de carte îţi epuiza către sfârşitul unei zile de muncă toate eforturile. Erau necesare cunoştinţe respective şi un set întreg de abilităţi practice pentru a deservi acest fond. Testul a durat cam o jumătate de an, vreme în care am reuşit să mă adaptez, să cunosc cărţile şi repartizarea lor conform principiului de clasificare, să îndeplinesc solicitările cititorilor şi angajamentele puse în faţa echipei. Am avut momente şi vesele şi mai puţin vesele, nu reuşeam din prima să mă orientez în acel spaţiu cu multe coridoare şi odăi, cu podeaua pe alocuri lipsă şi, de râsul găinilor, de la început nu nimeream ieşirea, pe unde trebuia să ies şi să plec spre casă. Dar cel mai esenţial lucru au fost pentru mine cărţile, care îmi dădeau mare bătaie de cap şi mă minunam de colegile mele, care cu uşurinţă le aranjau la locul cuvenit. Am mai avut şi altele – îmi era frică de subsolul unde trebuia să cobor pentru a găsi ziarele solicitate, sau cîte odată vremea rea de afară mă surprindea între rafturile înalte de cărţi şi se mai stingea atunci şi lumina. Aceste mici amănunte erau nimic în comparaţie cu computerul, care la o simplă atingere a cablurilor dispărea totul de pe ecran. Mă cam genam de el (ca să nu zic altfel) şi asta le dădea motiv de glume fetelor, care la fiecare difecţiune îşi aruncau privirile în direcţia mea. De aceea mi se formase un reflex de teamă faţă de el. Nu regret însă nici o clipă din acea perioadă, căci am avut posibilitatea să învăţ lucruri importante din profesia de bibliotecar în acele împrejurări. Lucrul adevărat însă a urmat după acele luni, atunci când s-au început reformele esenţiale – întroducerea în bazele de date (în sistemul electronic Metro) a biblioecii toate cărţile or asta era imposibil fără o mişcare a fondului în genere. Şi poate nu mai făceam mare lucru, dar cert pentru mine a fost că am avut parte de o schimbare, aruncasem fără mari străduinţe 11 kg din  greutatea fizică a corpului, lucru, pe care acum nu ştiu dacă l-aş mai face, chiar şi cu preţul a mari sforţări.  După care a venit şi barcodarea, apoi aplicarea cip-urilor. Acele transformări m-au făcut să înţeleg şi m-au făcut conştientă de felul, cât de complexă şi de variată este profesia noastră. M-am format profesional nu din instituţii specializate, ci din experienţă, alături de profesionişti. Pe această cale ţin să-i mulţumesc mult d. Galina Neamţu, bibliotecar de-o viaţă, care, atât cât i-a permis timpul, posibilitatea şi răbdarea mi-a fost alături. Iar seara, la telefon, din insistenţa mea, discuţiile şi întrebările mele mai continuau.

Aşa se întâmplă, că la un moment oportun fiecare din noi trebuie să-şi întocmească un nou plan de acţiuni şi să ee alte decizii. Pentru mine momentul dat s-a ivit odată cu noile condiţii de lucru la filiala de Arte, în cadrul căriea mi-am continuat dezvoltarea experienţei profesionale. Aici am depus mult suflet în realizarea obiectivelor principale şi a acelora care mi le asumam, dar ca şi în primul caz, a venit timpul să fac faţă şi de această dată altor provocări, în dependenţă de necesitatea imperioasă a strategiei bibliotecare. A fost dificil, a fost uşor? Răspunsul se conţine în faptul evident, că încă mai continui să muncesc cu aceeaşi îndrăzneală, că încă mai continui să învăţ, că nu m-am lăsat dusă de val, dar am rămas aici şi acum să-mi împărtăşesc din ce am adunat, în speranţa, că poate cineva va avea nevoie de ceea ce fac eu alături de bunii mei colegi. Şi aş vrea să spun la toată lumea, că în bibliotecile noastre bibliotecarii fac lucruri extraordinar de frumoase, care uneori nu-şi au preţ. Acum, că tehnologiile moderne ne copleşesc, noi bibliotecarii, avem posibilitatea să fim văzuţi şi auziţi departe de hotarele Moldovioarei noastre, acolo, unde conaţionalii noştri, împrăştiaţi prin multe colţuri ale lumii, au nevoie de noi, de cuvântul nostru şi de zâmbetul nostru.

Clipe de mari emoţii pozitive mai peristă în amintire de la frumoasele şi interesantele evenimente, organizate de bibliotecă pentru întreaga comunitate, dar şi cu o conotaţie largă în exterior. Aş numi unele din ele, pentru mine poate cele mai reprezentative, care m-au marcat şi au avut un impact deosebit, pentru că am luat beneficii atât personale, cât şi profesionale. În memorie îmi apar pe rând expoziţia minunată “Biblioteca în devenire”, consacrată evenimentului de 135 de ani ai BM “B.P. Hasdeu”, expoziţia jubiliară a Chişinăului în legătură cu 575 de ani de la naştere, expoziţia “Biblioteca inovativă” de la Centrul Internaţional de Expoziţii MOLDEXPO, Eurorefenţialul competenţelor europene, Programul Novateca, nemai aducând în discuţie valoroasele lansări de carte şi întâlnire cu personalităţile notorii, importanţa cărora este incontestabilă.

A scris Anastasia Moldovanu de la Filiala de Arte “Tudor Arghezi”, în speranţa că acest gest de început va avea continuitate

Advertisement