Vicoveanca Sofia, interpretă de muzică populară


Cântecul meu la Chişinău începe…

   Fratele-Sofiei-Vicoveanca--gasit-mort-in-casaSofia Vicoveanca (Sofia Micu), una din cele mai îndrăgite interprete de muzică populară. Născută la 23 septembrie 1941 în satul Toporăuţi,  Cernăuţi. A absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată în anul 1959 ca solistă de muzică populară în Ansamblul de  Cîntece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În anul 1965 interpreta lansează primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de  muzică populara în Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor”. A lansat peste 32 de discuri şi CD-uri. Colaborează din 1988 cu orchestra „Lăutarii”  dirijată de Nicolae Botgros, susţinînd peste 100 de spectacole în Moldova şi România. A fost protagonista filmelor „Ciprian Porumbescu”,  1973, „Oraşul văzut de sus”, 1975, „Vînătoarea de lupi”, 1980, în spectacolul „Baltagul”, prezentat şi la Chişinău, 1990. A întreprins zeci de  turnee în străinătate. A semnat cartea de versuri şi desene „Dureri ascunse”.

Numele de scenă, „Vicoveanca”, i l-a ales directorul  ansamblului artistic, după numele satului unde a copilărit. Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu. Într-un  interviu Sofia Vicoveanca mărturiseşte, că în fiecare cîntec depui suflet, indiferent de genul cîntecului. Noi cei care ne-am aplecat inimile spre artă, suntem născuţi cu o nelinişte. Ne frămîntă mereu, fiind mistuiţi de dorinţa de a face ceva nou. Şi atunci, această trecere de la un gen la altul nici nu este sesizabilă. În repertoriul meu există dorul de grai, de baştină, dragoste de oameni dragi, de copilărie, mereu mă strădui să-l împrospătez. Datorită strădaniilor lui Nicolae Botgros şi Mihail Murzac am reuşit să-mi materializez visul meu – să dărui  cîntecele mele publicului drag. Cîntecul meu începe în 1988, la Chişinău. Port mai mult de 30 ani de cîntec – o viaţă de om, cu multe întîmplări, şi bune şi rele, căci aşa este menirea artistului – să le treacă în suflet pe toate. Se întîmplă să-ţi rîdă inima de bucuria unui eveniment deosebit, dar să plîngi într-o doină sau într-o baladă şi invers – să-ţi fie sufletul măcinat de durere, dar să cînţi o melodie de joc. Or, artistul trebuie să păşească îndrăzneţ peste stările sufleteşti. E o mare artă care se învaţă cu trecerea timpului. Am muncit enorm şi mă bucur de popularitate din partea publicului.

Ca recunoştere a activităţii sale artistice Sofia Vicoveanca a fost decorată cu mai multe disticţii de stat:

Cetățean de Onoare al localităților Suceava, Rădăuți, Siret, Pojorata, Ciocănești și Vicov (jud. Suceava);

Meritul cultural;

Medalia „Tudor Vladimirescu”;

Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali.

Surse:

1. Caciuc, Anatol. Dimensiunea clipei: Interviuri cu interpreţi de muzică populară şi uşoară din Republica Moldova şi România. Ch. : Pontos, 2006. – 216 p.

Informaţia selectată de şef oficiu împrumut Angela Olărescu.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s