Urmele frumoase ale lui Iulian Filip


DSC00101

Ca de obicei, la aşa întâlniri copiii se manifestă deschişi, sunt dispuşi spre dialog. A fost interesant. Copiii s-au arătat interesaţi, aşteptând cu nerăbdare întâlnirea pe viu. În grădiniţe şi în clasele primare renumitele „plăcinţele cu mărar” circulă frecvent. Şi la întâlnire cu poetul au venit cu plăcinţele, dar au fost atât de irezistibile, încât n-au mai ajuns la destinaţie. Au venit să vorbească despre noua carte a scriitorului „Urmele mele frumoase”. Sigur, copiii au venit pregătiţi, au spus poezii din carte, au numit-o pe cea preferată, au cântat cântece (din cele 66 la număr), au înscenat şi câteva piese din cele lecturate. Au fost destul de receptivi şi sensibili, au menţionat la cît de bine este îngrijită şi oformată cartea, culorile vii şi desenele haioase. Întâlnirea a avut momente vesele, dar şi serioase, atunci când copiii, puşi în faţa unor dileme provocate de întrebările şi răspunsurile capcană ale lui Iu. Filip, trebuiau să-şi spună părererea personală. Din conversaţia întreţinută, la prima vedere naivă şi nevinovată se surprind multe idei, astfel că elevii au înţeles sensul cuvintelor vocaţie şi talent, aptitudini şi calităţi, valoarea personală, ce presupune munca de scriitor, dar cel mai important, au fost ghidaţi spre dragostea faţă de tot ce are mai scump omul – limbă, casă, baştină, părinţi. Unele întrebări care au urmat am încercat să le facem auzite şi pentru cititopii paginii noastre:

–          de ce dacă aţi terminat studiile la specialitatea de fizică şi matematică sunteţi scriitor?(la vârstă mică nu pricepi, una e să ai aptitudini şi alta e să ai vocaţie)

–          la ce vârstă aţi scris prima poezie? (când aveam comenzi, în clasele primare)

–          o aventură din viaţa de la şcoală? (colţunaşii număraţi, care di triunghiuri sau transformat în cercuri cu dinţi)

–          când a apărut prima carte scrisă ?

–          de unde căpătaţi inspiraţie? (şi un ţânţar poate să te inspire)

–          istorii hazlii din copilărie? (eram, la indicaţia părinţilor, directorul „combinatului patruped de lapte”)

–          cum devii scriitor? (cu talentul acesta te naşti, le-am încercat pe toate, după care mi-am dat seama ce pasiune adevărată am)

–          cine v-a îndrumat şi ce factori v-au determinat pe această cale? (cenaclul literar din şcoala din s. Sofia)

–          primul cântec pe care l-aţi compus? („Dor de primăvară”)

–          câte cărţi aţi scris? (vre-o 67; am făcut grafică la 34 de cărţi)

–          cum citiţi cărţile? (o carte bună este atunci când găseşti şi cunoşti momente reale din viaţa ta; cartea te ajută să te orientezi în lumea ce te înconjoară)

–          când V-aţi îndrăgostit prima dată şi de cine? (când eram director la Combinatul patruped de lapte, de fata unei familii de nemţi, aveam grijă de vaca ei; a doua oară m-am îndrăgostit în clasa a doua de o studentă practicantă la noi în şcoală)

–          care carte, din acelea pe care le-aţi scris, Vă place cel mai mult? ( de „Plăcinţele cu mărar”).

În încheere amintim, că Iulian Filip este oaspetele bibliotecii în repetate rânduri. A venit cu lucruri frumoase, cu cărţi noi şi picturi originale. Urmele frumoase ale lui Iulian Filip sunt peste tot în bibliotecile noastre.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s