Miracolul Învierii


   V-aţi pus întrebarea, cât de modern este în prezent acest personaj biblic numit în popor „Toma Necredinciosul”? De ce calendarul, la o săptămână  după revoluţionara Înviere, îi consacră special o Duminică? Doar el e acel care n-a crezut că iisus a înviat, n-a crezut până nu a găsit dovezi – urmele de cuie, bătute în trupul Mântuitorului… Şi doar atunci a crezut că hristos a Înviat. Deci, Toma cercetează spre a crede, şi numai după aceasta se converteşte. El rămâne liber în iubirea sa de Iisus. Să fie acest gest un model creştin al omului de ştiinţă modern? Toma doar nu s-a mulţumit numai cu lumina revelaţiei. El adaugă luminii lumina cunoaşterii sale nemijlocite. El dăruie altruist această lumină pentru mântuirea tuturor. oua   Spre deosebire de Iuda, care a trădat, iar lumea îşi trăieşte ruşinată rătăcirea. Şi Apostolul Petru renegase de treo ori, dar iese din mreaja temerilor după ce afla-se de miracolul Învierii. Soarta trădătorului şi vânzătorului de aproapele întotdeauna împărtăşeşte nefericirea trădătorului. Uitaţi-vă atent în jur, nu vi se pare că personaje asemănătaore îşi fac mendrele şi în breasla noastră, prin „mărturii” justiţiare palpabile, prin intervenţia peste fire a politicului în orânduiala noastră vânătorească? Învierea Domnului, Paştele, ca scenariu ritual de înnoire anuală a Lumii, în primul rând a Omului, prin moartea şi renaşterea Mântuitorului iisus se încadrează modelului preistoric de renaştere simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinităţii substituită de o efigie. Acea disociere de creştini – Naşterea Domnului la solstiţiul de iarnă (Crăciunul), moartea la echinocţiul de primăvară şi în raport cu faza Lunii Pline, jertfa Domnului Iisus pe Golgota, substituită prin animale şi păsări etc., este reactualizată anual de credincioşi. Derutaţi în cele trei zile de haos după răstignire, oamenii aşteaptă purificarea din Săptămâna Luminată, dornici de armonie şi echilibru. Se deschis mormintele şi cerurile, ard comorile, animalele vorbesc la oră anumită, spre norocul unor oameni, soarele revine din întuneric… Veniţi de luaţi Lumină, strângeţi-vă braţele, îmbrăţişaţi-vă! Prin atingere iubirea ni se împlineşte. Omul ca persoană fizică are nevoie de toată simţirea sa, iar duhul de toată credinţa. Într-o lume modernă, în care sacrul pare mai sărăcuţ, adevărul credinţei, al Luminii este o dovadă că modelul uman nu se poate lipsi de Cartea Cărţilor.

Dr. Tudor COLAC

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s