Actorul Mihai Volontir, alias Budulai


Mihai Volontir

Mihai Volontir

La 9 martie actorul Mihai Volontir, actor de teatru şI film a împlinit 80 de ani. În prezent, ca şi acum 57 de ani, este actor la Teatrul Naţional „V. Alecsandri” din oraşul Bălţi.  Are o carieră profesională bogată, a realizat peste 120 de roluri în teatru şi 40 de roluri în film.  S-a produs cu succes în diverse studiouri de filmare din spaţiul ex-sovietic şi din alte ţări:  Spania, Polonia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Argentina.  A colaborat cu regizori cunoscuţi ai cinematografiei naţionale ca Boris Harcenco, Gheorghe Vodă, Emil Loteanu ş.a.  S-a manifestat şi în calitate de regizor, montând mai multe spectacole pe scena teatrului bălţean. Deţine premiul de stat al RSSM (1976), premiul de Stat al Federaţiei Ruse „Fraţii Vasiliev” (1980), din 1984 este Artist al Poporului. Este unul dintre primii cavaleri al Ordinului Republicii. În anul 2000,  Mihai Volontir a fost desemnat ca cel mai bun actor al secolului XX din cinematografia moldovenească.

Pe Mihai Volontir îl considerăm ca unul dintre marii noştri artişti. Dedicându-şi întreaga sa viaţă teatrului, actorul nu şi-a schimbat acest credo nici acum, cînd se află într-o situaţie confuză din cauza sănătăţii precare; el rămâne acelaşi om fidel al scenei. Pe 28 martie, anul curent, la Palatul Naţional „Nicolae Sulac” din Chişinău va avea loc un spectacol aniversar cu genericul „Păzeşte-mă, frunză de nuc”, care îl va avea drept protagonist pe maestrul Mihai Volontir. Spectacolul va oglindi cele mai importante etape ale creaţiei şi activităţii scenice a actorului.

Jurnalistul Nicolae Roibu a realizat mai multe interviuri cu M. Volontir, ultimul din acestea fiind la jubileul de 75 de ani ai maestrului.

–         Ce faceţi acum, maestre?

–         Ce să fac? Trăiesc.

–         Cum trăiţi?

–         Îmi joc rolurile. Mai montez cîte un spectacol, producându-mă, astfel, şi în calitate de regizor.

–         Aşteptaţi pe cineva astăzi, de la Chişinău, am în vedere?

–         Nu ştiu, s-ar putea să vină mai mulţi, dar personal n-am invitat pe nimeni

……………

–         Dar la filmări mai sunteţi invitat, participaţi?

–         Ia spune-mi tu, cînd m-ai văzut ultima dată pe micul ecran?

–         Nici nu mai ţin minte

–         Acum face cine vrea filme. Dacă ai bani, fă şi tu un film şi să mă iei şi pe mine. Îmi dai vre-o 30 mii euro pe zi şi vin la filmare.

–         Atât de puţin?

–         Dar cât ai dori?

–         Pe la Chişinău când mai treceţi?

–         Am fost. De două ori, în anul curent.

–         Cum veţi marca jubileul de astăzi?

–         Nu m-am pregătit în niciun fel. De altfel, nici odată nu mi-am sărbătorit ziua de naştete.

………….

–         Cum credeţi, se va schimba vreodată ceva în viaţa culturală, cea social-politică?

–         Ar trebui să se schimbe ceva, şi, înainte de toate, în cultură, în artă.

–         De la Ministerul Culturii vine cineva în capitala nordului?

–         Dar cine să vină? Acolo nu e nici un critic de teatru. Uniunea Criticilor de Teatru a dispărut, pe toţi i-au alungat, nu ştiu ce fac ei. Dar avem spectacole. Este o revistă la Uniunea Teatrală din Moldova. Pentru ea Teatrul din Bălţi nici nu există. Nu-l văd nicăieri. Despre Teatrul din Bălţi nimeni nu pomeneşte un cuvânt…

–         Ce aţi mai montat în ultimii ani?

–         Am vre-o zece spectacole montate, în ultimele două figurez doar ca regizor. Sănătatea nu-mi permite să joc în scenă…

–         Spunea-ţi într-un inteviu anterior că toată lumea vă numeşte Budulai. Astăzi cum vă numesc admiratorii?

–         Pentru mine este o onoare să port numele eroilor mei. Cândva eram numit Ion Nebunul („Năpasta” de I.L.Caragiale), prin anii ’70 – Mihai Cantemir (după rolul omonim din filmul „Dimitrie Cantemir”), acum -Budulai. Puţini actopri au un asemenea privilegiu. Îi cunosc doar pe doi – pe marele actor român Gheorghe Vasiliu, care a purtat până la moarte numele de Gheorghe Vasiliu-Berlic, şi pe Veceaslav Tihonov, alias Ştirliţ.

–         Credeţi într-o schimbare de mentalitate a moldovenilor?

–         Eu aş zice altfel: Dă, Doamne, mintea moldoveanului cea de pe urmă!…

S-au scurs exact cinci ani de la acest interviu. S-a schimbat ceva în viaţa ţării, în viaţa noastră, în viaţa actorului Mi hai Volontir? O ştim bine, cu toţii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s