Sculptorul Alexandru Plămădeală – 125 ani de la naştere


Alexandru Plămădeală

Alexandru Plămădeală

Alexandru Plămădeală este considerat cel mai important sculptor basarabean din secolul XX. În curând se vor împlini 125 de ani de la naştere. S-a născut în octombrie 1988 într-o familie de intelectuali (preoţi) în satul Buiucani judeţul Chişinău. În timpul studiilor sale la Seminarul Teologic din Chişinău a avut colegi pe A. Mateevici, I. Inculeţ, D. Ciugureanu, Al. Cristea, personalităţi marcante din istoria naţională. Concomitent cu aceste studii mai făcea şi cursuri de artă la Şcoala de desen, condusă de cunoscutul pictor Vladimir Ocuşco. Asimilând primele cunoştinţe şi noţiuni despre artă, făcând cunoştinţă cu creaţiile diferitor artişti plastici, tânărul îşi propune să se consacre artei. În acest scop absolvă Şcoala Superioară de Pictură de la Moskova, între timp anajându-se şi la diverse ateliere, îndeplinind diferite lucrări legate de artă. După absolvirea prestigioasei şcoli, A. Plămădeală pleacă în oraşul Sankt-Peterburg, unde se angajează în calitate de gravor de medalii la Monetrăria statului timp de doi ani (1916-1918), după care revine la Chişinău. Aici este numit director al Şcolii Comunale de Desen, pe care o transformă ulterior în Şcoala de Arte Plastice (actualmente Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”). Astfel, la Chişinău este creată a treia, după Bucureşti şi Iaşi, Şcoală de Belle Arte din România. Va deţine funcţia până în 1940, concomitent fiind şi profesor de sculptură, desen şi modelaj. Pentru a face cunoştinţă cu sistemul de învăţământ artistic din Europa şi cu arta europeană va întreprinde mai multe vizite de documentare în Austria, Italia, Germania, Turcia, în mai multe oraşe mari ale Europei. Fiind înzestrat cu mare har, dar şi cu o capacitate enormă de muncă, a practicat şi a lucrat în toate genurile artei (portret, nud, compoziţie de gen, plastică mică, bust funerar, sculptură monumentală). A contribuit la apariţia fenomenului plasticii sculpturale în Moldova. Lucrările executate de maestru reprezintă şi cartea de vizită în domeniul artei plastice moldoveneşti. Lucrarea de debut o considera bustul din gips al scriitorului rus N.V. Gogol realizat în 1909. Primele lucrări sunt expuse în timpul studenţiei şi fiind în ultimul an a prezentat la expoziţia Societăţii moscovite de arte frumoase două lucrări Portretul doamnei N şi Cap de copil (1916). Studiind la şcoala rusească şi având multe tangenţe cu această cultură, evident, creaţia maestrului s-a aflat mai întâi sub influienţa artei ruseşti. Mai târziu el este absorbit de influenţa şcolii româneşti şi a celei europene. Lucrează în diferite materiale: lemn, gips, fildeş, marmură, bronz  În prima fază a activităţii sale crează lucrări importante, ca Portret de femee, miniatură în marmură (1918), Disperarea (1921, gips), Muncitorul (1922, gips), Figură de băiat (1924, gips), Torso (1924, gips), Portretul soţiei (1927, lemn), Mulsul oilor (1928, lemn), Stânca (1929, gips), Tors (1937) ş.a. Execută mai multe portrete în lemn şi fildeş, precum şi busturile unor personalităţi din cultura şi literatura română: Portretul poetului Ion Minulescu (1931, fildeş), Portretul cântăreţei Lidia Lipkovski şi al pictorului I. Teodorescu-Sion (19323), Nud de femee (1932, lemn), bustul publicistului E. Gavriliţă, al poetului A. Mateevici, al pictoriţei Tufescu (toate în 1934), busturile de bronz ale clasicilor literaturii române A. Donici (1935), B. P. Haşdeu (1936), bustul lui Toma Ciorbă (1938) ş.a. O etapă importantă a creaţiei sale a constituit-o realizarea monumentului lui Ştefan cel Mare. Pentru a executa schiţele autorul a făcut studii aprofundate în arhivele şi bibliotecile din Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, a consultat frescele multor biserici şi mănăstiri. Lucrările au fost începute în 1925 şi continuate pe parcursul a trei ani. În 1928 monumentul a fost instalat în Grădina Publică din Chişinău. Această lucrare este considerată apogeul creaţiei sale şi datorită ei sculptorul este considerat pe bună dreptate „autor al unei capodopere şi al mai multor lucrări celebre”. A realizat şi alte monumente, dar care nu s-au păstrat (monumentul regelui Ferdinant, monumentul mareşalului Antonescu de la Ismail şi cel al lui I. G. Duca de la Tighina, monumentul fondatorului Şcolii Agricole din Saharna şi al fondatorului Şcolii Agricole din Cucuruzeni etc.). Maestrul a fost preocupat în deosebi de desen, lăsând după sine o colecţie valoroasă de lucrări grafice şi de şevalet, care îi pun în evidenţă valenţele sale de artist complex. A fost pe drept cuvânt întemeetorul artei plastice în Moldova, s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi educaţiei artistice a tinerei generaţii, a contribuit substanţial la formarea unei pleiade de profesionişti, artişti plastici, discipoli ca Claudia Cobizeva, Vladimir Dobroşinschi, Leonid Fitov, Lev Averbuh ş.a. Lucrările lui Al. Plămădeală, fiind expuse în cadrul diverselor expoziţii regionale şi naţionale au fost un motiv serios pentru a i se acorda mai multe premii. A participat activ la saloanele de pictură, sculptură, desen, gravură, artă decorativă şi fotografică organizate până în 1940 de Societatea de Arte Plastice din Basarabia. Tot în această perioadă a participat la majoritatea ediţiilor Saloanelor Oficiale de la Bucureşti, obţinând Premiul Ministerului Culturii şi Artelor la prima ediţie a Salonului (1924, pentru Torso) şi Premiul Mare al Ministerului Culturii şi Artelor, la ediţia a XV-a (1938, pentru sculptura Tors). În 1923 a fost distins cu Ordinul Steaua României în gradul de Ofiţer, iar în 1927 cu Ordinul Coroana României în gradul de ofiţer. S-a stins din viaţă la 15 iunie 1940 la vârsta de 51 de ani. La mormântul său din Cimitirul Ortodox Central de pe strada Armenească a fost instalat monumentul funerar cu un relief în bronz executat de discipola sa Claudia Cobizeva. După evenimentele din 1940 colecţia Pinacotecii din Chişinău a dispărut, o parte din lucrările sculptorului au fost distruse sau deteriorate şi doar foarte puţine lucrări au fost păstrate, graţie eforturilor soţiei sale Olga Plămădeală. Astfel, Alexandru Plămădeală, recunoscut ca cel mai important plastician basarabean al secolului trecut, a ajuns să fie considerat şi ca sculptorul cu cele mai multe lucrări dispărute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s