În memoria actriţei Eugenia Todoraşcu


Eugenia Todorascu

Eugenia Todorascu

În ziua de 11 septembrie biblioteca a realizat o activitate în amintirea actriţei Eugenia Todiraşcu, născută în această zi, împreună cu oaspeţii dintotdeauna a instituţiei noastre – maeştrii în arte: Grigore Rusu,  actor, regizor, profesor universitar, Iurii Harmelin, directorul Liceului Teatral şi conducătorul artistic al Teatrul Dramatic de Stat al Tineretului „S Ulicy Roz”, actorul Vsevolod Gavrilov, actriţa Raisa Eni, prozatorul, eseistul şi publicistul Pavel Pelin. A fost o întâlnire de suflet, un dialog de comunicare între aceşti actori de decenii şi tânăra generaţie, elevii de la Colegiul Politehnic, proaspeţi nou-veniţi din localităţile ţării. Conversaţia întreţinută prin intermediul d. P.Zavtoni, artistă a poporului, a făcut să intrige interesul tinerilor, deoarece au aflat  (poate pentru prima dată) pagini din istoria teatrală naţională, constituiă pas cu pas de marii şi dragii noştri actori, regizori, dramaturgi. O contribuţie valoroasă în istoria teatrului a avut-o şi protagonista activităţii date actriţa Eugenia Todoraşcu, artistă a poporului, cavaler al „Ordinului Republicii”, laureată a Premiului Naţional, profesoară.

Pe cât de talentată, pe atât de extraordinară a fost ca om – astfel au caracterizat-o vorbitorii, colegii de breaslă a d. Eugenia. 

DSC08697

E. Tudoraşcu s-a născut în 1936, în satul Glinaia, raionul Tiraspol. A absolvit la început Colegiul de construcţii dinElevii Colegiului Politehnic Bahcisari (Crimeea) lucrând în acest domeniu, dar îndrăgostită şi pasionată fiind de actorie, muncitoare (uneori până la istovire) şi-a schimbat vectorul de activitate, urmând Şcoala Teatrală „Boris Şciukin” din Moskova. Fiind de origine ucraineană nu cunoştea limba română şi la începitul carierei sale artistice a avut dificultăţi.  Problema lingvistică a depăşit-o cu brio într-un timp relativ scurt. Acest fapt i-a permis actriţei să-şi onoreze roluri în egală măsură în limbile română şi rusă pe scenela teatrelor noastre, învrednicindu-se de aprecieri pozitive din partea criticii teatrele moscovite: Èta aktrisa možet vse! Aceasta s-a întâmplat mai ales după ce actriţa a jucat rolul Odochiei în limba rusă în spectacolul montat de Veniamin Apostol după piesa lui Ion Druţă „Mârţoaga cu clopoţel” (i se mai spune şi „Cervus Devinus”) în limba rusă („Ryžaâ kobyla s kolokol΄čikom”). A jucat pe scenele teatrelor „Luceafărul” (1960-1987), „Cehov” (1987-1993),  Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” (1994-2003), iar în ultimul timp a activat în calitate de pedagog la Teatrul Dramatic de Stat al Tineretului „S Ulicy Roz”. Cea mai fructuoasă şi îndelungată perioadă (27 de ani) din cariera sa artistică actriţa şi-a dedicat-o Teatrului „Luceafarul” în perioada de glorie a acestei redutabile instituţii de cultură, alături de marii maeştri D. Caraciobanu, I. Şcurea, I. Ungureanu, D. Fusu, I. Todorov ş.a.  E. Todoraşcu a fost înzestrată cu un talent deosebit şi s-a bucurat constant de admiratorii săi şi de respectul colegilor în colectivele unde a activat. …Aşa a jucat întotdeauna Eugenia Todoraşcu. Altfel n-a ştiut, n-a putut şi nici n-a vrut să joace. Puteau fi lacrimi de înduioşare, de necaz, de durere, dar puteau fi şi de râs nestăvilit. Şi n-o să ştie nimeni niciodată unde s-a aflat actriţa mai în elementul său – în dramă, în comedie sau în tragedie. – spunea într-un interviu desprea d. Eugenia maestrul Gheorghe Urschi, artist al poporului, gerizor actor şi scriitor. De neuitat rămân rolurile ei în spectacolele „De ziua nunţii” (Niura), „Al patruzeci şi unulea” (Mariuţa), „Cervus Devinus” (Odochia), „Rugăciunea de pomenire” (Golda), „Domnii Golovliov” (Golovliova), „Crimă şi pedeapsă” (Marmeladova), „Oscar şi Dama în roz” (Dama în roz), „Furtuna” (Cabaniha). Măiestria sa şi-a încercat-o şi în cinematografie, unde a debutat în 1970 în rolul Lelei Vera în filmul Povârnişul. În cinematografia naţională a jucat peste 30 de roluri: Mama lui Laur- Balaur în „Făt-Frumos”, de V. Ioviţă, 1977¸Elena Vasilievna în „Casa pentru Serafim”, 1973;  Catinca în „Podurile”, 1973; soţia lui Grădinaru în „Valul verde”, film de scurt metraj, 1973; Agafia Mînzu în „Bărbaţii încărunţesc devreme”, 1974; Capitolina în „Ce-i trebuie omului”, 1975; Ema Borisovna în „Nicuşor din tribul TV”, 1975; Domnica în  „Nimeni în locul tău”, 1976; Sevastiţa Guţu în  „Trînta”, 1977; Мarga în „Bărbatul de lângă tine”, 1977; Însoţitoare de vagon în „Bună ziua am sosit”, 1979; Mama Catei în „Pregătirea de examen”, 1979; „Trecea o lebădă pe ape” de V. Pascaru, „Când alături e un bărbat” de V. Gagiu, „Clanul lupilor” de N. Lebedev etc. Ultimul rol Haigal l-a jucat în filmul „Cîinele-lup din neamul Dulăilor Suri” în  2006.

Prin luările de cuvânt a vorbitorilor în cadrul activităţii au urmat şi frumoase amintiri din viaţa de toate zilele a protagonistei. D. P. Pelin a povestit despre „coincidenţele” interesante care au marcat-o pe artistă, cum ar fi căsătoria cu  soţul Anatolii Umrihin –  actor şi pedagog, ucrainean de origine, ambii născuţi în aceeaşi zi. Au lucrat împreună la teatrul lui Iurii Harmelin (S udicy Roz) până soarta nu i-a despărţit. La 11 septembrie 2005, când actriţa a împlinit 70 de ani, tinerii artişti i-au dăruit o stea, – am citit asta în presa electronică, scrisă de cineva din teatru (P. Pelin). Nu o stea butaforică şi nici una turnată în metal preţios. O stea adevărată, cu magnitudinea 10 din Constelaía Auriga. Anume acea stea, care şapte decenii în urmă, în aceeaşi dată calendaristică îşi aprinse lumina deasupra localităţii în care se născuse la 11 septembrie 1936 în satul nistrean Hlinaia, raionul Slobozia. Actriţa meritase un cadou astral, scria în comunicare. Fiecare om care şi-a dăruit întreaga viaţă altor oameni, merită o stea pe cer. Expediată Consiliului Ştiinţific al Catalogului Astronomic Internaţional, rugămintea artiştilor de la Teatrul de Stat al Tineretului „S ulicy Roz” a fost onorată. Astfel, începând cu 11 septembrie 2005, deasupra pământului nostru în fiecare noapte răsare steaua unei actriţe basarabeneEugenia Todoraşcu. Mulţumită tinerilor artişti de la Teatrul  „S Ulicy Roz” (şi-a încheiat discursul P. Pelin).

La sfârşitul acestei emoţionante întâlniri tinerii de la Colegiul Politehnic au mulţumit invitaţilor pentru comunicările interesante şi pentru faptul că au devenit utilizatrii ai BM „B. P. Hasdeu”. Biblioteca este generatorul evenimentelor deosebite, căci aici se combină armonios lucrurile frumoase cu cele utile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s