Monede comemorative


Ca şi de fiecare dată, în acest an ne bucurăm de mai multe evenimente culturale, care au un impact pozitiv asupra societăţii în genere, cât şi a comunităţii chişinăuiene în special, căci aici se dă startul la consemnarea lor. În legătură cu aceasta, pentru anul 2013 vor fi emise şi puse în circulaţie 13 noi monede comemorative, dintre care şase jubiliare, care vin să completeze compartimentele „Personalităţi”, Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Chişinău” şi „Sărbători, cultura, tradiţiile Moldovei”. Monedele comemorative din seria personalităţilor sunt consacrate jubileelor de 125 de ani de la naşteea poetului Alexei Mateevici şi a sculptorului Alexandru Plămădeală.

Mateevici   Poetul Al. Mateevici (1888-1917) este considerat  unul dintre poeţii basarabeni reprezentativi ai secolului XX, autorul celui mai frumos imn dedicat limbii materne Limba noastră. Deşi a trăit doar 29 de ani, a lăsat în urmă o importantă moştenire literară, fapt care l-a motivat pe criticul George Călinescu să afirme, că A. Mateevici „ar fi fost un mare poet dacă trăia”. S-a impus în literatura română prin poeziile sale originale, în care preponderează dragostea faţă de ţară. A fost un talentat traducător, autor a zeci de articole şi studii, un harnic culegător de folclor. Critica literară scrie despre el … Relativ mică prin volumul ei, opera literară a lui A. Mateevici ocupă un loc de vază în istoria literaturii române. Creaţiile lui poetice în deosebi, constituind un preţios document artistic al vremii şi un izvor de simţăminte răscolitoare, au reflectat veridic epoca furtunoasă de la începutul secolului XX, nevoile, durerile, gândurile şi năzuinţele ţărănimii moldovene. S-a născut poetul în satul Căinari din fostul judeţ al Benderului. Tatăl său, părintele Mihail, cunoscător de slovă moldovenească, l-a obişnuit de mic copil cu „limba vechilor cazanii”, iar mama sa Nadejda l-a alintat cu poveşti şi snoave popularte. Meleagurile copilăriei i-au oferit şi alte vestigii grăitoare ale trecutului. Scrisul poetului, ca şi Mateevici însuşi, vine din adâncurile fizice şi istorice ale Basarabiei, din bărbăţia codrilor şi asprimea pârjolită de arşiţă a stepei din Bugeac (actual acest teritoriu face parte din zona teritorial-administrativă Găgăuz-Yeri). Făcându-şi studiile la Şcoala Duhovnicească  şi la Seminarul Teologic, ambele din Chişinău, A. Mateevici se preoţeşte, este numit profesor de limbă greacă şi teologie la acest Seminar, apoi preot militar pe Frontul galiţian (1915-1917), apoi pe Frontul român în Primul Război Mondial. A fost membru al Societăţii Bisericeşti de istorie şi arheologie din Basarabia. A desfăşurat o amplă activitate literară, ţinându-se cont de revoluţionarizarea conştiinţei naţionale a basarabenilor, legată în mare parte de ecoul revoluţiei ruseşti din 1905. Publică în presa de atunci, în ziarele Viaţa Basarabiei şi Basarabia, primele ziare de limbă română din ţinutul dintre Prut şi Nistru, în care Mateevici nota: Dacă moldovenii noştri până-n vremea de astăzi au stat obijduiţi în întuneric, apoi asta din pricina că au fost atât de chinuiţi în traiul lor, atât de lipsiţi de cele mai trebuincioase trupului, inimii şi minţii, că nici n-au ştiut că mai este ceva pe lume afară de bordeile lor sărace şi pustie. Ei nici n-au auzit de bunurile învăţăturii în limba mamă, nici nu şi-au putut închipui ce plăcere simţi, când citeşti o carte serioasă în limba pe care-o auzi şi o vorbeşti din leagăn… Colabora intens şi cu revistele Luminătorul, Cuvânt moldovenesc, Kişinevskie eparhialinâe vedomosti, unde publica articole cu caracter ştiinţifico-social (Lupta moldovenilor pentru drepturi, 1906;  Datoria noastră, 1906;  Trecutul şi viitorul, 1907; Alegerile, 1907 ş. a.), studii ce ţin de cultura, istoria şi evoluţia creştinismului în Basarabia (Obiceiurile şi rânduielile nunţii la moldovenii basarabeni, 1906; Din cântecele poporane ale Basarabiei, 1907; Când şi cum s-au creştinat moldovenii, 1912, Schiţă a tradiţiilor moldoveneşti religioase şi de trai, 1912; Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, 1913; Tipăriturile noastre bisericeşti, 1915 ş.a.). La primul congres al învăţătorilor din Basarabia la 25 mai 1917, A. Mateevici a ţinut o cuvântare în care spunea: „Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toţi sunt uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alţii – cei mai puţini – români. Ei bine, dacă aţi luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, căci altfel întreg învăţământul n-are rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după localităţile unde trăiesc şi-şi zic români. Aşa trebuie să facem şi noi! Asta nu-nsemnează separatism, căci şi cei din Transilvania, şi cei din Bucovina, şi cei din America se numesc tot români”. Debutul literar A. Mateevici îl consemnează şi prin traduceri, tălmăcind din operele scriitorilor ruşi A. Cehov, A. Puşkin, M. Lermontov, N. Koliţov, Al. Fet, F. Tiutcev ş.a. Însă totuşi, creaţia poetului, în majoritatea ei absolută, se spigină pe folclor, pe tradiţiile populare; cele mai multe dintre preocupările ştiinţifice şi publicistice ale lui au ca obiect de studiu şi admiraţie tot creaţia orală, interceptată ca formă de existenţă şi manifestare autentică a sufletului ţăranului, în genere, dar şi al acestuia de prin părţile satului natal, Zaimul, ceea ce şi confirmă viziunea spaţială a lui Mateevici: „spaţiul mioritic general românesc”, dar cu reminiscenţe şi particularităţi modelatoare locale. În acest sens este binevenită poezia Pietre vechi cu suişul (dealul din Zaim) şi coborâşul (pârăul care coboară greu), cu „Botna seacă”. … În Bugeac, la Căuşeni,/ Dorm strămoşii  moldoveni,/ Numai pietre de mormânt / Mai păstrează-al lor cuvânt … Marmori sfinte se găsesc./ Şi cu scris latin, grecesc / Mai desfunzi pe-aicea muchii / Scrise şi cu slte buchii/ … În poezia lui A. Mateevici satul basarabean apare clar conturat în hotarele sale geografice şi spirituale. În aspiraţiile sale despre dreptate şi adevăr se considera ca un mesianist cu făclia în mână, care lumina calea mulţimii. Aceste accente biblice  erau condiţionate de frământările naţionale şi sociale din Basarabia din acea vreme, sensul cărora poetul nu le-a putut pătrunde până la capăt, din care motiv a cunoscut contradicţii tragice şi rătăciri dureroase. Mesajul biblic e formulat în termeni destul de simpli în poezia Basarabenilor, scrisă cu aproape două luni înainte de moartea sa : Să ştiţi: de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc,/ În voi viaţa va săca,/ Zadarnic soarta ve-ţi ruga,/ Căci scoşi veţi fi atunci din joc, / Şi-ţi rămânea făr’de noroc… Un contemporan de-al său, scriitorul ardelean Romulus Cioflec, aflându-se în trecere la Chişinău şi vizitând redacţia ziarului Cuvânt moldovenesc scria despre A. Mateevici că grăieşte o limbă frumoasă moldovenească, în vorbe alese, dar necăutate, nestricată nici de influenţa rusească, nici de exagerările noastre neologiste neolatine. Cam aşa ar fi grăit Creangă. Un alt contemporan al său, dar şi un bun prieten, pe care şi l-a făcut în timpul studiilor la Seminarul Bisericesc din Chişinău a fost şi sculptorul moldovean, maestru în artă Alexandru Plămădeală. În 1931 sculptorul a realizat bustul de bronz al poetului care a fost instalat la mormântul acestuia, aflat la Cimitirul Ortodox Central din strada Armenească, oraşul Chişinău. La 16 martie 1968, cu prilejul celor 80 de ani de la naşterea preotului-poet, Muzeul Literaturii Române „M. Kogâlniceanu” a inaugurat la Căinari Casa-muzeu „Alexei Mateevici”. La 20 iunie 1992 în faţa Casei-muzeu a fost instalat monumentul lui A. Mateevici, realizat de sculptorul bucureştean Alexandru Diacu-Ialomiţa.

plamadeala   Alexandru Plămădeală este considerat cel mai important sculptor basarabean din secolul XX. În curând se vor împlini 125 de ani de la naştere. S-a născut în octombrie 1988 într-o familie de intelectuali (preoţi) în satul Buiucani judeţul Chişinău. În timpul studiilor sale la Seminarul Teologic din Chişinău a avut colegi pe A. Mateevici, I. Inculeţ, D. Ciugureanu, Al. Cristea, personalităţi marcante din istoria naţională. Concomitent cu aceste studii mai făcea şi cursuri de artă la Şcoala de desen, condusă de cunoscutul pictor Vladimir Ocuşco. Asimilând primele cunoştinţe şi noţiuni despre artă, făcând cunoştinţă cu creaţiile diferitor artişti plastici, tânărul îşi propune să se consacre artei. În acest scop absolvă Şcoala Superioară de Pictură de la Moskova, între timp anajându-se şi la diverse ateliere, îndeplinind diferite lucrări legate de artă. După absolvirea prestigioasei şcoli, A. Plămădeală pleacă în oraşul Sankt-Peterburg, unde se angajează în calitate de gravor de medalii la Monetrăria statului timp de doi ani (1916-1918), după care revine la Chişinău. Aici este numit director al Şcolii Comunale de Desen, pe care o transformă ulterior în Şcoala de Arte Plastice (actualmente Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”). Astfel, la Chişinău este creată a treia, după Bucureşti şi Iaşi, Şcoală de Belle Arte din România. Va deţine funcţia până în 1940, concomitent fiind şi profesor de sculptură, desen şi modelaj. Pentru a face cunoştinţă cu sistemul de învăţământ artistic din Europa şi cu arta europeană va întreprinde mai multe vizite de documentare în Austria, Italia, Germania, Turcia, în mai multe oraşe mari ale Europei. Fiind înzestrat cu mare har, dar şi cu o capacitate enormă de muncă, a practicat şi a lucrat în toate genurile artei (portret, nud, compoziţie de gen, plastică mică, bust funerar, sculptură monumentală). A contribuit la apariţia fenomenului plasticii sculpturale în Moldova. Lucrările executate de maestru reprezintă şi cartea de vizită în domeniul artei plastice moldoveneşti. Lucrarea de debut o considera bustul din gips al scriitorului rus N.V. Gogol realizat în 1909. Primele lucrări sunt expuse în timpul studenţiei şi fiind în ultimul an a prezentat la expoziţia Societăţii moscovite de arte frumoase două lucrări Portretul doamnei N şi Cap de copil (1916). Studiind la şcoala rusească şi având multe tangenţe cu această cultură, evident, creaţia maestrului s-a aflat mai întâi sub influienţa artei ruseşti. Mai târziu el este absorbit de influenţa şcolii româneşti şi a celei europene. Lucrează în diferite materiale: lemn, gips, fildeş, marmură, bronz  În prima fază a activităţii sale crează lucrări importante, ca Portret de femee, miniatură în marmură (1918), Disperarea (1921, gips), Muncitorul (1922, gips), Figură de băiat (1924, gips), Torso (1924, gips), Portretul soţiei (1927, lemn), Mulsul oilor (1928, lemn), Stânca (1929, gips), Tors (1937) ş.a. Execută mai multe portrete în lemn şi fildeş, precum şi busturile unor personalităţi din cultura şi literatura română: Portretul poetului Ion Minulescu (1931, fildeş), Portretul cântăreţei Lidia Lipkovski şi al pictorului I. Teodorescu-Sion (19323), Nud de femee (1932, lemn), bustul publicistului E. Gavriliţă, al poetului A. Mateevici, al pictoriţei Tufescu (toate în 1934), busturile de bronz ale clasicilor literaturii române A. Donici (1935), B. P. Haşdeu (1936), bustul lui Toma Ciorbă (1938) ş.a. O etapă importantă a creaţiei sale a constituit-o realizarea monumentului lui Ştefan cel Mare. Pentru a executa schiţele autorul a făcut studii aprofundate în arhivele şi bibliotecile din Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, a consultat frescele multor biserici şi mănăstiri. Lucrările au fost începute în 1925 şi continuate pe parcursul a trei ani. În 1928 monumentul a fost instalat în Grădina Publică din Chişinău. Această lucrare este considerată apogeul creaţiei sale şi datorită ei sculptorul este considerat pe bună dreptate „autor al unei capodopere şi al mai multor lucrări celebre”. A realizat şi alte monumente, dar care nu s-au păstrat (monumentul regelui Ferdinant, monumentul mareşalului Antonescu de la Ismail şi cel al lui I. G. Duca de la Tighina, monumentul fondatorului Şcolii Agricole din Saharna şi al fondatorului Şcolii Agricole din Cucuruzeni etc.). Maestrul a fost preocupat în deosebi de desen, lăsând după sine o colecţie valoroasă de lucrări grafice şi de şevalet, care îi pun în evidenţă valenţele sale de artist complex. A fost pe drept cuvânt întemeetorul artei plastice în Moldova, s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi educaţiei artistice a tinerei generaţii, a contribuit substanţial la formarea unei pleiade de profesionişti, artişti plastici, discipoli ca Claudia Cobizeva, Vladimir Dobroşinschi, Leonid Fitov, Lev Averbuh ş.a. Lucrările lui Al. Plămădeală, fiind expuse în cadrul diverselor expoziţii regionale şi naţionale au fost un motiv serios pentru a i se acorda mai multe premii. A participat activ la saloanele de pictură, sculptură, desen, gravură, artă decorativă şi fotografică organizate până în 1940 de Societatea de Arte Plastice din Basarabia. Tot în această perioadă a participat la majoritatea ediţiilor Saloanelor Oficiale de la Bucureşti, obţinând Premiul Ministerului Culturii şi Artelor la prima ediţie a Salonului (1924, pentru Torso) şi Premiul Mare al Ministerului Culturii şi Artelor, la ediţia a XV-a (1938, pentru sculptura Tors). În 1923 a fost distins cu Ordinul Steaua României în gradul de Ofiţer, iar în 1927 cu Ordinul Coroana României în gradul de ofiţer. S-a stins din viaţă la 15 iunie 1940 la vârsta de 51 de ani. La mormântul său din Cimitirul Ortodox Central de pe strada Armenească a fost instalat monumentul funerar cu un relief în bronz executat de discipola sa Claudia Cobizeva. După evenimentele din 1940 colecţia Pinacotecii din Chişinău a dispărut, o parte din lucrările sculptorului au fost distruse sau deteriorate şi doar foarte puţine lucrări au fost păstrate, graţie eforturilor soţiei sale Olga Plămădeală. Astfel, Alexandru Plămădeală, recunoscut ca cel mai important plastician basarabean al secolului trecut, a ajuns să fie considerat şi ca sculptorul cu cele mai multe lucrări dispărute.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s