Sfântul Andrei – părintele nostru spiritual


Salutare tuturor!

Astăzi este sărbătoarea Sf. Sndrei

şi îi felicităm cu sărbătoarea pe toţi acei care-i poartă numele

Prezentarea de carteConotaţia sărbătorii are mai multe semnificaţii. Odată cu sosirea ei se dă startul sărbătorilor de iarnă. Dar mult mai semnificativ este însă faptul, că Sfântul Andrei se consideră pe bună dreptate şi patronul spiritual al românilor, deoarece, după cum spune legenda, Apostolul Andrei, Întâiul chemat de către Mântuitor, a semănat Cuvântul Domnului în Sciţia Mynor, oraşele greceşti de pe malurile Pontului, în Asia şi în Sciţia Mare … Învăţătorul, înainte de a se înălţa la cer, dăduse lunilor anului numele celor 12 apostoli ai Săi şi le porunci ca fiecare să conducă lumea în luna ce-i fusese hărăzită. Iar lui Andrei, Întâiul chemat, îi căzu să stăpânească pământul cu toţi oamenii şi vieţăţile lui în ultima lună a anului, deaceea îi zise „Undrea”, adică Andrei, Cap de iarnă. Şi pentru că la sfârşitul acestei luni era ziua Naşterii şi Întrupării Domnului, tot lui îi încredinţase să pregătească lumea pentru întâmpinarea şi sărbătoarea celui mai mare eveniment al lumii de la facerea ei.

DSC07893În legătură cu această zi la bibliotecă au fost realizate acţiuni de informare a elevilor, a avut loc o discuţie/dezbatere cu tinerii, care au fost interesaţi despre tradiţiile şi obiceiurile legate de sărbătoare. În timpul discuţiilor a fost prezentată şi expoziţia de carte, care a cuprins documente referitoare la istoria şi datinele acestei zile importante în viaţa creştinilor. Deasemenea au fost prezentate şi cărţi noi despre tematica sărbătorilor de iarnă a autorului Boris Schiţco Cu iarna în prag şi Să trăiţi, să-nfloriţi!, o antologie de colinde, cântecece de stea, pluguşoare, teatu popular, semănatul, sorcova, chiraleisa, selectată şi pregătită de poetul şi etnologul Iulian Filip. Şi pentru că afară a nins frumos l-a început de iarnă, am cântat împreună cu utilizatorii colinde şi am citit versuri despre iarnă, am făcut călătorii imaginare prin zăpadă, ne-am inspirat din frumoasa proză a lui Gr. Vieru „Iarna” … Cădeau fulgi de omăt. Mitru face un cocoloş de omăt şi-l aruncă în Nuţa. Nuţa face şi ea unul şi-l aruncă în Mitru. Gerul îi pişcă obrajii şi Nuţa e roşie parcă-i harbuz. Tată-l a ridicat-o sus-sus în braţe – „tââta maree!” şi a spus:

–         Harbujelul tatei!

–         La ce-mi trebuie harbuz? A râs Nuţa. Bine că-i iarnă. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s