„Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru” de Larisa Ungureanu


O nouă carte despre teatru, „Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru” scrisă de autoarea Larisa Ungureanu, critic de teatru şi film a complectat colecţiile bibliotecilor. Cartea se înscrie perfect în lista bibliografică la tema evoluţiei teatrului la noi în Moldova şi rolul pe care îl ocupă acesta în dezvoltarea culturii naţionale, poziţionându-se alături de alte studii monografice ale unor profesionişti de talia lui Ion Ungureanu, Grigore Rusu, Veniamin Apostol, Petre Baracci, Ninela Caranfil. În foaia de titlu a cărţii scrie: după căderea cortinii, rămâne doar ...uneori nişte fraze sporadice, notate într-un carnet sau pe un program de teatru, alteori un text închegat, publicat în paginile unui ziar sau ale unei reviste… Acesta şi este impactul pozitiv al cărţii, unul de păstrare şi de reconstituirie a valorilor artistice teatrale prin cuvântul scris. Perioada de studiu o constituie anii 70-80-90 ai secolului XX, perioadă destul de semnificativă în plan naţional, marcată de legile şi condiţiile unui regim dictatorial, extins în toate sferele vieţii sociale. Atunci problema conservării valorilor artistice naţionale, mai cu seamă cele teatrale nu era un deziderat, ci dimpotrivă, lăsat în majoritatea cazurilor la voia întâmplării. Astăzi publicul are rare ocazii să mai vizioneze prin intermediul cinematecii tabloul teatrului care s-a jucat la noi, mai des apelându-se doar la depănarea unor amintiri de acest gen a protagoniştilor în cadrul diferitor activităţi culturale.
Studiul d.L.Ungureanu serveşte drept sursă de informare importantă pentru toţi cei interesaţi de această tematcă. Cartea are continuitate prin faptul, că este predecesorul studiilor artei teatrale concepute în RSSM în anii de după război, adică aa. 50-60. În acest context aş vrea să menţionez, că poporul nostru are o pasiune faţă de teatru, cultivată prin tradiţie. În societatea moldovenească actorul a fost figura emblematică şi notorie în cultură, indiferent de perioadă în care a activat. Un distins proeminent al acestei culturi a fost scriitorul iluminist Gheoghe Asachi, de numele căriuia este legată apariţia Teatrului Naţional. În anul 1816 organizează primele reprezenzaţii teatrale în limba română, este montată pastorala “Mirtil şi Hloe” de Gesner şi Florian, în traducerea lui Gh. Asachi. Conţinutul lucrării „Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru” este conceput din patru compartimente, care reflectă perioadele de devenire a teatrului naţional, începând cu „dezgheţul hruşciovist”, primele premiere, apoi teatrul de azi, schimbul de experienţe cu alte mari teatre din diferite ţări şi cu portretele marilor actori, nume notorii, care au avut o prestaţie deosebită în arta teatrală. Cartea înmănunchează o selecţie de articole, studii şi cronici de teatru, scrise şi publicate de d. Ungureanu de-a lungul anilor, materiale care accentuează importanţa şi actualitatea temei. Lectura cărţii ne readuce în albia evenimentelor teatrale care au avut loc, ele fiind comentate şi completate cu informaţii suplimentare din partea autorului care, respectându-şi principiile sale oneste, dă o apreciere obiectivă a tot ce ţine de condiţiile şi particularităţile de dezvoltare a artei teatrale moldoveneşti în perioada dată. În acest mod L.Ungureanu reuşeşte să elucideze tendinţele şi problemele, cu care se confrunta conducerea artistică a teatrelor la selectarea repertoriului. Căci la urma urmei repertoriul, fiind „o îmbinare ingenioasă de titluri” poate stârni curiozitate, interes, stimă sau viceversa, adică consfinţite sau dezminţite, materializate în conştiinţa publicului. Anume alegerea: ce se pune în prim-plan – opera clasică, purtătoare a idealurilor şi a valorilor spirituale a unui popor sau scrierile contemporane, care reuşesc să surprindă problemele timpului. Probabil că acesta şi este criteriul, după care şi-a selectat autoarea şirul de spectacole, aducându-le în vizorul cititorului de azi. În anii “70 s-au montat spectacole după piesele dramaturgilor A. Strâmbeanu (Minodora), A. de Musset (Să nu te joci cu dragostea), A. Busuioc (Toate trei anotimpurile), A. Ostrovski (Un bărbat frumos şi Valentin şi Valentina), N.V. Gogol (Căsătoria). În toate aceste nominalizări primează o nouă tratare a problemelor realităţii noastre, spiritul nou, liber, nealterat de rugina carierismului, unde omul este privit ca o individualitate aparte, scos din contextul colectivismului. Din aceste motive, unele spectacole n-au mai ajuns să fie jucate, fiind interzise de autorităţi. Motivaţia profesionistă a d. L.Ungureanu creşte pe măsura evoluării teatrului la noi. În 1984 ea îşi expune punctul de vedere referitor la premiera spectacolului „Monumentul” realizată după „Micile tragedii” ale lui A.S.Puşkin în regia lui V. Cupcea şi S. Fusu unde confirmă ideea, că cheia succesului unui spectacol depinde de prezenţa mecanismului interior, adică o integrare perfectă în respiraţia rolului atât de actor cât şi de regizor şi conceperea scenografiei ca un fapt integru, creativ, care ar permite dezvoltarea subiectului propus. În această piesă mai mulţi actori ca Ion Sandri Şcurea, Petre Baracci, Vitalie Rusu, Nicolae Darie, cât şi unii tineri începători au înregistrat o etapă mai importantă în calea spre creaţie şi anume trecerea la rolurile care necesitau o mare trăire lăuntrică, roluri de înaltă tensiune dramatică.
Societatea umană este permanent străbătută de probleme, unele controversate, altele ce ţin de natura omului, vicioase, care trebuiesc depistate şi tratate. Teatrul este oglinda acestei societăţi şi este firesc, ca el să le semnaleze. Din acest considerent d. Ungureanu apără cu fermitate misiunea educativă şi aportul teatrului în rezolvarea acestor probleme ale societăţii, contrar unor altor păreri despre misia unui teatru adevărat şi aduce ca argument unele spectacole realizate în anii *80 care au şi semnalat gravele probleme, cu care astăzi societatea noastră se confruntă la modul cel mai direct. Spre exemplu, drama „Abecedarul” semnată de poetul D. Matcovschi şi montată de regizorul V. Apostol semnalează mai multe întrebări principale ce vizează şcoala nouă, care are nevoie în primul rând de învăţători-personalităţi, şcoala – munca, care necesită prestarea muncii în timpul studiilor şi efectul acestui fenomen,şcoala-elevul, care este responsabilă de educarea noii generaţii. În spectacolul Tata de acelaşi autor este semnalat în linii generale şi fenomenul dăunător al alcoolismului, care loveşte crunt în conştiinţa de sine. Piesa „În lipsa celor prezenţi” de Mihai Ştefan abordează probleme de ordin etic. Regizorul Ilie Todorov, în montarea piesei „Tartuffe ori impostorul” de J.Moliere (traducere din limba franceză de P. Starostin) a adoptat o estetică apropiată zilelor noastre, etc.
Textele cărţii cuprind activitatea vastă a teatrelor din diferite oraşe ale republicii incluzând astfel şi o gamă variată a tematicii lor. Autorul îşi expune punctul de vedere viz-avi de fiecare în parte, dezvoltând o activitate fructuoasă în elucidarea publicistică a procesului teatral. L. Ungureanu are un merit deosebit în promovarea operei caragialiene, susţinând tendinţa teatrului moldovenesc de a se aropia de opera marelui dramaturg I.L Caragiale, pledează pentru spectacolele televizate, marcându-le ca o şcoală de înaltă ţinută profesională. La începutul anilor “90 în lumea artei apare şi teatrul „Satiricus”, care a însemnat o mână de oameni „bolnavi” de teatru de orientare satirică, L. Ungureanu fiind părtinitoarea acestui colectiv de profesionişti ca Sandu Grecu (directorul artistic), actorii Mihail Curagău, Valeriu Cazacu, Jan Cucuruzac, scriitorul umorist Ion Diviza, criticul Gheorghe Cincilei. Aceşti băieţi, scrie L.Ungureanu, au ştiut să-l nască pe Moliere şi să-l facă să trăiască printre noi prin intermediul modelului nou creat Bulgacov-Grecu (montarea piesei lui Mihail Bulgacov în versiunea lui Sandu Grecu).
Alte timpuri, alte obiceiuri… este o expresie la care face referire autorul, constatând tendinţele şi direcţiile de dezvoltare a teatrului contemporan. „Teatrul Generaţiilor”, înfiinţat la sfârşitul deceniului nouă de către o echipă de tineri actori, o generaţie a discotecilor şi a muzicii rock, prin montarea spectacolului „Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare în regia lui Mihai Ţărnă, ne prezintă o nouă versiune, plină de spirit şi romantism a renumitei piese, şi anume, trecerea prin dragoste spre simbolism, spre materializarea viselor .
Şi totuşi, teatrul de azi continuă să adune spectatori, rezistând concurenţei televiziunii, cinematografului, altor mijloace de divertisment. Una din condiţiile de existenţă a teatrului contemporan în viziunea L.Ungureanu este contactul cu dramaturgia contemporană. Un teatru care se stimează, nu poate exista, dacă nu-şi creşte propriii săi dramaturgi. Interesante sunt sugestiile autorului referitor la rolul literaturii clasice în dramaturgie, la rolul personalităţii regizorului în teatru, rolul motivului popular, care constituie bogăţia spirituală a teatrului (conceptul filozofic al operei druţiene despre spiritul nostru naţional), rolul important al şcolii teatrale ruse în dezvoltarea teatrului naţional moldovenesc ş.a.
Forma de redare a textului cărţii prezentate este caracteristica unui cercetător neobosit, bun cunoscător în materia de studiu, care surprinde cititorul prin modul exorbitant de prezentare a unui şir de spectacole realizate, nominalizări ale actorilor cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi în acţiune şi evoluţie, fapte concrete, evenimente culturale care s-au succedat pe parcursul deceniilor, discuţii literare din cronica presei pe marginea problemelor abordate. Finalul cărţii îl înfrumuseţează portretele marilor actori în timp, care au contribuit şi contribuie la valorificarea artei teatrale universale şi naţionale.
Consemnare de A. Moldovanu

One thought on “„Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru” de Larisa Ungureanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s