Tudor Arghezi (1880, Bucureşti – 1967, Bucureşti)


La 21 mai s-a născut marele poet român, prozator, publicist, dramaturg. Pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu, fiul lui Nicolae Theodorescu. Face studii secundare la Bucureşti, cursuri universitare audiate la Universitatea din Geneva. Adevăratul său debut literar şi-l începe la vărsta de 47 de ani, dar până atunci face diverse slujbe mărunte, colaborează la revistele Liga ortodoxă, Linia dreaptă, Facla, Adevărul literar şi artistic, Lumea, Gândirea, Ramuri, Cuvântul. După al doilea război mondial, publică în mai toate ziarele şi revistele epocii, conduce singur sau cu alţi scriitori pieteni revistele Cronica, Cuşetul românesc, Bilete de papagal.  Scrie versuri, printre care Cuvinte potrivite, flori de mucegai, Una sută una poeme, Peisaje, Cântare omului, Frunze, Noaptea. Proză: Icoane de lemn, Poarta neagră, Tablete din ţara de Kuty, Ce-ai cu mine , vântule, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina. În dramaturgie, piesele Dalila, La comisariat, Negustorul de ochelari, Negustorul de ochelari, Interpretări de cleptomanie, Focul şi lumina, Seringa, prefigurează teatrul absurd înaintea lui Eugen Ionescu şi Gelu Naum. Face traduceri din La Fontaine. Moliere, Tristan Bernard, Brecht, Saltâkov-Şcedrin, Krâlov, Gogol, Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1927), Premiul Naţional pentru poezie (1934), Premiul Naţional pentru literatură(1946), Premiul internaţional Herder (1965).

Prima jumătate a secolului XX-lea, dar nu numai, stă sub semnul artistic al lui Tudor Arghezi, personalitate literară puternică, laborioasă, ieşită din tipare şi aflată într-o relaţie specială cu cuvântul: mereu în căutarea lui, aproape prins de fiecare dată, ţintuit în vers sau în proză, asistat de la naştere şi până la maturizare. Pentru T.Arghezi, peste care nu trecea o zi fără să şlefuiască diamantul cuvintelor, nu doar operaţia în sine era miraculoasă, ci cuvântul însuşi era plin de stranietate. „E miraculos cuvântul, zicea el, pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi omul poate crea din cuvinte, din simboale, toată natura din nou…”

În legătură cu cea de-a 132-a aniversare de la naşterea  marelui poet a fost organizat FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ «TUDOR ARGHEZI», EDIŢIA a  XXXII-a .

Ajuns la cea de-a 32-a ediţie, festivalul omagiază pe cel care rămâne unul dintre cei mai mari scriitori ce i-a dat literatura română de-a lungul timpului şi îşi propune să contribuie la stimularea pe criterii valorice a scrisului românesc contemporan, inclusiv pentru cunoaşterea şi promovarea operei argheziene, în ţară şi peste hotare. Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe, cu preocupări în domeniu. În organizarea Festivalului şi-au adus contribuţia mai multe centre de cultură judeţene, consilii locale, biblioteci, Centrul Cultural şi Biblioteca “Tudor Arghezi” Tg-Cărbuneşti, alte instituţii de cultură, ligi, fundaţii, societăţi culturale, posturi de radio, cotidiane şi edituri din Gorj.Programul festivalului s-a desfăşurat în perioada 17 -20 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, localitatea de obârşie a scriitorului, în strânsă colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.

Valori spiritualecartea de Tudor Arghezi

Cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.

Ca nişte flacoane, fiece carte conţine sucul unei distilări, o esenşă tare, o licoare dulce

Încet gândită, gingaş cumpănită, / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mîinilor mele, care te-au deschis. // Eşti ca vioară, singură, ce cântă / Iubirea toată pe un fir de păr.

Zestrea cea mai aleasă, giuvaeigier inteligent

Sfintele şi înfiorătoarele cărţi…

Anotimpuri

Un ciob de primăvară…

Fenomene ale naturii

Ziua cenuşie, Vânătă şi tristă, / Îşi cocoloşeşte soare-n batistă. / Printre canavaua ceţurilor, sură, / Plopii de frânghie-s prinşi în ţesătură. // Negura urzeşte, molcomă şi mută, / Noaptea ne-ntreruptă, nemaiîncepută. // Zi crochiu. Estompă şi condei de plunb.

La finele lucrărilor sale el prezenta şi insemne, care în esenţă reprezentau chipul real, portretul spiritual al poetului. Tudor Arghezi scria prin picturi şi desena prin poeziile sale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s