O lecţie despre folclor


Astăzi biblioteca este în situaţia, când, indiferent de împrejurări, face faţă tuturor provocărilor. Şcolile sunt acei factori de decizie, care ne pun în faţă oportunităţilor diverse, deoarece cine alţii, dacă nu elevii sunt utilizatorii noştri fideli. Dar pentru ca aceste oportunităţi sa devină viabile, este necesar ca munca depusă să aibă efect şi cauză.  Aceasta se face doar prin continuitate şi insistenţă pentru a stabili contactul între elevi, profesori şi bibliotecari. De modul cum ştim să ne promovăm imaginea bibliotecii depinde şi rezultatul final. Suntem martorii, dar şi implicaţi în metamorfozele, ce parvin în procesul pregătirii şi realizării activităţilor şcolare, şi asta datorită interacţiunii reciproce a muncii cadrelor pedagogice şi bibliotecare. Ne construim activităţi lunare, luând în considerare programa de instruire şcolară la diferite niveluri de vârstă. Nu am fi la prima încercare, dacă aş menţiona o activitate cu elevii la tema folclor, iniţiativa venind din partea profesoarei de limbă şi literatură română A. Beleancicova de la liceul „Academia copiilor”. Activitatea a fost ca un adaos la lecţia despre folclor, despre creaţiile literare populare,  genuri literare despre folclor, tradiţii folclorice şi obiceiuri. Astfel elevii au făcut cunoştinţă cu multe lucrări ca „Antologia fabulelor”, „Basme populare româneşti”, „Cântece bătrâneşti ale românilor” (cântece istorice), „Cele mai bune proverbe şi zicători ale românilor”, „Dicţionar de ghicitori Cinel-cinel”, „Legende populare româneşti”, „Legende istorice” de A.Bolintineanu, „Poveştile şi legendele bătrânei şi bunei Moldove”, „Poveşti şi legende despre plante şi animale”, „Proverbele mele”. Pe parcursul discuţiilor au fost trasate şi nişte indicii, delimitându-se creaţia literară populară de cea cultă, s-a vorbit despre originea folclorului şi definiţia lui. În timp, oamenii au avut necesitatea să interpreteze și să valorificce faptele de cultură populară, aşa încât au determinat interesul unor cărturari să-şi concentreze cercetările în domeniul folclorului. Însăşi termenul de folclor a fost propus de germanul W. S. Thoms şi a apărut în literatură începând cu a.1846. Termenul semnifică „ansamblul cunoştinţlor populare” alcătuit din credinţe (mituri), obiceiuri, superstiţii, tradiţii, ritualuri, literatură orală. Folclorul dec,i reprezintă o totalitate a tradițiilor, a obiceiurilor și creațiilor artistice populare ale unei țări sau regiuni. La întrebările despre obiceiurile populare, care s-au păstrat din vremurile cele mai vechi până în prezent elevii s-au referit la sărbătorile calendaristice de peste an, ce sunt însoţite de ritualuri, superstiţii şi tradiţii, promovate cu ocazia echinocţiilor şi a schimbării anotimpurilor.

Folcloristica este o temă mai puţin abordată de specialiţti. Ca disciplină aparte, ea prinde contur după aşa materii ca istoria şi filologia. Folcloristica se referă mai mult la etnografie, mitologie, domenii mai puţin studiate pe teritoriul ţării noastre. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul în lucrarea „Descrierea Moldovei…” Odată cu apariţia primilor cărturari, cronicarii au fost acei, care au spiginit în operele lor ideile fundamentale ale culturii româneşti. Ion Neculce, în lucrarea sa memorialistică „Letopisetul Ţarii Moldovei de la 1661-1743” pune ca prefaţă la ea culegerea populara numita „O sama de cuvinte”, care cuprinde 42 de legende auzite de la oameni si prelucrate de cronicari, pentru care fapt poate fi considerat printre primii noştri culegători de folclor. Din păcate însă, aceste înfăţişări fragmentare a folclorului la începutul sec. XIX nu permiteau să se scrie despre folclor ca despre o disciplină aparte în cultura românească. Însă de la momentul apariţiei în literatura română a numelui B.P.Hasdeu, mai mulţi specialişti îl consideră pe acest cărturar drept fondatorul de şcoală în domeniul folclorului, luându-se în considerare amplele sale investigaţii folclorice. Lansarea volumului 5 al lui B. P. Hasdeu, apărut în 2008 la Editura „Ştiinţa” în colecţia „Moştenire” vine să confirme această idee. Volumul cuprinde studiile folclorice ale lui B.P.Hasdeu scrise încă din perioada iniţială, când se afla la Chişinău şi terminând cu cele care au apărut în perioada sa de stabilire la Bucureşti. Cercetătorul literar I.Oprişan şi redactorul volumului dat M. Papuc susţin, că prin apariţia operelor lui B. P. Hasdeu „Folcloristica”, autorul ne-a creat o imagine specifică, aparte în cultura română. …nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai sigur de a cunoaşte forţele morale şi intelectuale ale unei naţiuni, decât numai prin literatura sa populară; şi nu este nici un alt mijloc mai nimerit şi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original şi distinctiv, dacât numai nutrind-o din literatura populară, precum literatura populară se adaptă din fântânile unui instinct virginal(B.P.Hasdeu). În perioada contemporană folclorul a fost elucidat în lucrări-culegeri „Folcloristica din RASS Moldovenească (anii 1924-1930)” de Nicolae Băieşu, „Folcloristica românească din Basarabia anilor 1918-1940” de Maria Trofimov, şi a fost studiul de cercetare a folcloriştilor Petre Stefănucă, Marin Buga, Andrei Tamazlâcaru şi alţii.

Anastasia Moldovanu

Un gând despre &8222;O lecţie despre folclor&8221;

  1. Olli Warelius zice:

    This is precisely the important information I’d been searching for. Incredible blog. Very inspirational! Your posts are so good and also detailed. The links you come with are also very beneficial as well. Many thanks🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s