Trei culori cunosc pe lume…
Roșu, galben și albastru – acestea ar fi culorile care au însoțit copilăria bunicilor și străbunicilor noștri, a noastră, în virtutea vitregiilor istoriei, mai puțin, dar care sunt niște simboluri vii pentru cei care astăzi respiră tânăr alături de noi – copiii și nepoții noștri.
Ziua tricolorului nu înseamnă doar o sărbătoare cotidiană, Ziua tricolorului înseamnă, în primul rând o speranță, speranța în ziua de mâine, când flamura tricoloră va uni întregul neam românesc într-o singură suflare. Trei culori cunosc pe lume – roșu, galben și albastru…
Iar roșul, galbenul și albastrul îmbrățișează toate celelate culori ale curcubeului.
Textul literar-muzical, de mai jos, este un imn de slavă, ce preamăreşte culorile drapelului de stat este uşor de memorat şi intonat, străbătut fiind de un puternic suflu eroic, patriotic şi se încheie cu crezul şi testamentul politic al autorului, cate-i va străjui locul de veci. Autorul, Ciprian Porumbescu îşi defineşte crezul său artistic, idealul şi sensul întregii sale existenţe umane şi activităţi creatoare, declarându-se cu trup şi suflet alături de spiritul şi lupta poporului din care face parte.
I. Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin de-un sfânt odor.
Sunt culori de-un vechi renume
Suvenir de-un brav popor.
II. Roşu-i focul ce-mi străbate
Inima-mi plină de dor
Pentru sfânta libertate
Şi al patriei amor.
III. Auriu ca mândrul soare
Fi-va-l nostru viitor,
Pururea-n eternă floare
Şi cu luci netrecător.
IV. Iar albastrul e credinţa
Pentru naţie ce-o nutrim,
Credincioşi, fără schimbare,
Pân-la moarte o să fim.
V. Pân-la cer şi cât în lume
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume
Şi un falnic viitor.
VI. Iar când, fraţilor m-oi duce
De la voi şi-oi fi să mor,
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.
