Discuţii pe marginea cărţilor poetului Tudor Arghezi


Două carţi, Tudor Arghezi „Cuvinte potrivite” şi „Tudor Arghezi: Concurs naţional ex-libris” au fost motivul discuţiei literare în cadrul Cenaclului „Tudor Arghezi”. Tinerii au fost informaţi despre apariţia acestor cărţi.

Acum 43 de ani, după alţi 40 de la apariţia Cuvintelor potrivite, Tudor Arghezi – aflat în ultimul său an de viaţă –explică astfel titlul volumului său de debut din 1927: „În expresia Cuvinte potrivite am vrut să încapă definiţia versului. Cuvântul „vers” nu este românesc, e împrumutat, e o potriveală a ritmului, e o potriveală a rimei”. În această carte autorul a autohtonizat modernitatea (în anii ’20 ai secolului trecut “primitiviştii rafinaţi”, după cum îi numea poetul, formaţi la şcoala extravaganţelor decadentiste s-au întors „lângă pământ”), readucând-o la materia tradiţiei biblice şi folclorice autohtone. Acest primitivism rafinat îl apropie pe Arghezi de autencitatea marelui Brâncuşi şi a lui Mateu Caragiale. Între anul 1927, în legătură cu apariţia cărţii, cercetătorul Mihai Ralea, printr-un articol de referinţă – unul dintre cele mai pătrunzătoare scrise în epocă despre Arghezi, şi anul 1964, când tot M. Ralea îi prefaţa discul Electrocord, e-o cale-atât de lungă… Presupusa convertire a scriitorului la idealurile „lumii noi”, comuniste este salutată cu un triumfalism pe măsură, din care adecvarea şi fineţea încadrărilor tipologive răzbat cu dificultate. Un fapt se cere a fi, totuşi, semnalat. Dacă această „bătălia Arghezi” a fost câştigată de critica interbelică, adevărata consacrare socială şi instituţională poetul a cunoscut-o după recuperarea post-stalinistă din 1956. Această întârziere i-a provocat multă suferinţă, fiindcă mulţi dintre tinerii poeţi ai generaţiei lui Nichita Stănescu s-au îndepărtat de el. Din nefericire. Căci Arghezi rămâne – de departe cel mai valoros poet român al secolului XX şi unul dintre marii poeţi europeni. Cartea „Cuvinte potrivite”, reeditată a treia oară (2010) este însoţită de audiobook, ce cuprinde 36 de poezii citite la Radio, o selecţie exigentă din opera argheziană. Memoria radiofonică a înregistrat vocea poetului pentru posteritate fiind în al cel de-al 87-lea an de viaţă.

Tot în anul aniversar Tudor Arghezi – 130 de ani de la naştere a fost editată cartea „Tudor Arghezi: concurs naţional ex-libris”. Jubileul acesta, sărbătorit de către plasticienii profesionişti şi amatori a avut o extindere internaţională anume prin marca de ex-libris, adică din cărţile lui…, a fost un veritabil eveniment artistic. Deschizând cartea poetului, te impresionezi de „aromele” poeziei, călătoreşti prin lumile tainice ale cuvântului, dar observi şi urma lăsată de un semn grafic, cu atât mai încărcat de semnificaţii, cu cât este bine realizat artistic. Insemnele reprezintă chipul real, portretul spiritual al poetului, temele sau atmosfera poeziei argheziene. Cartea sau albumul ce reprezintă concursul de ex-libris a poetului şi a mai multor participanţi constituie în acelaşi timp un semn de normalitate cu tendinţa de preschimbare în tradiţie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s