Importanţa actorului în societate


Ziua Naţională a Actorului

Astăzi, 27 decembrie, în tot spaţiul românesc se marchează Ziua Naţională a Actorului. Este o sărbătoare de prestigiu, deoarece se dedică culturii. În această zi în toate instituţiile de profil se desfăşoară manifestaţii solemne. Bibliotecile contribuie la mediatizarea lor prin acţiuni culturale cu substrat informativ. Sunt organizate expoziţii tematice de carte,  de fotografii, activităţi, unde invitaţii pun în discuţie pobleme, ce ţin de domeniul învăţământului artistic, de organizarea diferitor competiţii în evaluarea tinerelor talente, de pregătirea concursurilor naţionale de dramaturgie,  despre tematica stagiunilor teatrale. Teatrul este tangenţial legat cu alte disciplini de studiu, cum ar fi literatura, un tărâm nesecat pentru generaţia în creştere. Nu este necesar ca toţi noi să devenim actori, dar să îndrăgim teatrul este o prioritate, ne spune actriţa Paulina Zavtoni, moderatoarea acţiunulor de acest gen.   Încă în perioada antică teatrul era foarte preţuit  şi o veche  zicere   spunea, că teatrul este şcoala vieţii, este o scenă, unde noi, oamenii, suntem actorii. În legătură cu Ziua Actorului la Biblioteca de Arte au fost invitaţi personalităţi din domeniul teatrului, compozitori şi elevi de la liceul teoretic „Academia copiilor” împreună cu profesorul de limbă română dna Viorica Şendrea.

Importanţa actorului în societate

Biblioteca de Arte, an de an, la sfârşitul lui decembrie marchează Ziua Naţională a Actorului. Având un mesaj unic prin esenţa sa, de fiece dată această zi este diferită, precum diferiţi sunt şi invitaţii care vin să-şi spună păsul, să-şi împărtăşească din experienţa proprie şi să propună alternative mai constructive ce vizează dezvoltarea culturii în societate. Nu întâmplător, cercetătorii s-au aflat deseori în derută, neştiind precis cum să-i determine proporţiile, să-i depisteze esenţa, să-i definească importanţa. Rolul unui actor în dezvoltarea culturii este nedefinit de mare şi se prezintă ca un promotor al valorilor culurale din toate domeniile: pictură, poezie, literatură, muzică, dans, circ. Pedeagogii de la disciplina Arta Actorului trebuie să acumuleze tot ce se oferă la celelalte disciplini într-un singur nod, iar acest nod se numeşte măiestria actorului – sunt unele idei acumulate în procesul de muncă şi experienţă a profesorilor din domeniul învăţământului artistic. Pornind de la această constatare, în societatea moldovenească actorul a fost figura emblematică şi notorie în cultură, indiferent de perioadă în care a activat. Un distins proeminent al acestei culturi a fost scriitorul iluminist Gheoghe Asachi, de numele căriuia este legată apariţia Teatrului Naţional. În anul 1816 organizează primele reprezenzaţii teatrale în limba română, este montată pastorala „Mirtil şi Hloe” de Gesner şi Florian, în traducerea lui Gh. Asachi. Cultura unui popor este în primul rând limba vorbită. Fiind un stat multietnic, limba vorbită în spaţiul sud-estic european (Republica Moldova) se confruntă drastic cu probleme lingvistice. Deşi scriitorii au reuşit să reintroducă în procesul educaţional operele marilor clasici ai literaturii române şi să trimită în urna de gunoi a istoriei cuvântelnicele agramate prin care se încerca impunerea unei artificiale limbi papagaliceşti (notă V.Matei) drept normă literară, compozitorii au reimpus în conştiinţa publică muzica nepereche a lui Ciprian Porumbescu şi George Enescu, pictorii au revenit la criteriile valorice ale neamului românesc, iar în viaţa teatrală în anii 60 a intervenit crearea la Chişinău a Teatrului „Luceafărului”, totuşi populaţia băştinaşă poate fi apostrofată ca indecisă la capitolul limba maternă, dilema fiind limba română sau limba moldovenească. Odată cu redobândirea libertăţii naţionale, ne-am trezit peste noapte cu o mulţime de licee şi şcoli cu predare în limba română. Bucuroşi de aceste transformări, nici n-am bănuit în prima perioadă de problemele care urmau să apară. Nimeni atunci nu s-a îngrijit de situaţia dificilă, de incertitudine a profesorilor cu predarea disciplinelor în limba română, doar ei veneau din şcoala veche, în care funcţiona limba rusă ca limbă de stat, iar limba română se vorbea numai la bucătărie. Acest moment subtil a fost caracterizat de Grigore Rusu, invitatul activităţii, cu o deosebită principialitate şi cunoaştere a problemei în cauză. Pentru a depăşi acest flagel, astăzi, ca nici odată, spune Grigore Rusu, elevii, în paralel cu programa şcolară, au necesitate şi de ore facultative la arta vorbirii pentru a poseda o pronunţie clară din punctul de vedere al normelor fonetice şi gramaticale. Elevii deasemenea, trebuie să fie iniţiaţi în receptarea, spre exemplu, a unui text dramatic, care presupune la rândul său dezvoltarea imaginaţiei şi a stărilor interioare, sufleteşti, percepţia diferitor situaţii reale şi orientarea în acest spaţiu. În aşa fel se va primi un dialog continuu între şcoală şi teatru. Un rol important în educarea şi formarea unui tânăr ca o persoană ce dispune de un bagaj necesar de cunoştinţe cultural-generale, un împerativ obligatoriu al zilelor noastre îl are şi vizionarea spectacolelor în diferite teatre, montate de diferiţi regizori. În statul nostru avem teatre diverse, cu statut de funcţionare naţional, republican, local; de diferite genuri ca dramatic, popular, de revistă, de satiră, de buzunar, de miniatură. Diapazonul de activitate a acestor instituţii culturale permite unui tânăr o alegere de preferinţă. Fiind profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul din fondatorii Teatrului „Luceafărul”, cunoscut investigator al realităţilor noastre în domeniu, Gr. Rusu a făcut cunoştinţă participanţilor la activitate cu câteva evenimente cruciale prin care a trecut generaţia anilor treizeci (din care face parte şi d-lui): anii de şcoală, studiile la Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciukin” din Moscova, metodologia profesorilor A. Orociko, I. Tolceanov, B. Zahava, crearea Teatrului „Luceafărul”, rolurile interpretate şi repertoriul teatrului, turneul la Teatrul din Kremlin, stagierea la Bucureşti. Toate aceste date el le reflectă în cartea sa Evocări, apărută de sub tipar în anul 2010. O lucrare de altfel interesantă, care îşi extinde cuprinsul prin elucidarea şi a multor fapte, evenimente din activitatea instituţiilor culturale autohtone, printre care primii paşi spre crearea teatrului „Luceafărul”, fondatorii căruia au adus în anii şaizeci, aici în Moldova, un început de reformă teatrală şi actvitatea căruia era deja bine cunoscută în Moscova prin intermediul Teatrului „Sovremennic”. Actorii-fondatori erau discipolii şcolii de teatru vahtangoviste, o şcoală de exepţie cunoscută în lume. Despre ei, fondatorii, se spunea că au plecat la Moscova moldoveni şi s-au întors români (notă A.Busuioc). Cartea conţine material informativ despre activitatea Institutului de Arte „Gavril Muzicescu” şi metodele de instruire în cadrul învăţământului artistic, despre interacţiunea şi colaborarea teatrelor din Moscova cu Teatrul Naţional, secvenţe din viaţa personalităţilor, care eventual, în activitatea lor au lăsat urme importante în dezvoltarea culturală a societăţii moldoveneşti, printre care a academicianului Artiom Lazarev, ministrul culturii în anii 50, a cunoscutului profesor de teorie a artei Boris Zahava, a profesorului universitar Leonid Cemortan, a actorului şi regizorului Valeriu Cupcea, a actriţei Ecaterina Malcoci, a actorului S. I. Şcurea, a actorului Dumitru Caraciobanu, a regizorului Veniamin Apostol, personalitate marcantă teatrologică şi artistică şi încă a multor oameni de vază din Moldova. Pe rafturile bibliotecii se regăsesc mai multe monografii scrise de profesorul Grigore Rusu, care servesc drept sursă completă în cercetarea domeniului teatral din Moldova, cât şi a teatrului, ca disciplină obligatorie în materia Arta actorului.

A consemnat Anastasia Moldovanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s