Nicolae Băciuţ – un împătimit al poeziei, scriitor, eseist, jurnalist, promotor al culturii


Stimaţi utilizatori, Vă facem cunoştinţă cu Nicolae Băciuţ un împătimit al poeziei, prozator, eseist, jurnalist și mare promotor cultural, Nicolae Băciuț.

– Sacru și profane în Țara Sfântă –

Jurnal de N. Băciuț

comentariu

În desăvârşirea sa supremă, omul, dintotdeauna a avut nevoie de credință și rugăciune. Rugăciunea, pe care o gândim, este grâită cu ajutorul limbii noastre, iar aceasta la rândul ei, este îndemnată de către inima noastră. Din inima noastră de cele mai multe ori, pleacă tot ceea ce noi gândim, tot ceea ce noi simțim cu adevărat, sau suntem părtași la multe din întâmplări, pe care uneori nici nu ni le putem imagina. Din inima noastră, pleacă marea iubire pentu semenii noștri , pentru tot ceea ce este trainic și adevărat; din inima noastră pleacă tot binele, dar și răul în aceiași măsură; din inima noastră pleacă toate faptele pe care le săvârșim și toate patimile noastre; pleacă toată osteneala minții noastre și timpul în care trăim laolaltă; buni sau răi, harnici sau mai puțin harnici.

Mărturisesc toate acestea ca un preambul și o confesiune de admirație la cartea care se numește *Sacru și profane în Țara Sfântă* / jurnal, pe care l-am primit printre altele, din mâinile creatorului ei; poetul, prozatorul eseistul, jurnalistul și marele promotor cultural, Nicolae Băciuț. Mi-a fost dăruită în ziua vernisajului expoziției mele la Tg.-Mureș, pe data de 16 oct.

2010, spre citire. Am citit-o precum o rugăciune ! Am citit-o și vă împărtășesc gândurile, gândurile mele sincere!

Sacru și profane în Țara Sfântă/ jurnal, autor Nicolae Băciuț, a fost editată la Ed. NICO-Tg.-Mureș, în 2008. După ce am fost părtașă la toate mărturisirile autorului acestei cărți, m-am bucurat în tăcere. Consider tăcerea un element sacru. Un om, când face o faptă bună sau o milostenie, oricât de mică ar fi ea, o face în tăcere. Iubim în tăcere, jelim în tăcere . Citind cartea, capeți cea mai mulțumitoare încercare prin ați dori să ajungi și tu în Țara Sfântă . Să te bucuri asemeni multora, de tot belșugul gândurilor repetate că în sfârșit, cu ajutorul bunului Dumnezeu, străbați drumuri pe care cândva bunul nostru Mântuitor Iisus a luat asupra sa toate păcatele

lumești, ca noi oamenii să ne deschidem porțile sufletului în viața care ne este dată spre bunătate și credință; să ne deschidem poarta inimii spre aproape . În tot acest jurnal, Nicolae Băciuț, ne descrie mărturisirile sale prin marea bucurie, plecând ca pelerin în necunoscut și întorcându-se din * profan* cum a plecat, ca un rugător la tot ceea ce este de folos sufletului și spiritului; prin chemare, prin întrebare și prin dorire. Dorința este un sentiment suprem al omului cu bună-credință. Pentru mine, dorința este egală cu credința. Când îmi doresc cu sufletul și cu inima ceva drag, treduie să și cred în aceiași măsură . De cele mai multe ori, prin credință adevărată, bunul Dumnezeu, mi-a înfăptuit dorința. Aici, în această carte, Nicolae Băciuț, ne mărturisește cu toată căldura sufletului său de mare spirit, despre toată bunătatea și toată dragostea pe care i-a însuflețit-o această călătorie pelerină, tulburându -i ființa și dinlăuntrul inimii sale, prin a tinde și mai mult spre Dumnezeu, asemeni Porumbelului, ce-și ia zborul spre uşile Sfântului Cer, venind cu energia luată de la curcubeul drag, spre același Sfânt Pământ.

Bunul Dumnezeu, niciodată nu ne scapă din ochi. Dumnezeu, ne dă toată iubirea și toată bunăvoința Sa mai mult, când noi, cei păcătoși și pieritori, mai cugetăm cu inima noastră, cu vorba, cu fapta, cu mișcarea, nădejdea de-a birui orice rău.

*Târgul – Mureș, 8 Mai. Ierusalimul este foarte aproape. Poimâine voi pune piciorul în Țara Sfântă. Încă nu am reușit să mă pregătesc sufletește pentru acest pelerinaj, nici măcar să mă spovedesc, așa cum este de cuviință înaintea unei astfel de întâlniri. Dar aproape că m-au sufocat evenimentele din ultima vreme, parcă duşmănoase, ostile plecării mele. A trebuit măcar în parte, să le înfrunt, să fac față, să obțin măcar o amânare a unui deznodământ. Dar acest drum trebuie făcut. Măcar în parte, am reușit să străbat istoria Ierusalimului. Informații despre Țara Sfântă se găsesc enorm de multe, chiar derutant de multe . Organizatorii au fost obligați, prin forța

împrejurărilor, să limiteze pelerinajul la minimul necesar și obligatoriu, pe traseele biblice, să lase deoparte muzeele, deși Israelul, se spune că are cel mai mare număr de muzee, raportat la numărul de locuitori. Ca să-l parafrazez pe cunoscutul om politic evreu Simon Perez, care afirma despre râul Iordan că are mai puțină apă decât istorie, cred că Israelul, are mai multă istorie / trecut decât prezent și viitor. Deși cu viitorul nu-i de glumit!

Un joc inevitabil de cuvinte, pentru întrebări deloc retorice; Câtă istorie atâta credință sau câtă credință atâta istorie ? * Nicolae Băciuț, prin mijloacele cuvintelor, deși aproape supus tăcerii emoțiilor sale înainte de plecare, se gândește la toate urmările mântuitoare, ale bunei înțelegeri, după ce va ajunge să pună piciorul pe Pământul Sfânt. Aproape stă de veghe, pierindu-i și somnul la gândurile că va sosi momentul când va sta câteva secunde la Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos. Această imensă bucurie a sufletului și a gândurilor sale , îi dă puterea necesară să se adune și să vină în întâmpinarea puternicilor emoții, de ce-i vor vedea ochii … * Este copleșitor și contradictoriu ceea ce-ți dezvăluie Ierusalimul. Sigur, ființa oricărui creștin se înfioară de bucurie și trăire religioasă, realizând, de fapt, că se află într-un tunel al timpului, că dă ceasul înapoi mai bine de două mii de ani și pășește pe aceste locuri pe unde a călcat Mântuitorul, că aduce foarte aproape de inima sa un timp, că încearcă să se regăsească în acel timp, întrebându-se poate în ce fel și-ar fi găsit rostul, atunci în orice loc s-ar fi aflat, de la Biserica Ecce Homo la Biserica Sfântului Mormânt . În aceasta din urmă biserică adevăratul creștin nu poate intra decât în genunchi; cutremurându-se. Câți dintre noi ne-am fi purtat ca Simion Cirineanul, la al cincilea popas, câți ar fi avut curajul să ia crucea de pe umerii Mântuitorului, să ducă singur povara ei ? Nu poți, străbătând Via Dolorosa să nu atingi cu mâna locul în care se păstrează amprenta unei palme, care e a Mântuitorului și care a rămas acolo într-unul din momentele în care acesta, urcând spre Gologota, sub apăsarea crucii, s-a sprijinit cu mâna de stâncă. E un sentiment puternic al atingerii locurilor cu istoria sacră, ortodocșii români având în tradiție atingerea icoanelor, a moaștelor, nu doar cu buzele, ci și cu obiecte de îmbrăcăminte sau diverse alte lucruri care, astfel s-ar încărca de har dumnezeesc. Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.*

Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț, descrie cu smerită pioșenie întregul arhipelag de biserici vizitate pe Pământul Sfânt . Toate acestea dăruindu-I mai mult virtutea creștină, transmițând-o prin cele mărturisite în cartea sa, ca oamenii să fie mai smeriți, chemându-i în același timp să înțeleagă tot adevărul desire noi înșine. Înfăptuind cât de puțin din acest adevăr, vom devein mai buni, mai curați în cuget și fapte,mai înțelegători prin ceea ce simțim și cu mult mai răbdători. Răbdarea, nseamnă dragoste. Răbdarea, este esența vieții noastre.

Scriind această carte cu răbdare și inima curată plină de bucurie emoțională, Nicolae Băciuț și însușește încă odată din ajutorul de la Dumnezeu, ca prin harul scriierilor sale, să ne împărtășească și nouă din toate bucuriile fără de seamă, simțământul adevărului prin credință, aceasta învățându-ne să fim mai buni în această viață, care ne este dată să o trăim.

Constanta Abalasei-Donosa

Advertisements

One thought on “Nicolae Băciuţ – un împătimit al poeziei, scriitor, eseist, jurnalist, promotor al culturii

  1. constantaabalaseidonosa54 says:

    Stimată Bibliotecă de Arte TUDOR ARGHEZI / Chișinău. Este o adevărată bucurie pe care ati putut să mi-o oferiți prin publicarea acestui articol, exact în ziua numelui Sf.Ierarh Nicolae, nume pe care-l poartă și autorul acestei minunate cărți; poetul , prozatorul, eseistul,jurnalistul, traducătorul și un ales promotor cultural , d-ul NICOLAE BĂCIUȚ. Vă mulțumesc din suflet și voi reveni cu noi articole…
    Cu admirație și multă prețuire pentru tot ce faceți.
    Constanța Abălașei-Donosă,

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s