Dor de Eminescu


Dacă, undeva în lume… s-ar păstra măcar un simplu exemplar Eminescu, şi dacă, doamne fereşte, în vicisitudiniile timpului …s-ar perde neamul românesc, atunci fiţi siguri, noi ne-am păstra identitatea. Eminescu este inepuizabil.

Săptămâna eminesciană a cuprins o suită de activităţi diverse după forme dar unice ca idee şi scop. A fost o săptămână de maximă intensitate, cu activitate complexă de folosire a materialelor reprezentative evenimentului (filme, expoziţii de carte, evaluări, diplome, menţiuni), cu mulţi oaspeţi şi prieteni, vizitatori şi utilizatori, biblioteca fiind gazdă ospitalieră pentru toţi şi moderator  în   realizarea programelor concepute. Manifestaţiile au început cu un program de informare, de trecere în revistă a titlurilor eminesciene şi a ediţiilor noi apărute recent în bibliotecă.  În sălile de clasă a liceelor teoretice „M.de Cervantes”, “Academia copiilor” şi „Kiril şi Mefodiu” bibliotecarii au prezentat expoziţii tematice, repartizând instantaneu şi fluturaşi de promovare a activităţii şi a bibliotecii.

O acţiune interesantă a fost realizată prin intermediul elevilor de la liceul Academia Copiilor. Dialogul comunicării a fost pronunţat în limba rusă,  limbă de instruire şi de predare a instituţiei. Despre creaţia marelui poet şi despre importanţa lui în dezvoltarea culturii naţionale a vorbit Larisa Hromova, artistă emerită din R. Moldova, care o bună parte din activitatea sa  şi-a consacrat-o scenei pentru copii. Sub bagheta sa elevii au înscenat poemul “Luceafărul”, recitalul integral (99 strofe)  în limba rusă. A fost un impact pozitiv asupra auditoriului aglomerat, subiectul poemului fiind transmis la inima fiecăruia. Elevii nu s-au lăsat intimidaţi, înscriindu-se activ în contextul momentului, au cântat romanţe, au recitat versuri şi au ascultat cu plăcere interpelarea adolescentei Taiss Logvinenco, elevă a liceului “Vasile Lupu”, laureată a diferitor concursuri muzicale din ţară şi de peste hotare. La chitara clasică Taiss a interpretat melodii în mai multe limbi, a cântat  romanţe şi alte genuri muzicale, o dovadă în plus, că talentele tinere se regăsesc excelent în mediul bibliotecar. Pentru elevii liceului “M. de Cervantes” a vorbit poeta, jurnalista Călina Trifan, care a demonstrat convingător, că “bătaia lungă” a geniului constă în faptul, că şi la o 161 de ani de la naşterea sa, el continue să ne mai farmece, îl omagiem cu şi mai multă dragoste şi actualitate. Dragul nostru de Grigore Vieru scria în poezia sa: …”Cândva, la miez de noapte…” Regretatul actor şi poet din Basarabia Andrei Vartic se exprima în discursurile sale: Eminescu abea începe, iar misiunea noastră constă în a-i valorifica opera şi pentru generaţiile următoare. Dacă spre exemplu , economiştii se preocupă de economia unei ţări, atunci poeţii sporesc sufletul unui popor. Renumitul bibliofil englez  Thomas Bodley spunea încă în anul 1598, că noi trebuie să ne iubim poeţii în taină şi pe ascuns, deoarece ei ne sporesc simţirea, realitatea. Şi întradevăr, literatura scrisă ne ajută să revenim la valorile noastre, ne dezamanilizează. În legătură cu omagierea poetului M. Eminescu anul acesta am avut parte de un concert extraordinar “Vreme trece, vreme vine…”, la care au participat şi mulţi tineri. Unul dintre ei,  laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale Ionel Manciu, care a lăsat o impresie foarte bună asupra publicului este prezent astăzi să ne cânte despre Eminescu. Acordurile viorii sale au atins şi coardele sufletului, atunci când a răsunat versul muzical eminescian sau Balada lui G. Enescu, scrisă de compozitor la 15 ani ai săi. Cu regret, astăzi se găsesc şi unii adepţi, care, contrar faptului, că valoarea marelui poet sporeşte, susţin ideea, că în perioada noastră, a postmodernismului, Eminescu este depăşit. Aici e binevenit să menţionăm, că Guvernul României a decretat Ziua Naţională a Culturii Române data de 15 ianuarie, ziua de naştere a lui Eminescu, deoarece el este considerat pe bună dreptate autorul adevăratei limbi române, care până la el era aşa cum era, se vorbea şi se scria conform epocii. Eminescu este acel care a ocazionat o evoluţie în literatura noastră, a eliberat limbajul poetic şi a pus bazele unei literaturi naţionale impecabile, incluzând-o în circuitul valoric a literaturii universale. Din acest motiv Mihai Eminescu este considerat poetul naţional (unicul) al românilor şi dacă există o doză de invidie firească, până la o limită oarecare, e şi natural, doar arta în sine presupune şi o atare competiţie. Şi dacă principiile frumosului în artă se schimbă de la o epocă la alta, atunci măria sa poezia rămâne actuală şi de două mii de ani (literatura antică, a evului mediu). Poezia lui Eminescu este considerată universală, el face parte din spiritele  alese, care încă veacuri va dura… Nichita Stănescu, mare poet român l-a numit pe Eminescu ca cel Mare, asemeni lui Ştefan.

Criticul literar Silvia Grosu a realizat ideea, că tinerii de azi sunt viitorii artişti ai cuvântului, de la Eminescu spre Eminescu. Realitatea societăţii noastre anterioare, care a însemnat interzicerea operei eminesciene, a însemnat concomitent şi necrotismul naţionalului nostru, adică răfuiala prin sacrificarea mentalităţii noastre. Şi nu numai a timpurilor noastre. În viaţă fiind, M. Eminescu a reuşit să-şi publice doar 59 de poezii necătând la faptul, că a dus o muncă colosală în domeniul publicisticii, filosofiei, dreptului, economiei politice, istoriei, teatru. Dar unirea  în eternitate prin luna ianuarie a lui M. Eminescu şi G.Vieru (unul prin naştere, altul prin moarte) vine să confirme ideea de continuitate a literaturii noastre. “Scrisorile” … , scrise cu un secol şi jumătate în urmă, sunt cât se poate de actuale  zilelor noastre, reprezintă demnitatea noastră naţională. În lectura lui Sandu Aristin-Cupcea, invitatul evenimentului, Scrisoarea a III a lui Eminescu a răsunat ca un bici necruţător al viciilor noastre, care încă ne mai dăinuie şi ne macină din interior. Astăzi tinerii au fericita ocazie să parcurgă distanţa de la cele 59 de poezii la volumele operei complete eminesciene, un Mare Premiu pentru noi, a spus regizorul Silviu Fusu.

Eminescu uneşte sufletele. Asta o simţim cu toţii în aceste zile ale lui ianuarie. Nemaipomeniţi au fost şi elevii mai mici, care s-au întrunit la Biblioteca de Arte pentru a recita poezia preferată în cadrul concursului poetic. Cenaclul de grafică şi arhitectură a pus în discuţie poezia eminesciană – izvor de inspiraţie în arta grafică. Graficianul polonez Leonardo Salmen, care este puţin cunoscut de noi, la sfârşitul secolului XIX s-a inspirat din poezia lui Eminescu şi a ilustrat 94 dintre poeziile poetului în o 179 lucrări grafice, care mai apoi au fost transformate in cărţi poştale, ce s-au bucurat la timpulrespctiv de un mare succes. Deasemenea lirica emunesciană a adunat admiratorii ei la bibliotecă, pentru a interpreta melodii pe versurile poetului  în cadrul clubului cântecului de autor “Torşer”.

Anastasia Moldovanu, bibliotecar principal

Advertisements

3 thoughts on “Dor de Eminescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s