Copiii Chişinăului citesc „Grăuncioare de lumină” de Ion Hadârcă


Stimaţi utilizatori! În anul 2010 echipa BM „B.M.Hasdeu” a inclus volumul „Grăuncioare de lumină” a scriitorului Ion Hadârcă în programul de lectură Copiii Chişinăului citesc o carte. Acest program este unul complex, preconizat pentru perioada estivală a anului şi are scopul de atragere şi susţinere a lecturii copiilor chişinăueni. În legătură cu acest program cultural la Biblioteca de Arte „T. Arghezi” au fost pregătite mai multe activităţi aşa ca prezentarea cărţii, lectura ei şi desigur, discuţii asupra acestei lecturi. Programul se va finaliza cu o conferinţă de totalizare, unde vor avea loc schims de păreri şi opinii între autor şi cititori. Volumul dat este una dintre cele mai frumoase cărţi ale lui I.Hadârcă scrise penru copii. Basmele din această colecţie ne vorbesc despre lucruri, care „s-au întâmplat atât de demult şi-n oglinzi atât de adevărate, încât parcă s-ar vedea cum se întâmplă şi în clipa de faţă…”

Cititorule, lecturând această carte, negreşit vei mai dori să citeşti şi altele scrise de acelaş distins om — Ion Hadârcă, scriitor, poet şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deţinător a mai multe premii, precum „Mihai Eminescu”, „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris…”, „Cartea anului”, Diplome de Onoare etc. Printre cărţile care vi le recomandăm spre a le citi şi a le savura, sunt următoarele „Duminica Mare”, „Bunicuţa zburătoare”, „Baciul meilor chinlici” , „Noiţele”, „Povestea cerbului divin”.

„Grăuncioare de lumină”: comentariu literar

Volumul „Grăuncioare de lumină” a scriitorului Ion Hadârcă a fost editat la editura Prut Internaţional şi lansat iniţial în cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret la 18 aprilie 2009, desfăşurat la CIE „Moldexpo”. Prezentarea a fost făcută de scriitorul Arcadie Suceveanu, care a remarcat, că prin acest volum al său scriitorul I.Hadârcă a readus printre noi memoria lui Grigore Vieru pentru faptul, că a semănat lumină în sufletele copiilor şi a toţi acelora însetaţi de adevăr şi frumos. Pentru volumul „Grăuncioare de lumină” Ion Hadârcă devine în acest an deţinătorul Diplomei de Onoare IBBY (Consiliul Internaţional al Cărţii pentru Copii şi tineret cu filiale în 70 de ţări) din Republica Moldova. La evenimentul din 1 iunie 2010, de ziua Internaţională pentru protecţia copiilor, I.Hadârcă a lansat cartea în faţa participanţilor la evenimentul din centrul oraşului. Cartea „Grăuncioare de lumină” oferă micilor cititori un mănunchi din 10 basme „zmeiplasme” pline de înţeles, îndemnându-i pe copii să privească „nu atât prin copilăria maturului, cât prin maturitatea copilului”, încercat deja de asprimile timpului şi secolului. De aceea, spune criticul literar, d-l Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă hamletizează în sens modern: „A fi în timp” – aceasta-i imtrebarea. Modul original de expunere a basmelor îi permite autorului să se sincronizeze cu cele mai bune modele literare din timpuri diferite şi cuprind secvenţe variate şi diverse din poveşti, legende, memorii şi amintiri, romane şi poezii, răsfăţate din plin cu personaje şi eroi îndrăgiţi, arhicunoscuţi de toată lumea, de adulţi şi copii. Astfel, balauri şi Feţi-Frumoşi, Băieţei-Degeţei şi zâne frumoase, animale mari şi mici, îngeri şi zei, vânători, iepuraşi de soare şi peşti de mare prind viaţă prin cuvântul scris al autorului, combinându-i şi însufleţindu-i în dialoguri şi acţiuni. Vorbind prin prisma acestor personaje, Ion Hadârcă, cu iscusinţă şi măiestrie artistică ce-l caracterizează, le transpune în viaţa reală a timpului nostru, le intercalează în spaţiul contemporan nouă. Pe această cale autorul ajunge să trateze problema conceperii divine a naturii şi a fiinţei umane [Grăuncioare de lumină], probleme de mediu, ce ţine de ecosistema planetară, încălzirea globală şi efectele ei, ca rezultat a acţiunilor nechibzuite ale oamenilor,[Prietenul vrăbiuţelor] succedarea anotimpurilor [Iepuraşul cu trei blăniţe], fenomene sociale ca migraţia [Ţara farfuriilor goale], administrarea politică a societăţii [Papagaleşul Piruşa; Îngerul părintelui Creangă], deportările în Siberia şi patrimoniul cultural, lăsat ca testament generaţiilor viitoare [Legenda Aloncăi]. Structura fiecărui basm conţine în sine atât ideea, cât şi morala. Renumita „Gogoaşa” e implicată în rolul său sub o altă faţetă, cea inversă: Aşa -o-goG. De aici şi toate acţiunile din poveste se derulează de la sfărşit spre început, unde actorii din text fac cale întoarsă spre început: cumetra Vulpe, îmbrăcată în blana ei de Miss-Ecologie o apostrofează pe Gogoaşă… „Haide, pleacă de la noi, fugi Gogoaşă înapoi”, cum de nu ţi-i ruşine să fugi de la bieţii moşnegi, lăsându-i fără sprigin la bătrâneţe… şi tot aşa, Lupul — vedetă de cinema, nea Martin cu studiul său academic despre procesul de migraţie şi cosecinţele lui, ajunse Gogoaşa tot acolo de unde pornise înspre nouă mări şi nouă ţări, adică la geamul minunatei cocioabe bătrâneşti. Procesul migraţiei oamenilor de la vatra părintească spre meleaguri necunoscute I.Hadârcă îl asociază cu un balaur, care lasă în urma sa „Ţara farfuriilor goale”, clase fără elevi şi cancelarii fără profesori. Credinţa omului în spiritul divin este o temă aparte, prin care autorul transmite mesajul său ca o cale de rezolvare a tuturor problemelor sociale şi naturale. Cu ajutorul diferitor procedee artistice folosite din belşug, I.Hadărcă se face înţeles de către micul cititor. El cuvântă prin limba păsărilor, a zburătoarelor, care manifestau un dar deosebit de prietenie faţă de un sfânt călugăr cu numele mirean Grigore – «prietenul vrăbiuţelor», care prin rugăciunile sale a întărit în credinţă „toate sufletele însetate” şi au biruit împreună seceta cumplită, ce s-a abătut asupra pământenilor. Legătura sufletească îi face pe oameni mai blajini şi mai îngăduitori cu orice vietate sau fir de iarbă, îi face mai puternici chiar şi în faţa morţii. În „Îngerul părintelui Creangă” moartea, necătând la faptul, că are dezlegare de la Sfinţii Petre şi Andrei, nici de cum nu-l poate lua pe muşteriu Creangă, care de dragul „stăpânirilor” şi a „amintirilor”, a anilor de copilărie şi a Humuleştiului natal, tot îşi întărzia despărţirea de ele de fiecare dată, când trebuia să plece de pe acest pământ. Îngerul lui păzitor era unul bun şi „răbdăriu”, dar totuşi, până în cele din urmă a cedat din cauza câte-i făcea acest muritor. I s-a cam zăticnit de slujba aceasta şi a plecat cu jalba-n proţap la Înalta Curte Cerească, care, ascultându-l despre „asta” cu „aceea” a pus verdictul: Fenomenum Homeribus Crengientis, ce se repetă o dată la o mie de ani. L-au avut Homer, Kalidasa şi Perrault. Cazul nu se tratează. Îngerul spăsit, eliberat de datorie, pentru ultima dată pogoară pe pământ pentru a-l lua totuşi pe Părintele Creangă în lumea drepţilor, dar nici de astă dată nu era gata, căci nu-şi aprinse nici măcar opaiţul, nu-şi găsea nici ciubotele ascunse de tata, nici harapnicul, nici buhaiul… Colinda vieţii lui era pe sfârşite. Parcă spusese totul urătorilor, dar totuşi, ceva mai rămânea nespus. Ştia că ia după sine o lume şi lasă copiilor „un veac de scoarţă” în care altă lume se frământă. Trebuia să le mai spună ceva copiilor foarte important şi aproape de sufletele lor, dar n-a dovedit. … Se vede că aşa i-a fost hărăzit de cel de Sus — să nu mai aibă astâmpăr nici după moarte, căci în tot anul el se întoarce iar şi iar la ai săi la sărbătorile creştine ale anului. Tot ce este mai scump şi mai frumos în astă lume, trebuie de păstrat cu sfinţenie şi transmis generaţiilor următoare, ne povăţuieşte autorul, precum … ne îndeamnă şi Îngerul-Părinte: „ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală!”

Şef oficiu, Biblioteca de Arte „T. Arghezi” A. Moldovanu

Un gând despre &8222;Copiii Chişinăului citesc „Grăuncioare de lumină” de Ion Hadârcă&8221;

  1. Gheorghe Gavrilă Copil zice:

    Cu Mihail Eminescu şi Mihai Vodă Viteazul în Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

    Încercaţi şi dvs. şi nu veţi mai fi singuri

    În orice lucrare ne-ar fi trupul, sufletul să ne fie întru căldura sufletească a inimii, întru rugăciune, întru starea de iubire şi milă faţă de semenii noştri. Milă fără iubire şi iubire fără milă nu există. În felul acesta izvorul bucuriilor va fi mereu în sufletul nostru. Dintru această stare sufletească vă scriem, deci, rugămu-vă frumos să citiţi până la capăt şi vă promitem că veţi descoperi orizonturi spirituale de întâlnire şi conlucrare, dintre bunii şi străbunii noştri şi noi cei de azi. Că toţi suntem vii! Şi nu veţi mai fi singuri!
    Prea mulţi români cu multă carte şi nu numai ei, nu reuşesc să iasă din letargie, din însingurare. Vina este în noi înşine. Unde nu este disponibilitate pentru ceilalţi, unde nu există dorul ce ne leagă pe toţi cei din lumea aceasta, între noi, dar şi cu cei din lumea moşilor şi strămoşilor, nu există bucuria de a te dărui fără nici o recompensă, fie că ai unele posibilităţi materiale-financiare, fie că nu le ai.
    Ne-am înstrăint de Mihail Eminescu, de Mihai Viteazu, de Sfântul Oprea Miclăuş, de Horea din Albac (Vasile Ursu Nicola), de Avram Iancu, de Decebal, Burebista, Zăulmoş (Zalmoxis), de Făt–Frumos, Ileana Cosânzeana, de comoara multimilenară a basmelor şi doinelor noastre, ne-am înstrăinat de Tudor Vladimirescu şi de mulţi, mulţi alţii, în felul acesta ajungând înstrăinaţi unii de alţii. Vina nu poate fi căutată sau invocată în altă parte. Ea este în noi înşine.
    Ne-am înstrăinat unii de alţii, deşi facem parte din aceeaşi familie, a dacilor (Noi, Dacii, suntem Noi, Românii!). Dacă nu ne iubim familia la modul deplin, dacă nu-i iubim la modul deplin pe români, aşa cum suntem, buni, răi, cu suflete sănătoase sau în dificultate, destrămarea familiei continuă. Destrămare ca efect al vieţuirii noastre vinovate, iresponsabile. Unde izvorul iubirii este oprit, nu există familie, ci indivizi de râsul altor neamuri, pe faţă sau întrascuns.
    Noi, în vara aceasta am fost pelerini pe la sufletele oamenilor, cu precădere în triunghiul Cluj-Napoca, Turda, Albac. Din biserică în biserică. În comuniune duhovnicească cu cei din viaţa aceasta şi cu cei din inimile noastre, plecaţi la Domnul.
    Vă rugăm frumos să nu vă grăbiţi să vă formulaţi opiniile acum, ci la sfârşit.

    Slujbă de pomenire pentru marii iubitori de neam,
    cuprinşi în romanul Valea Hăşdăţii,
    roman al Unirii de la 1 Decembrie 1918:
    Mihail Eminescu, Mihai Viteazu, Menumorut voivod, Gelu voivod, Glad voivod, Bogdan voivod, Dragoş voivod, Samul Micu Klein episcop,
    Vasile Ursu Nicola (Horea din Albac), Avram Iancu, Ion şi Vasile, din Ciurila, tribuni ai lui Avram Iancu, Andrei Mureşanu, Ion Raţiu memorandistul, Vasile Lucaciu preot, Ion Moţa, Iuliu Maniu
    şi pentru părinţii noştri,Gavrilă,Cruciţa, Tănase,Victoria,
    Cu toţi moşii şi strămoşii,
    Cu tot neamul lor cel adormit!
    Slujbă de pomenire la solicitarea Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău
    şi a Fundaţiei Deceneu pentru Caritate şi Cultură, prin Gheorghe Gavrilă şi
    Maria Copil.
    Slujbele de pomenire au avut loc la Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, la Mânăstrirea Schimbarea la Faţă-Petridul de Sus, în Agriş, la Mânăstrirea Mihai Vodă, în Turda, Băişoara, Iara, Filea de Sus, Filea de Jos, Sălicea, Pruniş, Şutu, Câmpeni, în Albac la Mânăstirea Sfântul Ilie şi la Biserica parohială, în Alba Iulia, la Arhiepiscopia Ortodoxă-în Catedrala Reîntregirii.
    În Biseica otodoxă din Iara, alături de preoţii ortodocşi, a slujit şi un părinte unit (greco-catolic).
    Acestă activitate duhovnicească, liturgică, se desfăşoară în continuare, fără noi, fiind preluată şi de alte localităţi din Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Se revelează în toată complexitatea ei duhovnicească şi culturală. Suntem în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române, biserică ce veghează activ la unitatea de neam şi la dăinuirea acestuia, întru lumina mântuitoare a divinităţii. Unitate şi solidaritate între noi, cei de azi, dar şi cu cei din viaţa nevăzută. Slujbele de pomenire pot să fie şi o ocazie de activare la zi, în memeoria noastră, a profilului spiritual al celor pomeniţi, a faptelor acestora, prin câteva cuvinte despre cei pomeniţi, sau, la alegere. Despre Mihail Eminescu? Se pot recita, sau citi unele poezii, sau fragmente din proză. Se pot da celor prezenţi copii xerox din creaţiile lui Eminescu. Slujba de pomenire poate fi urmată de un cerc de lectură, la casa parohială, sau acasă la cineva, la cel care a solicitat şi s-a îngrijit de cele necesarre pentru acest parastas, sau la unul din cei care s-au unit pentru acest parastas. Mihai Viteazu? Prezenţa lui Mihai Viteazu, cu uriaşa sa capacitate unificatoare, ca la Eminescu şi nu numai, cu dinamica Unirii, până în ceasul împlinirii ei, în 1918, la Alba Iulia, nu trebuie să lipsească din memoria românilor, mereu actualizată, fiind, în continuare, prezenţă vie, dinamică, în procesul inevitabil al Reîntregirii României. Şi Eminescu. Trebuie să ştim, să înţelegem că marii iubitori de neam, moşii şi strămoşii noştri, sunt activi şi pe planul actual al vieţuirii noastre ca neam.
    Ceea ce am dorit noi a însemnat o trezire la viaţă, o tresărire sufletească a celor în mijlocul cărora ne-am aflat. Au înţeles că pelerinajul nostru sufletesc are un rost determinativ, ei înşişi să alcătuiască liste pentru pomeniri, după cugetul şi inima lor, la care să adauge pe răposaţii din familiile lor. E o cale a trăirii în bucuria adunării noastre din înstrăinarea unora faţă de alţii, în căldura familiei noastre, dar şi a familiei lărgite, a tuturor românilor. Sentimentul acesta sufletesc ne întăreşte, ne fortifică, ne scoate din tristeţe şi din lipsa de orizont, Ne regăsim sănătatea sufletească. O stare de conştienizare, de responsabilitate, în sensul că fiecare dintre noi să păstrăm această stare sufletească şi să participăm la oficierea liturgică, la activităţile care urmează şi să ştim mai mult despre cei pomeniţi, să le cumpărăm cărţile, să le avem în biblioteca noastră. În felul acesta vom beneficia de o creştere lăuntrică , vom avea o veghe păstrătoare de neam. Să fim selectivi cu bună ştiinţă la ce cumpărăm şi introducem în casă. Dacă nu avem cărţile indentităţii noastre naţionale, suntem ca o casă fără fundaţie, ca un acoperiş fără pereţi.
    Închei, rugându-vă frumos să fiţi cu luare aminte. Unirea din 1918 a început în Basarabia şi Bucovina şi a fost finalizată la 1 Decembrie 1918, prin integrarea Ardealului în fiinţa neamului, împreună constituind statul naţional unitar român. Ştim cu toţii cum comemorăm la 27 Martie, în fiecare an, Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, România. Eforturi de mobilizare, de închirieri de săli, etc. Şi cu toate acestea lipseşte ceva, fără de care actualizarea nu este vie, dinamică, cu rodirea de aşteptat, Reîntregirea României. I-am uitat pe cei 86 de deputaţi, din Sfatul Ţării de la Chişinău, care, iubind mai mult familia românilor decât propria viaţă, au votat Unirea cu România. Să-i pomenim la parastase şi pe aceştia.
    Noi, toţi, dăinuim în eternitate ca suflete (mintea şi inima), ca trupuri spirituale. Prin pomenirea liturgică a moşilor şi strămoşilor noştri, prin rugăciunile noastre şi prin celelalte activităţi publice, prin biblioteca personală, îi aducem în sufletele noastre la nivelul conştientizării rolului lor în dăinuirea neamului, în felul acesta viaţa noastră este mai eficientă în sensul împlinirii idealurilor sfinte reîntregitoare de ţară şi de păstrare a unităţii de neam. Şi viaţa noastră de zi cu zi este alta, mai sigură, mai imuni în faţa greutăţilor şi încercărilor prin care trecem. Să fim, prin viaţa de zi cu zi, în lumea nepieritoare, în lumea luminilor şi a bucuriilor eterne. (Mai tare decât piatra şi decat diamantul, sufletul este cea mai uriaşă forţă din Cosmos, pe care nici moartea nu este în stare s-o răpună, IPS Bartolomeu Anania,
    1 Decembrie 1918-Sărbătoarea sufletului românesc)
    Unirea Basarabiei cu România
    Rezultatul votului: 86 pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”
    27 Martie 1918. Chişinău.Votarea Unirii, în Sfatul Ţării.
    Au votat pentru Unire: Nicolae Alexandri, Elena Alistar, Ion Buzdugan, Ilarion Buiuc, Constantin Bivol, Ignaţie Budişteanu, Teodor Bîrcă, Nicolae Bosie-Codreanu, Ştefan Botnarciuc, Gheorghe Buruiană, Teodosie Bîrcă, Vladimir Bogos, Vladimir Budescu, Alexandru Baltag, Ion Valuţă, Nicolae Grosu, Vasile Gafencu, Simeon Galiţchi, Vasile Ghenţul, Andrei Găină, Alexandru Groapă, Dimitrie Dragomir, Felix Dudchievicz, Dimitrie Dron, Boris Epure, Pantelimon Erhan, Vitalie Zubac, Ion Ignatiuc, Ion Inculeţ, Teofil Ioncu, Anton Crihan, Ion Creangă, Afanasie Chiriac, Dimitrie Cărăuş,
    Ion Corduneanu, Grigorie Cazacliu, Anton Caraiman, Pavel Cocarlă, Ion Costin, Vladimir Ciorescu, Grigorie Cazacliu, Vladimir Cazacliu, Vasile Lascu, Nicolae Mămăligă, Mihail Minciună, Anatolie Moraru, Alexandru Moraru, Dimitrie Marţa, Gheorghe Mare, Mihail Maculeţchi, Dimitrie Marghitan, Teodor Neaga, Gheorghe Năstas, Constantin Oşoian, Gherman Pîntea, Vasile Mândrescu, Ion Pelivan, Efimie Palii, Ion Pascăluţă, Petru Picior-Mare, Elefterie Siniclie, Nicolae Suruceanu, Timofte Silitari, Chiril Sberea, Nicolae Sacară, Andrei Scobioală, Chiril Spinei, Gheorghe Stavro, Teodor Suruceanu, Gheorghe Tudor, Ion Tudose, Grigore Turcuman, Teodor Uncu, Pantelimon Halipa, Teodor Herţa, Leonida Ţurcan, Vasile Ţanţu, Nicolae Cernăuţeanu, Nicolae Ciornei, Vasile Cijevschi, Vasile Cerescu, Nicolae Cernof, Nicolae Soltuz, Constantin Stere, Zamfir Munteanu, Iacov Sucevan.
    Declaraţia de Unire
    „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
    Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
    Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”
    Unirea Bucovinei cu România, 14/27 octombrie 1918
    Aveţi în continuare o parte din numele celor vrednici de pomenire:
    Sextil Puşcariu, Dionisie Bejan, Doru Popovici, Vasile Bodnărescu,
    Radu Sbierea, L[aurentie] Tomoioagă, Ion Nistor.
    Marea adunare a românilor din provincia Bucovina, din 14/27 octombrie 1918, votează, în unanimitate, pentru Unire.
    Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România
    „Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
    Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
    Drept aceea
    Noi,
    Congresul general al Bucovinei,
    întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
    în numele Suveranităţii naţionale,
    Hotărâm:
    Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.
    Toţi delegaţii au votat pentru Unire: 74 de români, 7 germani, 6 polonezi, 13 ruteni şi 5 deputaţi de drept.
    În încheiere vă rog, iar, faceţi slujbe de pomenire-parastase-pentru cei care vă îndemnă inima şi cugetul dvs. Nu-i lăsaţi nepomeniţi pe cei din locurile natale sau din cele în care vă duceţi traiul. Biserica vă stă la dispoziţie, oamenii din biserică vă aşteaptă, aveţi toate condiţiile întrunite.
    Pelerini cu slujbe de pomenire prin Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
    Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău
    Fundaţia Deceneu pentru Caritate şi Cultură
    Gheorghe Gavrilă Copil, preşedinte
    Maria Copil, vicepreşedinte

    O parte din activităţile din ultimii ani,
    (http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.17/SCBC%20SI%20FD.pdf
    Din cei precedenţi,
    Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău (Gheorghe Gavrilă Copil, Romane, teatru, studii, articole, http://www.noidacii.ro )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s