Medalion literar-artistic “Regizorul şi actorul Andrei Băleanu”

Fiind o filială specializată în reţeaua Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, avem datoria să aducem la cunoştinţa tuturor despre cele mai noi evenimente, dar şi să readucem în valoare acele clipe şi fapte, care au contribuit cu prestanţa lor la dezvoltarea în continuitate a artei naţionale. Recent a fost omagiat Andrei Băleanu, actor de teatru şi film, regizor. Ar fi împlinit 77 de ani. În a doua jumătate a deceniului şapte a secolului trecut şi-a început cariera regizorală în componenţa colectivului teatral, care abea dacă întrunea vre-o 5-6 actori de la Teatrul Naţional, pe atunci Teatrul moldovenesc „A.C.Puşkin”. Au venit să-l omagieze colegii de breaslă, prietenii, familia: Ion-Gheorghe Şvidchi, Dina Cocea, Iurie Negoiţă, Galina Bulat, Anatol Răzmeriţă, Viorica Chirca, Elena Hăbăşescu, Olga Bejenaru, Ion Coşeriu, Natalia Croitoru, studenţi de la AMTAP şi Colegiul de construcţii împreună cu profesori şi rudele Parascovia şi Dan Băleanu, Victoria Terţu – soţia, feciorul şi sora regizorului. În unison, toţi acei care l-au cunoscut şi-au exprimat admiraţia faţă de acest om. Pe parcursul a mai bine de 30 de ani şi-a exercitat profesionalismul în montarea spectacolelor, care au avut şi mai au o conotaţie cu deschidere largă, departe de hotarele ţării noastre. În concepţia şi percepţia lui regizorală, filosofică şi umană, într-o nouă redacţie scenică au luat naştere spectacolele clasice „Romeo şi Julieta” de W. Shakspeare şi „Revizorul” de N.Gogol. Activând într-un regim totalitar, a fost nevoit să participe la circuitul universal de valori artistice, care i-au stimulat tendinţa de a-şi înnoi paleta stilistică, de a găsi noi modalităţi de investigare aprofundată şi reflectare multidimensională a realităţii, a omului contemporan lui. E.Hăbăşescu, în acest context a spus, că lucrările sale, prin calitatea lor, impuneau respect şi stimă de la distanţă. Asemeni teatrului, el a cunoscut perioade de propăşire, dar şi de mari greutăţi (atunci când practic a fost distrus Teatrul Naţional), deaceea majoritatea spectacolelor sale se prezentau ca un colac de salvare, ca un refugiu în muncă, care practic l-au ferit de neplăceri şi de o eventuală suferinţă. Importanţa moştenirii teatrale lăsată de A.Băleanu a fost şi studiul cercetării lui I.Gh.Şvidchi, critic de teatru, în cartea sa „Ultima partidă de şah cu Andrei Băleanu”care a spus în cadrul seratei de omagiere, că tot ce lăsat în urmă A.Băleanu este o onoare pentru noi toţi, căci avem posibilitatea să ne învăţăm de la el. O trăsătură ce-l defineşte pe regizorul Băleanu a fost interesul constant pentru dramaturgia originală, dar a fost absorbit şi de tragedii. Astfel el a creat multe personaje teatrale, înzestrate cu caractere originale şi cu o largă deschidere simbolică. El evidenţia nu numai personajele principale, ci şi cele epizodice, care constituiau adesea realizări actoriceşti autentice. Actorul A. Răzmeriţă a spus că personajele create de A.Băleanu sunt cele mai exotice figuri ale teatrului naţional. Din multiplele piese montate de regizor, menţionîm doar unele : drama „Cerbii albaştrii” de A.Kolomieţ, „Ciocârlia” de J.Anui, „Liubovi Iarovaia” de K. Treniov, „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, „Despot Vodă”, „Premiul” de A.Ghelman, „Pe-o gură de rai” de I.Podoleanu. „Fântâna Blanduziei, „Gustul mierlei” , „Solo pentru orologii” de O.Zahradnic şi altele. O vastă activitate a avut-o regizorul şi în domeniul genului teatral de comedie, montând piesele „Rops” de B.Cabur, „Telegrama cu bucluc” de N.Zarudnâi, „Un medic ciudat” de A.Safronov., „Amu, cică era odată…” după povestea lui I.Creangă „Povestea lui Harap Alb”. Actriţele D. Cocea şi V.Chirca cu un deosebit respect au adăugat la cele spuse despre stilul de muncă al regizorului, prietenos, cu dovadă de cunoaştere a tuturor detaliilor, fie ele şi neînsemnate; dispunea de o mare spiritualitate, ieşită din comun. Distribuţia rolurilor el o făcea conform inui îndemn sufletesc al său şi reuşea de fiecare dată; din timp anticipa montarea spectacolului cu 2-3 ani înainte. Cunoştea în profunzime istoria neamului, din care cauză avea probleme tangenţiale cu politica promovată de partidul de guvernământ, care îşi impunea strategiile şi viziunile sale în problemele teatrale. Atunci când s-a închis teatrul, personal lui A.Băleanu i s-au interzis cinci spectacole într-o singură zi, din motivul limbii, pe care o numea „română”. Erau nişte piese enorme, pe care a pus miza sa, căci prin ele el simţea pulsul vremii, focusarea punctului de lumină. Acestea şi încă multe alte întrebări ce atestau identitatea personală l-au măcinat din interior. Fiind fidel teatrului, îi plăcea să spună în mod repetat: teatrul o să-i înveţe pe toţi până la urmă… A fost conducător artistic al Centrului de Cultură şi Artă. S-a filmat în cîteva pelicule de la  studioul „Moldova-film”.

În anul 1983 a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor din Republica Moldova.

Muzeele – pagini de memorie

De ziua muzeelor, biblioteca a organizat o excursie la Muzeul Memoriei Neamului împreună cu cercul „Baştina”, care activează în cadrul clubului „Sub steaua copilăriei”. Din multiplele muzee, care se allă în Chişinău, a fost selectat acest locaş, situat la un loc ferit, ce ocupă doar două mici odăi la etajul unu, într-un bloc locativ din preajma faimosului hotel „Cosmoc”. Primele impresii au fost surprinzătoare, deoarece elevii se aşteptau probabil la săli impunătoare de muzeu. Însă această nedumerire s-a spulberat după vre-o câteva clipe, deoarece directorul, ghidul şi fermecătorul Boris Movilă le-a captivat atenţia maximă prin povestirea sa, începând cu primele năzuinţe de unire a poporului nostru, evocând astfel eroii legendari Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza, regele Ferdinand I, vorbind apoi despre organul de conducere „Sfatul Ţării” şi membrii lui. Imagini vechi, documente şi cărţi mărturisesc aceste confirmări. Dar momentele despre perioada deportărilor, gulag-urile, Siberia au fost ascultate cu răsuflarea tăiată, deoarece Teodosia Codreanu, colaboratoarea muzeului şi fostă deportată, le-a vorbit „pe viu” despre deportare, tactica şi metodele pe care le practicau sovieticii faţă de oamenii simpli, deportaţi şi strămutaţi în ţinuturi depărtate.

Cu toată greutatea acelor zile, existau totuşi acţiunile ostile ale populaţiei, mai cu seamă a elevilor şi a tinerilor, care din această cauză au plătit cu viaţa sau au fost judecaţi. Aceste gânduri îşi găsesc expresia şi în imaginile din muzeu, care mai păstrează  încă chipurile oamenilor; deasemenea copiii au făcut cunoştinţă cu Cartea Memoriei, de tot patru volume, în care sunt înscrise numele pătimiţilor deportaţi; câte o foaie pentru o familie întreagă, mamă, tată, bunel, frate…  Vizita muzeului o mai putem numi ca o zi de memorie a acelora, care au pierit negreşind cu nimic, doar că sau născut pe aceste meleaguri. Din acest considerent am ales muzeul Memoriei Neamului. A fost şi o lecţie „vie” de istorie şi literatură română. Spre sfârşit, elevii au primit în dar câte o carte, au făcut poze, au mulţumit lucrătorilor muzeului şi s-au întors la bibliotecă, împărtăşindu-şi emoţiile. Încă o zi de noi cunoştinţe.

Tudor Arghezi (1880, Bucureşti – 1967, Bucureşti)

La 21 mai s-a născut marele poet român, prozator, publicist, dramaturg. Pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu, fiul lui Nicolae Theodorescu. Face studii secundare la Bucureşti, cursuri universitare audiate la Universitatea din Geneva. Adevăratul său debut literar şi-l începe la vărsta de 47 de ani, dar până atunci face diverse slujbe mărunte, colaborează la revistele Liga ortodoxă, Linia dreaptă, Facla, Adevărul literar şi artistic, Lumea, Gândirea, Ramuri, Cuvântul. După al doilea război mondial, publică în mai toate ziarele şi revistele epocii, conduce singur sau cu alţi scriitori pieteni revistele Cronica, Cuşetul românesc, Bilete de papagal.  Scrie versuri, printre care Cuvinte potrivite, flori de mucegai, Una sută una poeme, Peisaje, Cântare omului, Frunze, Noaptea. Proză: Icoane de lemn, Poarta neagră, Tablete din ţara de Kuty, Ce-ai cu mine , vântule, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina. În dramaturgie, piesele Dalila, La comisariat, Negustorul de ochelari, Negustorul de ochelari, Interpretări de cleptomanie, Focul şi lumina, Seringa, prefigurează teatrul absurd înaintea lui Eugen Ionescu şi Gelu Naum. Face traduceri din La Fontaine. Moliere, Tristan Bernard, Brecht, Saltâkov-Şcedrin, Krâlov, Gogol, Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1927), Premiul Naţional pentru poezie (1934), Premiul Naţional pentru literatură(1946), Premiul internaţional Herder (1965).

Prima jumătate a secolului XX-lea, dar nu numai, stă sub semnul artistic al lui Tudor Arghezi, personalitate literară puternică, laborioasă, ieşită din tipare şi aflată într-o relaţie specială cu cuvântul: mereu în căutarea lui, aproape prins de fiecare dată, ţintuit în vers sau în proză, asistat de la naştere şi până la maturizare. Pentru T.Arghezi, peste care nu trecea o zi fără să şlefuiască diamantul cuvintelor, nu doar operaţia în sine era miraculoasă, ci cuvântul însuşi era plin de stranietate. „E miraculos cuvântul, zicea el, pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi omul poate crea din cuvinte, din simboale, toată natura din nou…”

În legătură cu cea de-a 132-a aniversare de la naşterea  marelui poet a fost organizat FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ «TUDOR ARGHEZI», EDIŢIA a  XXXII-a .

Ajuns la cea de-a 32-a ediţie, festivalul omagiază pe cel care rămâne unul dintre cei mai mari scriitori ce i-a dat literatura română de-a lungul timpului şi îşi propune să contribuie la stimularea pe criterii valorice a scrisului românesc contemporan, inclusiv pentru cunoaşterea şi promovarea operei argheziene, în ţară şi peste hotare. Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe, cu preocupări în domeniu. În organizarea Festivalului şi-au adus contribuţia mai multe centre de cultură judeţene, consilii locale, biblioteci, Centrul Cultural şi Biblioteca “Tudor Arghezi” Tg-Cărbuneşti, alte instituţii de cultură, ligi, fundaţii, societăţi culturale, posturi de radio, cotidiane şi edituri din Gorj.Programul festivalului s-a desfăşurat în perioada 17 -20 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, localitatea de obârşie a scriitorului, în strânsă colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.

Valori spirituale – cartea de Tudor Arghezi

Cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.

Ca nişte flacoane, fiece carte conţine sucul unei distilări, o esenşă tare, o licoare dulce

Încet gândită, gingaş cumpănită, / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mîinilor mele, care te-au deschis. // Eşti ca vioară, singură, ce cântă / Iubirea toată pe un fir de păr.

Zestrea cea mai aleasă, giuvaeigier inteligent

Sfintele şi înfiorătoarele cărţi…

Anotimpuri

Un ciob de primăvară…

Fenomene ale naturii

Ziua cenuşie, Vânătă şi tristă, / Îşi cocoloşeşte soare-n batistă. / Printre canavaua ceţurilor, sură, / Plopii de frânghie-s prinşi în ţesătură. // Negura urzeşte, molcomă şi mută, / Noaptea ne-ntreruptă, nemaiîncepută. // Zi crochiu. Estompă şi condei de plunb.

La finele lucrărilor sale el prezenta şi insemne, care în esenţă reprezentau chipul real, portretul spiritual al poetului. Tudor Arghezi scria prin picturi şi desena prin poeziile sale.

Ziua Internațională a Muzeelor

18 mai Ziua Internațională a Muzeelor, acest eveniment este sărbătorit la nivel mondial încă din anul 1977 instituit de către Consiliul Internațional al Muzeelor pentru a promova muzeele, a face cunoștință publicului larg activitatea și rolul lor în viața societății. În Republica Moldova această festivitate are ca scop de a atrage atenție asupra rolului fundamental pe care îl joacă muzeele în ceea ce privește valoarea patrimoniului cultural național. În Moldova avem muzee ca: Muzeul Național de Artă a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, Muzeul Memoriei Neamului, ș.a. Bineînțeles că și Biblioteca de Arte din Chișinău, an de an realizează diferite acțiuni ca: expoziție tradițională și virtuală, călătorie virtuală prin lumea muzeelor, discuție cu genericul Muzeele orașului Chișinău: sursă de cunoaștere a artei naționale; serată literar-muzicală, ș.a. și în acest an bibliotecarul împreună cu elevii liceelor Academia Copiilor și M. de Cervantes au mers în vizită la Muzeul Memoriei Neamului, unde îi ghidează prietenul, voluntarul bibliotecii noastre Boris Movilă.

Familia – valoare incontestabilă a societăţii

Prin menirea şi importanţa sa familia a fost, este şi va rămâne obiectul de studiu a antropologilor, sociologilor şi de curând şi al istoricilor. Fiind tratată iniţial şi în general ca o entitate „naturală”, familia în timp a suferit numeroase schimbări de ordin cultural, social, juridic. Pe parcursul secolelor au evoluat mai multe tipuri de familie: familia antichităţii, accentuată mai ales în Mesopotamia, Egipt, Grecia, Roma, China şi caracterizată prin trăsături comune, unde rolul predominant al bărbatului (pater familias) era unicul subiect de drept, căruia i se supunea întreaga familie. Popoarele barbare în această perioadă sunt purtătoare a unui model familial legat de o mai largă reţea de raporturi în interiorul tribului.

Pentru familia evului mediu este caracteristică influenţa Bisericii, care a împiedicat poligamia şi divorţul şi a instituit un cod de norme cu privire la căsătorie. Familiile oamenilor simpli se deosebeau de familiile aristocraţilor prin felul lor nucleic. Săracii erau nevoiţi să locuiască mai multe perechi sub acelaşi acoperiş, pe când bogaţii prezentau o familie de tip mai complex. În epoca modernă familia se concentra pe acelaşi tip nucleic şi era considerată tot ca o unitate productivă (legaţi de pământ, meserie). Noua familie din sec. XIX a fost influenţată de cultura iluministă, care a dorit să-şi afirme caracterul laic şi privat al căsătoriei, încercând prin aceasta să se îndepărteze de biserică şi să-şi creeze cuibul familial, bazat pe afectivitate şi egalitate între soţi. Familia sec. XX suportă schimbări, numărul persoanelor care formau nucleul familial se reduce prin scăderea natalităţii. Modelul burghez al familiei (care nu are deschidere exterioară) a ocupat locul dominant, aceasta fiind obiectul discuţiilor aprinse, adică baza materială pe care se axează aceste familii, caracterul lor autoritar şi represiv în plan sexual şi psihologic. Secolul XXI, marcat de un început nemaivăzut până acum  în dezvoltarea  multiculturală, informaţională şi tehnologică a adus cu sine şi noi orientări, concepte şi motivaţii în formarea familiei. Au ieţit la suprafaţă noi probleme legate de prelungirea vârstei medii de viaţă, de mobilitatea socială, de căutarea, încă nerezolvată, a unui nou echilibru în relaţiile dintre bărbat şi femeie, de determinările de ordin profesional, de emanciparea femeei ş.a.

Indiferent de timp şi societate, familia stă la bază şi se prezintă ca un complex de valori umane, importanţa cărora este indiscutabilă. Ziua de 15 mai este declarată de către UNESCO Ziua Internaţională a Familiei. Conducerea Republicii Moldova organizează în aceste zile o serie de activităţi cu acest generic, scopul cărora este fortificarea instituţiei familiei, promovarea şi repunerea în valoare a respectului faţă de familie, valorile unei familii sănătoase. În contextul zilelor de azi familia moldovenească e pusă le grea încercare, motivul fiind problemele grave, cu care se confruntă societatea. Fenomenul migraţiei, ajuns la cote maxime, a creat o reţea de familii vulnerabile, printre ele menţionându-se familiile de tip monoparental, alternativ, interetnice, familii cu persoane cu disabilităţi. Societatea civilă nu poate să rămână indiferentă faţă de aceste probleme şi depune efort la rezolvarea lor. Se petrec acţiuni concrete de conştientizare şi promovare, de afecţiune şi susţinere a persoanelor dezavantajate. Uneori nici nu bănuim cât de efective pot fi aceste măsuri. Biblioteca publică nu numai că se asociază la aceste acţiuni, dar se consideră îndatorată să contribuie prin activităţile sale la diminuarea acestor greutăţi. La iniţiativa echipei filialei arte a BM „B.P.Hasdeu” a fost organizată o masă rotundă cu genericul „Factori de decizie ce stau la baza creării unei familii noi”, invitând participanţi din diferite instituţii şi organizaţii: Ministerul Tineretului şi Sportului, Centru Municipal de Informare şi Orientare Profesională, Centru de Instituţionalizare şi Plasament Temporar „Vatra”, Universitatea Pedagogică „I.Creangă”, facultatea Asistenţă Socială, biblioteci. Toţi participanţii au avut câte ceva de spus, discuţiile au invocat abordări importante despre situaţia creată în instituţia familiei contemporane. Mai multe detalii despre dialogul purtat de către reprezentanţii organizaţiilor sus numite vor urma, să sperăm, în contextele următoarelor zile. Vă vom ţine la curent, stimaţi utilizatori.

Cu respect, echipa.

O lecţie despre folclor

Astăzi biblioteca este în situaţia, când, indiferent de împrejurări, face faţă tuturor provocărilor. Şcolile sunt acei factori de decizie, care ne pun în faţă oportunităţilor diverse, deoarece cine alţii, dacă nu elevii sunt utilizatorii noştri fideli. Dar pentru ca aceste oportunităţi sa devină viabile, este necesar ca munca depusă să aibă efect şi cauză.  Aceasta se face doar prin continuitate şi insistenţă pentru a stabili contactul între elevi, profesori şi bibliotecari. De modul cum ştim să ne promovăm imaginea bibliotecii depinde şi rezultatul final. Suntem martorii, dar şi implicaţi în metamorfozele, ce parvin în procesul pregătirii şi realizării activităţilor şcolare, şi asta datorită interacţiunii reciproce a muncii cadrelor pedagogice şi bibliotecare. Ne construim activităţi lunare, luând în considerare programa de instruire şcolară la diferite niveluri de vârstă. Nu am fi la prima încercare, dacă aş menţiona o activitate cu elevii la tema folclor, iniţiativa venind din partea profesoarei de limbă şi literatură română A. Beleancicova de la liceul „Academia copiilor”. Activitatea a fost ca un adaos la lecţia despre folclor, despre creaţiile literare populare,  genuri literare despre folclor, tradiţii folclorice şi obiceiuri. Astfel elevii au făcut cunoştinţă cu multe lucrări ca „Antologia fabulelor”, „Basme populare româneşti”, „Cântece bătrâneşti ale românilor” (cântece istorice), „Cele mai bune proverbe şi zicători ale românilor”, „Dicţionar de ghicitori Cinel-cinel”, „Legende populare româneşti”, „Legende istorice” de A.Bolintineanu, „Poveştile şi legendele bătrânei şi bunei Moldove”, „Poveşti şi legende despre plante şi animale”, „Proverbele mele”. Pe parcursul discuţiilor au fost trasate şi nişte indicii, delimitându-se creaţia literară populară de cea cultă, s-a vorbit despre originea folclorului şi definiţia lui. În timp, oamenii au avut necesitatea să interpreteze și să valorificce faptele de cultură populară, aşa încât au determinat interesul unor cărturari să-şi concentreze cercetările în domeniul folclorului. Însăşi termenul de folclor a fost propus de germanul W. S. Thoms şi a apărut în literatură începând cu a.1846. Termenul semnifică „ansamblul cunoştinţlor populare” alcătuit din credinţe (mituri), obiceiuri, superstiţii, tradiţii, ritualuri, literatură orală. Folclorul dec,i reprezintă o totalitate a tradițiilor, a obiceiurilor și creațiilor artistice populare ale unei țări sau regiuni. La întrebările despre obiceiurile populare, care s-au păstrat din vremurile cele mai vechi până în prezent elevii s-au referit la sărbătorile calendaristice de peste an, ce sunt însoţite de ritualuri, superstiţii şi tradiţii, promovate cu ocazia echinocţiilor şi a schimbării anotimpurilor.

Folcloristica este o temă mai puţin abordată de specialiţti. Ca disciplină aparte, ea prinde contur după aşa materii ca istoria şi filologia. Folcloristica se referă mai mult la etnografie, mitologie, domenii mai puţin studiate pe teritoriul ţării noastre. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul în lucrarea „Descrierea Moldovei…” Odată cu apariţia primilor cărturari, cronicarii au fost acei, care au spiginit în operele lor ideile fundamentale ale culturii româneşti. Ion Neculce, în lucrarea sa memorialistică “Letopisetul Ţarii Moldovei de la 1661-1743″ pune ca prefaţă la ea culegerea populara numita “O sama de cuvinte”, care cuprinde 42 de legende auzite de la oameni si prelucrate de cronicari, pentru care fapt poate fi considerat printre primii noştri culegători de folclor. Din păcate însă, aceste înfăţişări fragmentare a folclorului la începutul sec. XIX nu permiteau să se scrie despre folclor ca despre o disciplină aparte în cultura românească. Însă de la momentul apariţiei în literatura română a numelui B.P.Hasdeu, mai mulţi specialişti îl consideră pe acest cărturar drept fondatorul de şcoală în domeniul folclorului, luându-se în considerare amplele sale investigaţii folclorice. Lansarea volumului 5 al lui B. P. Hasdeu, apărut în 2008 la Editura „Ştiinţa” în colecţia „Moştenire” vine să confirme această idee. Volumul cuprinde studiile folclorice ale lui B.P.Hasdeu scrise încă din perioada iniţială, când se afla la Chişinău şi terminând cu cele care au apărut în perioada sa de stabilire la Bucureşti. Cercetătorul literar I.Oprişan şi redactorul volumului dat M. Papuc susţin, că prin apariţia operelor lui B. P. Hasdeu „Folcloristica”, autorul ne-a creat o imagine specifică, aparte în cultura română. …nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai sigur de a cunoaşte forţele morale şi intelectuale ale unei naţiuni, decât numai prin literatura sa populară; şi nu este nici un alt mijloc mai nimerit şi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original şi distinctiv, dacât numai nutrind-o din literatura populară, precum literatura populară se adaptă din fântânile unui instinct virginal(B.P.Hasdeu). În perioada contemporană folclorul a fost elucidat în lucrări-culegeri “Folcloristica din RASS Moldovenească (anii 1924-1930)” de Nicolae Băieşu, “Folcloristica românească din Basarabia anilor 1918-1940″ de Maria Trofimov, şi a fost studiul de cercetare a folcloriştilor Petre Stefănucă, Marin Buga, Andrei Tamazlâcaru şi alţii.

Anastasia Moldovanu

Evenimente importante marcate la bibliotecă

Sfârşitul lunii aprilie curent a fost prins în pregătirea şi realizarea activităţilor despre jubileul de 60 de ani a „Studioului Moldova-Film”, realizat în cadrul clubului „Eruditul” şi întâlnirea cu scriitorul bălţean Anatol Moraru, realizată în cadrul programului de lectură „Chişinăul citeşte o carte”. Scopul activităţilor a reuşit prin mesajele incitante, transmise tinerilor, invitându-i împreună cu oaspeţii să străbată drumul lung al cunoştinţelor despre istoria şi evoluţia cinematografiei naţionale pe de o parte, iar pe de altă parte invitându-i la o întâlnire de suflet cu protagonistul Anatol Moraru, autor al cărţii anului 2011 „Nu mă tentează”. Punctul de reper al acestor acţiuni este arta, fie ea literatură, fie ea film. A avut loc o interacţiune de cunoştinţe reciproce, un dialog viu, în care şi intervievaţii şi interlocutorii au fost egali. Invitaţii de onoare Boris Movilă, fost redactor la Studioul „Moldova-Film” a vorbit în faţa elevilor despre cinematografie, definind-o ca fotografia în mişcare sau cea de-a şaptea artă, la dezvoltarea căreia contribuie un întreg detaşament de profesionişti (nicidecum unul singur), precum regizori, scenografi, operatori şi actori de film. Istoria cinematografiei naţionale îşi are începutul odată cu instituirea studioului în 1952, la 26 aprilie. De fapt, încercări de a face film au fost şi mai înainte, la începutul secoluluiu XX, deoarece teritoriul Basarabiei, prin aşezarea sa naturală şi geografică prezenta un interes sporit pentru punctele de filmare din ţările vecine. Istoria cinematografiei moldoveneşti, concepută iniţial ca o cronică a filmului documentar este foarte intensă, bogată în evenimente şi fapte, cu progrese şi regrese, însoţită de producţii de o înaltă calitate şi expresivitate artistică, cu o continuitate, bazată pe tradiţii, literatură şi folclor. Larisa Ungureanu, critic de film a prezentat vizual, pe ecran, pagini de glorie din viaţa şi activitatea studioului, o serie din filmele produse pe parcursul deceniilor trecute. Astfel elevii au făcut cunoştinţă cu multe din producţiile filmice, incluse în fondul de aur a cinematografiei naţionale ca „Ultima lună de toamnă”, „Aşteptaţi-ne în zori”, „Când omul nu-i la locul lui”, „O şatră urcă spre cer”, s-au rostit nume ale personalităţilor din domeniu, care au lăsat un tezaur valoros în arta filmică – Emil Loteanu, Anatol Codru, Vlad Ioviţă, Vasile Pascaru, Vasile Gagim. Despre planurile Studioului „Moldova-Film” realizate în ziua de astăzi şi cele ce ţin de viitorul apropiat publicul a fost informat de reprezentantul oficial al studioului Ala Grecu.

O lecţie de literatură s-a prefigurat în cazul întâlnirii elevilor şi profesorilor cu prozatorul Anatol Moraru în sala de lectură a bibliotecii. Întâlnirea a generat o discuţie destul de interesantă pe marginea cărţii citite. Scriitorul a fost prezentat de V. Răileanu, critic literar, D. Crudu, dramaturg şi de tineri lectori de la USM, facultatea de Litere, catedra Literatura Universală. Menţionăm doar, că A. Moraru este favoritul publicului de la Chişinău, în multe săli de bibliotecă au loc asemenea manifestări. Motivaţia apariţiei cărţii „Nu mă tentează” este modul sau regulile de viaţă, care ni le dictează timpul nostru. Ca şi oricare altă carte, ea are o biografie. A venit pe lume dintr-o necesitate, a fost ca o provocare. Trăim într-o criză identitară de mai bine de douăzeci de ani şi câte odată, este bine să te detaşezi de unele lucruri pentru a le putea apropia pe altele, care te marchează; pentru a putea exista în acest spaţiu şi în acest timp, trebuie să-ţi construieşti mai multe antene, ca să poţi  recepta lucrurile mărunte sau importante în contextul realităţii – cam astfel anticipează autorul întrebările adolescenţilor de la Liceul teoretic „M.de Cervantes”. În rest totul a decurs de la sine, multe întrebări şi răspunsuri pe potrivă. Întrebările s-au axat în special pe tehnica şi stilul de scriere a textului, genul literar, personaje literare, mesajul cărţii. Impresiile de după întâlnire n-au ezitat. A. Morarru este un interlocutor interesant fără doar şi poate, înzestrat cu un umor rafinat; este un creator al simulărilor, axat pe timpul prezent. Este un exeget al textului scris şi este inspirat de opera marelui Balzac şi Borges.

27 aprilie – ZIUA TRICOLORULUI

Trei culori cunosc pe lume…

Roșu, galben și albastru – acestea ar fi culorile care au însoțit copilăria bunicilor și străbunicilor noștri, a noastră, în virtutea vitregiilor istoriei, mai puțin, dar care sunt niște simboluri vii pentru cei care astăzi respiră tânăr alături de noi – copiii și nepoții noștri.

Ziua tricolorului nu înseamnă doar o sărbătoare cotidiană, Ziua tricolorului înseamnă, în primul rând o speranță, speranța în ziua de mâine, când flamura tricoloră va uni întregul neam românesc într-o singură suflare. Trei culori cunosc pe lume – roșu, galben și albastru…

Iar roșul, galbenul și albastrul îmbrățișează toate celelate culori ale curcubeului.

Textul literar-muzical, de mai jos, este un imn de slavă, ce preamăreşte culorile drapelului de stat este uşor de memorat şi intonat, străbătut fiind de un puternic suflu eroic, patriotic şi se încheie cu crezul şi testamentul politic al autorului, cate-i va străjui locul de veci. Autorul, Ciprian Porumbescu îşi defineşte crezul său artistic, idealul şi sensul întregii sale existenţe umane şi activităţi creatoare, declarându-se cu trup şi suflet alături de spiritul şi lupta poporului din care face parte.

I. Trei culori cunosc pe lume

Ce le ţin de-un sfânt odor.

Sunt culori de-un vechi renume

Suvenir de-un brav popor.

II. Roşu-i focul ce-mi străbate

Inima-mi plină de dor

Pentru sfânta libertate

Şi al patriei amor.

III. Auriu ca mândrul soare

Fi-va-l nostru viitor,

Pururea-n eternă floare

Şi cu luci netrecător.

IV. Iar albastrul e credinţa

Pentru naţie ce-o nutrim,

Credincioşi, fără schimbare,

Pân-la moarte o să fim.

V. Pân-la cer şi cât în lume

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume

Şi un falnic viitor.

VI. Iar când, fraţilor m-oi duce

De la voi şi-oi fi să mor,

Pe mormânt atunci să-mi puneţi

Mândrul nostru tricolor.

Scriitorul şi cineastul Dumitru Olărescu

Stimaţi utilizatori! Vă propunem să faceţi cunoştinţă cu Dumitru Olărescu, maestru în arte, cineast, profesor la Academia de Muzică, Teatru, şi Arte Plastice. Maestru a împlinit recent 65 de ani. Îl felicităm cu această ocazie prin intermediul blogului nostru, dorindu-i multe succese în munca de creaţie.

Născut: 14 Aprilie 1947 , satul Gura-Galbenei, Cimişlia

Date biografice:

Lucrează la studioul ”Moldova-film” din 1969. Din 1986 este directorul artistic al Studioului de filme documentare “Viata”. Este profesor, conf. doctor la AMTAP, colaborator la Institutul de Istorie a Artelor al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova. Debutul în scenaristică  datează din 1972. Face parte din membrii Uniunii Cineastilor din Republica Moldova, este autor de monografii şi studii multiple  despre filmul nonficţiune. S-a remarcat prin actualitatea şi dramaturgia subiectelor documentare.

Studii: Universitatea de stat din Chişinau (1964-1969), facultatea de  filologie. Doctor in studiul artelor.

Filmografie:

Avut-am pământ…, 1988

Ce te legeni, codrule, 1986

Premii şi diplome:

Plugarii — Diplomă Pentru o rezolvare inedită a temei, Festivalul unional al filmelor televizate, Vladivostok, 1974;

Pulsul timpului — Premiul special al juriului Pentru rezolvarea originală a temei, Festivalul unional al filmului, Chişinău, 1975;

Premiul Naţional, 1990;

Maestru in arta, 1991;

Ordinul Gloria Muncii, 1997.

Ziarista Elena Maţievschi, voluntar al Bibliotecii de Arte „Tudor Arghezi” a pregătit un material informativ despre viaţa de creaţie a maiestrului.

TALENT plus trudă a sufletului şi minţii

L-am cunoscut acum 30 de ani. Tînăr cineast, dar deja personalitate umană şi profesională integră. Deja-şi avea stilul său, sobru, reacţia fără grabă, judicioasă, judecăţi deasemenea pline şi echilibrate. Şi deja semnase suficient de multe scenarii pentru filmul de nonficţiune, filme turnate în colaborare cu regizori şi operatori tot atât de tineri, tot atât de înzestraţi, tot atât de ataşaţi creaţiei şi interesaţi de căutări şi realizări a noi forme, a noi modalităţi de expresie artistică a esenţelor documentarului.M-a uimit şi i-am apreciat, precum i-o preţuiesc şi astăzi, capacitatea de muncă, deschiderea sinceră către spectatorul său pentru o autocunoaştere a creatorului din sine. Aşa era la 1980 dl Dumitru Olărescu, protagonistul materialului prezent, scenarist care avea la activul său cinematografic filme de nonficţiune, lucrări ce depăşise cronica seacă de fotografie fadă a realităţii mult ideologizată politic. Depăşise şi documentarul fără o dramaturgie cât de simplă, fără omul zvâcnind a viaţă, fără problemele sociale ale timpului, fără careva influienţe pozitive asupra societăţii. Şi principalul, filmul de nonficţiune se eliberase întrucâtva de dependenţa comenzilor oficiale, precizând aici că dl D. Olărescu n- a acceptat nici o singură comandă oficială pe tot parcursul activităţii sale la Studioul „Moldova- film”. Astăzi dl D.Olărescu e savant apreciat, doctor în studiul artei cinematografice, autor al câtorva monografii şi a zeci de studii de profil, colaborează cu specialişti din multe ţări ale lumii, este publicat în revistele de specialitate ale New-York -ului, Budapestei, Beijing-ului, Bucureşti-ului, ba mai deţine şi premii internaţionale, precum şi Premiul Naţional,e Maestru Emerit în Artă. Preferă să muncească, să se bucure de rezultate, de zilele pline, încât şi azi semnez cele intuite de mine în anii 80 ai secolului trecut, cerând iertare că mă citez, dar o fac de dragul adevărului că individualitatea bogată a dlui D. Olărescu nu numai n-a sărăcit, ci dimpotrivă a crescut, s-a fortificat: „…ţin să menţionez farmecul pur omenesc, alături de harul creator al lui D.Olărescu. Bărbatul acesta tânăr şi cărunt (astăzi e si mai cărunt –n.n.) ştie şi-i place să muncească gospodăreşte, ordonat cu înţelegerea cumpătată a lucrurilor. Are un fel al său, rar şi scump, de-a auzi din interior, cu sufletul interlocutorului. De unde şi reacţia-i sinceră, argumentată, luminată de multă cumsecădenie. Nu sintem prieteni,n-am stat la cafele, bănuiesc că avem concepţii ideologice diferite, ar putea să-mi displacă o presupusă îndărătnicie. Dar îi port o veche şi cordială simpatie pentru onestitatea în care trăieşte, pentru zbuciumul de a sesiza,vizionar uneori, probleme majore ale existenţei social-umane, a isca noi idei artistice şi forme de expresie”.

Revenind la anii 1980, constatăm că filmul de nonficţiune a cunoscut un deceniu de explozie artistică, de plinătate a ideilor, de interes faţă de om şi problemele lui. Faptul a avut motive: în activitatea Studioului se implicase cu scenarii scriitorii care variase tematica, structurase dramaturgia, sporise calitatea artistică, se înmulţise genurile, speciile documentarului.Mă refer la scriitorii cu nume în literatură V.Vasilache, E.Loteanu, Gh. Malarciuc, A.Busuioc. Cu succes în mare varietate literară, regizorală, imagistică era realizat documentarul-portret ( al personalităţilor, comunităţilor, colectivelor de muncă şi artistice), atestînd şi valori artistice. În aria filmică activau şi tinerii absolvenţi ai facultăţilor de regie, scenaristică, operatori: dnii Mircea Chistruga, Vlad Druc –regizori, Pavel Balan, Iulian Florea, Ion Bolboceanu, Andrei Calaşnicov – operatori, azi artişti împliniţi şi înalt apreciaţi. Întorşi la baştină, încercau să depolitizeze documentarul, adresându-se specificului etnonaţional al vieţii, al tradiţiilor seculare şi creştineşti. Se implicau în arta filmului nonficţiune şi maeştrii de la secţia filmului ficţiune, ca Anatol Codru, Vlad Ioviţă, Iacob Burghiu, Emil loteanu. Astfel apar filmele de succes „Fîntîna”, „Piatră, piatră..”, „Nunta”, „Malanca”, „Măria sa Hora”, „Ştefan cel Mare”, „Mihail Grecu”, …Însăşi titlurile filmelor sânt deja nişte simboluri, nişte metafore creatoare de mitologie ce leagă spiritul etnonaţional de cel universal cosmic, leagă timpul concret de cel mitic. Portretele personalităţilor moldave, pe lângă informaţia cognitivă despre conaţionalii noştri în bună parte necunoscuţi în viaţa şi istora naţională, mai prezentau şi caractere vii, ale căror însuşiri şi fapte emoţionau prin conţinutul organic topit în imagini, ritmuri, unghiuri, viziuni. De exemplu, filmele lui Anatol Codru „Alexandru Plămădeală”, „Arhitectul Şciusev”, „Dimitrie Cantemir”. Dar multe din filmele de valoare se pierdeau în avalanşa nonvalorilor ideatice şi artistice ce răspundeau la apelul partiinic „de a ridica nivelul ideologic al maselor”, ignorîndu-se tematică vitală, plinătatea caracterelor, limbajul expresiv, bogăţia modalităţilor artistice.

În decembrie 1964 avuse loc Plenara a treea a Cineaştilor din Moldova, s-au vorbit multe, au vorbit şi lucruri utile, răspunzând problemelor zilei: familia, raporturile copii-părinţi, femeea în societate, intelectualii, în particular cei de la sate, în viaţa publică. Dar se ştie, că de la vorbă până la faptă mai sînt şi nişte „înger” cu propriul interes. Şi nu s-a vorbit la plenară că „odată cu apariţia documentarului imediat a început şi ideologizarea lui, adică susţinerea prin film a tuturor manifestărilor politice, nu întotdeauna înţelese corect de executori. Mai rămânea încă simţită absenţa cadrelor naţionale, precum şi modesta experienţă a cadrelor de cineaşti veniţi la Studiou din toate colţurile URSS şi care în scurt timp devenise foarte prolifici (cantitativ)”. D.Olărescu, ”Filmul la răscruce de veacuri”, Ch., 2008, pag.34. Tocmai în acest deceniu, la 1969, îsi făcuse debutul său şi dl D.Olărescu în colaborare cu regizorul Petru Ungureanu şi operatorul Albert Iurev. Debutul (care a fost pe cât de elogios în plan unional, pe atât de sinistru în cadru naţional) îi este semnificativ nu numai pentru creaţia-i de mai departe a debutantului, ci şi pentru înţelegerea posibilităţilor intelectualului în primă generaţie de a se realiza, păstrându-şi propriul statut, propria credinţă. Acel documentar de debut se numea „Poarta începutului” şi era despre intelectualitatea de la sat – aşa cum şi solicita politica partidului. El reflecta destinul pedagogului Pantelemon Bogdan din raionul Râşcani. Învăţător a cărui dragoste de tot ce-i Moldova, de tot ce-i omenesc şi cu demnitate, de suflet generos au dus-o toţi Scobioală, toţi Ciocanu, opriţi la Chişinău şi încă alţi savanţi zburătăiti prin lume. Despre ce-au realizat cineaştii şi cum a înţeles partidul moldovenesc reproduc fragmentul relatat de autor în deja cunoscutul studiu al său „Filmul la răspîntie de veacuri”. Era, scrie D.Olărescu, „un film apreciat chiar de Colegiul Comitetului de Stat pentru Cinematografie al URSS şi de cele mai înalte instanţe politice de la noi, adică de însuşi Bodiul, primul secretar al C.C. al PC.M. S-a realizat un tiraj mare şi pentru ecranul unional. Dar cuiva din satul de baştină a învăţătorului nu i-a plăcut acest succes al filmului, adică al eroului, clevetindu-l la raion, etichetîndu-l drept duşman al poporului. Semnalul a ajuns la instanţele respective. Filmul imediat a fost interzis. Redactorul-şef a fost eliberat din serviciu, iar autorului scenariului (D. Olărescu ) i s-a aplicat o mustrare aspră pentru denaturarea puterii sovetice, mai acuzându-l că această candidatură a eroului n-a fost aprobată de către organele de partid. Mult a umblat bătrânul învăţător pe la toate instanţele cu documente şi probe concludente, dar nimeni nu vroia să-l audă, chiar şi foştii lui colegi şi elevi, care deja ocupau posturi mari, îl evitau. A murit bietul om ponegrit şi neândreptăţit… Lucru interesant, că Moscova a neglijat ordinul instanţelor ideologice de la noi şi filmul „Poarta începutului” era proiectat, pînă nu demult, la TV centrală de Ziua învăţătorului”, („Filmul la răspîntia veacurilor”, pag.72). Au mai survenit cazuri asemănătoare, căror dl Olărescu a avut puterea să le ţină piept, chiar dacă l-au durut obstacolele nemeritate – creaţia şi munca de fiece zi i-au fost salvarea şi mângâierea.

Aportul dlui D.Olărescu, alături de cineaştii A.Codru, V.Druc, P. Balan, P.Ungureanu, Ş.Bulicanu, Iu.Florea, R.Ţăranu-compozitor, la schimbarea percepţiei de documentar la cea de film de nonficţiune, evoluând de la ani la ani, cu ascensiuni şi căderi din cauza suspiciunilor slujitorilor ideologici, cât şi din cauza „turnătorilor”, nu puţini intre moldoveni, – a fost indiscutabil considerabil, nu numai ca scenarist, ci şi în calitatea sa de redactor-şef la sectorul documentar. Şi dacă personalităţile citate şi alţi buni cineaşti n-ar vi lucrat cu dăruire şi profundă cunoaştere, cine ştie dacă astăzi am mai putea judeca despre existenţa filmului moldovenesc de nonficţiune..Filmul nonficţiune, ca şi documentarul, are eroi din realitatea concretă, dar văzuţi de creatori în spiritul şi poezia vieţii trăite omeneşte din plin.Pentru expresia mai sesisabilă a mesajului sînt utilizate metafore, simboluri, figuri de stil, viziunea originală asupra temei din partea cineaştilor, abilitatea lor de aplicare a limbajului cinematografic. Toate aceste mijloace artistice lărgesc conţinutul ideatic şi fortifică valoarea estetică, care la rându-i măreşte forţa emotivă şi cea de pătrundere în esenţele mesajului. De exemplu, filmul „Vierii” după scenariul dlui D. Olărescu, regizor P. Ungureanu şi operator Iu. Florea. Într-o viziune poetică şi via, şi vinul sânt simboluri, metafore, mituri. De altfel toate obiectele ce ne înconjoară, chiar fără a ieşi din casă, în afară de funcţia utilă, sânt şi simboluri, şi metafore: casa- stabilitate, apărare, uşa – început sau final de drum, geamul – îeşire spre lume, înţelegere clară, pragul – obstacol. Deci, şi via din „Vierii” e termin prozaic, util, e sursă de venit şi tradiţie agricolă, dar iată loaza ei e firul subţire a spiritului cultivat ce urcă spre înălţimi celeste şi uneşte cerul de pămînt, când omul munceşte pentru aceasta. Via mai e şi un tablou frumos din peizajul moldovenesc. Filmul, am zice, e despre Ion Grosu, conducător de brigadă, Erou al Muncii Socialiste. Adică, scenaristul apelează la temele recomandate de partid, care, de altfel, erau la ordinea zilei, dar nu-l prezintă pe erou la adunări oficiale, cu pieptul în ordine şi medalii, ci la locul său de muncă împreună cu întreg colectivul brigăzii.Aici se declanşează o discuţie aprinsă în controversă, dar cu cunoaşterea problemei şi care se potoleşte cu soluţionarea căutată. Interesant că vierii angajaţi în vorbă nu joacă, nu execută ceva propus, ci dezbat cu adevăratelea situaţia din brigadă, spunând ce-i doare şi cum înţeleg salvarea. Astfel în filmul de nonficţiune situaţia reală devine ficţiune, elementul publicistic se conjugă cu cel ştiinţific şi poetico-filozofic, oferind autenticitate şi crebilitate tablourilor care, fireşte, emoţionează. Formal erou al filmului e Ion Grosu şi brigada sa, de facto erou al filmului e munca, munca ce înfrăţeşte omul cu pămîntul, imprimând lucrării elemente de baladă, la care au contribuit imaginile operatorului Iulian Florea, consacrat maestru al racursiurilor. În laboratorul poetico-filozofic al scenaristului D. Olărescu s-au născut filmele nonficţiune „Casa noastră”, regizor Ion Mija, operator Nicolae Dehtear, anul 1978, unde înţelegerea istorico-filozofică a noţiunii de casă mai cuprinde şi percepte morale, ca ce luăm şi ce dăm casei, dar şi cum şi cu ce venim către ea. Am putea spune că parţial înrudite tematic cu „Casa noastră” sânt şi filmele „Tata”, 1978, regizor V.Druc, operator P.Balan şi „Duminica sufletului”,1979, regizor Dumitru Fusu, operator Iulian Florea, ambele cu scenariile lui D.Olărescu, diverse fiind abordările artistice, modalităţile de realizare. Simbolurile şi metaforele utilizate în „Tata” lărgesc aria tematică (călătoria tatei), încarcă opera cinematografică de întrebări şi răspunsuri: poarta, drumul, casa (alte case ale celor nouă copii pe la care trece omul concret, trăitor în Feşteliţa lui Ştefan Vodă, cu numele real de Petru Moga), pădurea, pământul alunecat, cimitirul răsturnat. Filmul ne sugerează ce şi cînd datorează omul între naştere şi moarte, oferind o discifrare filosofică vieţii şi morţii, precum şi o atmosferă emotivă încărcată, plină de lumină şi inteligenţă. Problemele ecologiei naturii şi a sufletului uman („Sânt acuzaţi martorii”, „Duminica sufletului”), problemele industrialie şi muncitorul în condiţiile economiei noi, atitudinea reciprocă în colectivele de muncă („Renaştere”, 1982, „Şantierul bunelor speranţe”, 1982), viaţa şi moartea, familia şi comunitatea („Mâîne iar va ieşi soarele”,1991, regizor M.Chistrugă, operator A.Kalaşnikov, „Cheamă-i, doamne, înapoi”, 1989, regizor V.Druc, operator Iu.Florea) şi câteva filme nonficţiune de lung metraj despre personalitatea lui Grigore Vieru („Cel care sunt”, 1997, regizor M.Chistrugă, operator A.Kalaşnikov) şi cea a lui Dumitru Matcovschi („Aici departe”, 1997, regizor M.Chistruga, operator A Kalaşnikov) sânt câteva teme ce l-au durut pe dl D. Olărescu şi pe care le-a răzgândit in scenarii pentru filmele citate, citate şi pentru a exemplifica condiţiile în care s-a dezvoltat filmul nonficţiune la Studioul „Moldova-film” pe o perioadă de circa 50 ani, până când, la începutul secolului XXI, după o profundă criză de ignoranţă politică, să fie reanimat, însă cu respiraţia fără multă vlagă creatoare. Situaţia l-a privat pe dl D.Olărescu de a pune în noţiuni şi imagini cele gândite şi simţite acut. Fireşte, activitatea pedagogică la Academia de Teatru, Muzică şi Film nu-i solicita şi nici nu-i satisfăcea setea de a munci în toată forţa, dar şi acei de peste treizeci de ani consacraţi documentarului – pe care l-a cunoscut de la formele lui fotoschematice până la filmul de nonficţiune în preţioasa lui abundenţă de specii, teme, arsenal poetic, modalităţi de realizare – nu puteau fi lăsaţi să cadă în neant. Aşa apare în 2000 monografia „Filmul valenţe poetice” cu o copertă în câteva simboluri: titlul cărţii în roş – negru, dublat de umbra în gri alături de fragmentul de peliculă în negru dublat de gri- ul lui pe albul imaculat al foii, peliculă de care abea se atinge pescăruşul c-o aripă parcă arsă la capătu-i de pene, simbol pe care l-am intuit ca un mit de durere pentru zborul frântl al Paserii. Monografia conţine nouă coli editoriale de analiză competentă şi complexă a documentarului moldovenesc, cu note la citate, bibliografia autorilor utilizaţi şi filmografia din 1965 până în 1997. Ea are destinaţia de a elucida, prin ample analize la fulminanta, contrar obstacolelor, evoluţiei intelectuale, artistice, morale a filmului nonficţiune moldovenesc, dar şi a-l pune, convingător şi argumentat în contextul universal al documentarului poetic. Monografia probează inteligenţa şi pregătirea forte a exegetului, dar şi uşurinţa cu care domnia sa se orientează în operele marilor esteticieni şi alte personalităţi artistice ale lumii. Cele trei compartimente ale monografiei explică conceptul de poetic, de mit şi mitologie, de arhetip şi semnificaţia simbolurilor în filmul de non- ficţiune. Ca probe de argumentare a judecăţilor sale critice cercetătorul citează din M.Eliade, Aristotel, L. Blaga, D.Vetrov, T.Argezi şi alţii, citează cu multă sensibilitate, concreteţe a opiniilor, cunoaştere profunda a filmelor şi aspectelor abordate cu analiza din punct de vedere ideatic, filozofic, stilistic. Monografia se citeşte cu interes şi folos, sesizând fraza corectă, concretă, clară şi explicită. În mare exegetul opinează argumentat că (Poeticul documentarului moldovenesc şe bazeară pe mitologie, metaforă, simbol şi documentul realităţii concrete naţionale): „Se ştie că unul dintre factorii care au definit dintotdeauna existenţa socială a valorilor artistice a fost legarea lor de o comunitate concretă, de o anumită naţiune. Legătura aceasta a fost şi rămâne unul dintre suporturile existenţiale ale valorilor artistice, deşi ele tind spre universalitate, există interese, aspiraţii care satisfac în primul rând necesităţile spirituale ale poporului născut în propria lui zodie istorică. Venirea în cinematografiea de nonficţiune a anilor ‘60 a unei întregi pleade de scriitori – Vlad Ioviţă, Gheorghe Vodă, Serafim Saca, Anatol Codru, Aureliu Busuioc, Emil Loteanu, Iacob Burghiu – a constituit un fenomen fără precedent în alte cinematografii. Ea a coincis şi cu revenirea, fie şi temporară, a artei şi culturii naţionale – perioadă cu rezonanţe pronunţate în literatură, teatru, cinematografie, muzică şi arte plastice”. Ediţia e de o înaltă cultură critică a savantului, e efectul experientei de ani a cineastului, -monografie de unicală valoare teoretică în critica cinematografică naţională, dar şi internaţională.

Afirmam că dl D.Olărescu ştie a-şi gospodări munca, deacea la 2008, după monografia „Filmul valenţe poetice”, despre teoria şi izvoarele poeticului în nonficţiune,dl D. Olărescu cu intuiţia sa fină de artist şi logica netă de cercetător ştiinţific înţelege că are datoria de a ordona cronologic şi a comenta social-politic etapele de dezvoltare a fenomenului nonficţiune a fixa parametrii istorici, tipologia, pe criterii tematice, stilistice, de mesaj a acestei arte cinematografice care „la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 se situa pe un loc de frunte în contextul altor cinematografii din spaţiul ex-sovietic”, deacea domnia sa editează o monografie de substanţă „Filmul la răspîntie de veacuri”. Cu materialul factologic şi comentariul disciplinat autorul monografiei trece de la o viziune general istorică universală şi naţională la primele decenii de afirmare a documentarului ca specie de artă în cinematografia moldovenească. Cu fiecare deceniu documentarul moldovenesc devine tot mai consistent în idei şi mesaje, tot mai energică e interpătrunderea formelor şi conţinutului, coloanei şonore şi imaginilor .Exegetul prin factologia şi judecăţile sale convingătoare ne face martori a împlinirii filmului poetic , precum şi martori a fenomenului de „convertire” a poeticului în nonficţiune. Ca efect al căutărilor de forme noi survine lungmetralul nonficţiune, specie ce are a cîştiga în competiţia cu filmul de ficţiune. Aş menţiona aici filmele „Aria” (despre Maria Cebotari), „Vine nunta” ( spectacolul nunţii moldoveneşti), ”Pagini de lumină” ( despre arta şi cultura noastră în secole), „Cel care sânt” ( omul şi poetul Grigore Vieru), „Aici departe” (protagonist Dumitru Matcovschi). Scenariul la ultimele două aparţine dlui D.Olărescu. Lungmetrajul moldovenesc, char dacă nu mai apare din 2005 ar cere o analiză aparte ca succes incontestabil de valoare culturală şi artistică a documentariştilor moldoveni, fapt ce i-a permis dlui D. Olărescu că filmul nonficţiune, component al civilizaţiei moderne, a ştiut să susţină spiritualiceşte neamul nostru şi la bine, şi la greu, devenind cunoscut şi departe de hotarele ţării. Cunoaşterea profudă a materiei studiate îl îndeamnă pe dl D. Olărescu să se gândească la o monografie de substanţă a documentarului universal, lucru nu uşor şi responsabil, deacea cu multă încredere în potenţele dumisale, îi dorim succes şi curaj. Până la monografia preconizată dl D.Olărescu mai editează studiul „Maria Cebotari între viaţă şi film”, cu traducerea în germană şi copletetat de un bogat cupaj de fotografii, despre dexterităţile actriţei dramaice a marii cântăreţe în filmele muzicale, însoţit de prefaţa apreciativă a dlui Aurelian Dănilă: „Inspiratul şi binedocumentatul D.Olărescu parcă ne-ar încuraja să credem că lucrarea de faţă reprezintă doar un preludiu la ceea ce va urma în activitatea sa referitoare la destinul şi creaţia faimoasei artiste, iar noi, admiratorii talentului superbei noastre concetăţence, să cunoaştem cât mai multe lucruri interesante,descoperite şi trecute prin judecata neobositului savant-filmolog”. În partenariat cu dna Ana-Maria Plămădeală dl D. Olărescu editează studiul monografic „Dramă în stop-cadru”, un studiu solid şi în cunoştinţă de cauză, fotodocumentat despre reputatul artist Vlad Ioviţă – motiv şi îndemn pentru alte materiale de prezentare.

Cu permanent respect şi simpatie îi urăm mulţi ani sănătoşi şi plini de inspiraţie pentru realizarea curajoaselor dumisale proiecte.

Elena Maţievschi

Paşte fericit!

Stimate colege! Stimaţi utilizatori!

Vă dorim un Paşte fericit cu pace, lumină, bucurii şi cu o masă îmbelşugată la care să staţi cu cei dragi. Hristos a înviat!

Cu mullt drag, echipa Filialei de Arte „Tudor Arghezi”